Sari la conținut

PROIECT DE ŢARĂ | România, la granița noului Război Rece

Aderarea la NATO a fost primul mare proiect naţional al României de după 1989. Primii paşi spre Alianţa Nord Atlantică şi Uniunea Europeană s-au făcut la începutul anilor 90, dar a fost un proces îndelungat.

Pentru a începe negocierile de aderare la NATO, România a avut de semnat, mai întâi, tratate de bună vecinătate cu statele din jur. Tot demersul a nemulţumit Moscova. Din ruinele unui imperiu abia destrămat - URSS s-a dezintegrat în 1991 - Rusia a văzut în reorientarea României o ameninţare la adresa sa.

Drumul României către NATO a fost destul de lung. Iar de la aderare încoace, România a devenit, treptat, un pilon principal în flancul estic.

O poziţie întărită de evenimentele din regiune. Un episod decisiv - Ucraina, 2013. Anul protestelor faţă de politica rusofonă a preşedintelui Viktor Ianukovici. Ceea ce a urmat - intervenţia neaşteptată şi agresivă a Rusiei, care în final a ocupat şi anexat Crimeei, a pus România în prima linie de la la Marea Neagră.

Alianţa s-a adaptat noii situaţii şi a început să îşi întărească flacul estic. Statele Unite şi NATO au accelerat procesul de instalare a scutului antirachetă şi de amplasare de baze în zonă şi a intensificat exerciţiile militare.

„Este important pentru planificare, pentru exerciţii şi, de asemenea, pentru situaţii de întărire a forţelor, dacă este nevoie. Aşadar, acest centru este expresia puternică a solidarităţii din interiorul NATO şi suntem pregătit să protejăm şi să apărăm România faţă de orice ameninţare. Facem foarte mult, implementăm cea mai mare forţă colectivă de apărare de la Războiul Rece, prin dublarea, aproape, a Forţei NATO de Reacţie, cu centre ce comandă mai mici în România dar şi în alte cinci state membre din partea estică a Alianţei şi, de asemenea, cu mai multă prezenţă militară, mai multe exerciţii, mai multe trupe, mai multe manevre în România, ca parte a Alianţei”, a spus Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, într-un interviu acordat în iulie 2015.

În plus, România a primit misiunea de a apăra Ucraina de atacurile cibernetice. Iar oficialii NATO au continuat avertismentele asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia. Numărul 2 al forţelor aliate din Europa avertiza că Moscova ar putea ataca un stat membru NATO din estul continentului, în replică la noua strategie NATO în regiune.

Rusia nu a recunoscut oficial niciodată implicarea în conflictul din estul Ucrainei. Dar acolo, toate acţiunile militarilor fără însemne militare, aşa-zişii omuleţi verzi, conduceau spre un singur loc: Moscova.

„Tocmai am vorbit cu cancelarul Germaniei, Angela Merkel, despre situaţia din Ucraina. Am fost de acord, dacă mai exista vreo îndoială, că Rusia este responsabilă pentru violenţele din estul Ucrainei. Violenţa este încurajată de Rusia, separatiştii sunt antrenaţi de Rusia, ei sunt înarmaţi de Rusia, sunt finanţaţi de Rusia. Rusia a violat suveranitatea şi integritatea teritorială a Ucrainei în mod repetat şi deliberat”, a spus Barack Obama, preşedintele SUA.

„NATO trebuie să fie pregătită pentru aşa-zişii "omuleți verzi". Adică pentru personalul militar fără însemne naționale, care efectuează acțiuni de provocare, ocupă clădiri guvernamentale, incită populația locală, instruiesc forțele separatiste și le acordă asistență. Prin acţiunile lor, contribuie la destabilizarea ţării”, a precizat Philip Breedlove pentru Die Welt.

A început să se vorbvească inclusiv despre noul Război Rece. NATO s-a repliat, Rusia a acuzat NATO că o provoacă.

„Îşi amplasează scutul antirachetă nu doar în Alaska, ci şi în Europa, în România şi Polonia, foarte aproape de graniţele noastre. Şi ei ne acuză pe noi că ducem o politică ameninţătoare? Americanii au baze în toată lumea, iar ceea ce încercaţi dumneavoastră să spuneţi este că noi suntem agresivi?”, a spus Vladimir Putin, preşedintele Rusiei.

În ultimele luni, intensitatea conflictul din estul Ucrainei s-a redus, în special în urma acordului de încetare a focului de la Minsk. Potrivit observatorilor internaţionali, luptele au continuat sporadic, în regiunile Lugansk şi Doneţk, iar atenţia s-a mutat de la războiul din Ucraina la cel din Siria şi la criza refugiaţilor din Europa. Iar Rusia nu lipseşte nici din această extrem de complicată situaţie de război. Dimpotrivă! Rolul său în Siria e decisiv. Şi nu tocmai bun, se aude din marile cancelarii.