Sari la conținut

Tezaurul României la Moscova | O istorie capcană

Se împlinesc 100 de ani de când tezaurul României a luat drumul Rusiei şi nu s-a mai întors. După încheierea primului război mondial, autorităţile române au încercat să recapete bunurile care ar valora astăzi 2,9 miliarde de euro. Regimul sovietic a pus condiţii: predarea Basarabiei sau înlocuirea regatului României cu un regim comunist.

În 1956, graţie colaborării dintre regimul comunist de la Bucureşti şi cel sovietic, Moscova a întors României 38 de kilograme de aur între care câteva arte-facte inestimabile. Negocierile s-au blocat însă după ce Nicolae Ceauşescu a ridicat problema la întâlnirea de la Moscova cu liderul sovietic, Leonid Brejnev, în septembrie 1965.

După căderea comunismului, a luat fiinţă o comisie comună care şi-ar putea relua negocierile în acest an.

Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR : „Ce face această comisie? Bate pasul pe loc, de ce nu aduce acasă aurul? Nu bate pasul pe loc deoarece ea nu lucrează singură, ci are un omolog de partea rusă şi în funcţie de aceste negocieri poate progresa. Noi reprezentăm un prim etaj, al cercetării istorice. După ce istoricii se pun de acord, urmează etajul diplomatic, în care cei abilitaţi, în limbaj diplomatic, în manieră diplomatică, continuă. Iar apoi, nivelul cel mai înalt, nivelul politic.”

În întâlnirile succesive din anii 2000 ale comisiei ruso-române, Banca Naţională a prezentat documentele originale ale predării tezaurului său la Moscova. În anii '50, în ciuda prezenţei consilierilor sovietici la BNR şi a trupelor URSS în ţară, actele au fost păstrate neatinse.

Cristian Păunescu - consilier al guvernatorului BNR:Avem aici monede de toate felurile, lire sterline, lire turceşti, toate acestea sunt semnate de partea rusă, cei trei şi din partea rusă de. Avem acest protocol cu semnăturile olografe originale Kovalniski, Veniaminov, Iakovlev.”

Noul ambasador rus la Bucureşti, Valeri Kuzmin, remarcă faptul că aprecierile românilor, fie ei ziarişti, intelectuali sau politicieni nu sunt tocmai pozitive, marcate de resentimente. Vorbeşte în schimb de interese comune.

Valeri Kuzmin, ambasadorul Rusiei la Bucureşti: „Principalul scop al misiunii mele este să aduc o abordare mai practică a relaţiilor dintre ţările noastre. Dacă vom considera că avem interese comune, interese care se suprapun, noi credem că putem învăţa lecţii pozitive din istoria noastră comună şi că putem să mergem mai departe în secolul 21, pe baze pozitive, pe moştenirea pozitivă a relaţiilor noastre.”

Şi declară, în contextul geostrategic al Mării Negre, că Rusia este un stat paşnic.

Valeri Kuzmin - ambasadorul Rusiei la Bucureşti: „Nu ar trebui să aveţi nicio îndoială că Rusia nu doar că doreşte, dar este şi hotărâtă să fie un vecin bun, să fie o naţiune care este deschisă pentru cooperare în această regiune mai degrabă izolată de oceanele lumii.”

Memoria colectivă românească reţine confiscarea tezaurului, pierderea Basarabiei, apoi ocupaţia sovietică a întregii ţări, abdicarea forţată a Regelui Mihai, lagărele de muncă şi comunizarea României. Ruşii reţin alianţa României cu Hitler în al doilea război mondial, morţii de la Odessa şi dictatura lui Nicolae Ceauşescu cu care spun că n-au avut nici o legătură. Pentru un mare producător de aur precum Rusia, 93 de tone de aur nu sunt un capăt de ţară. Pentru România, 93 de tone aproape că ar dubla rezerva BNR. Întrebarea e dacă Moscova este curioasă să afle efectul unei retrocedări la fix o sută de ani de la marile bătălii de la Mărăşeşti şi Oituz. Acolo ruşii şi românii au luptat umăr la umăr...

Centenarul unui dosar: Tezaurul românesc la Moscova