RCS & RDS continuă furnizarea energiei conform licenței

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

În România, concurenţa din domeniul energiei electrice funcţionează doar pentru producerea şi furnizarea curentului electric. În rest, firmele care ne aduc energia la priză sunt protejate prin lege de stat. Taxele şi tarifele care compun preţul final sunt hotărâte tot de autorităţi.

Piaţa a fost liberalizată în domeniul furnizării, unde au apărut zeci de companii private care, după ce cumpără curent de pe Bursă, îl vând mai departe companiilor de distribuţie. Beneficiari sunt, în mare parte, firmele şi instituţiile. Însă şi clienţii casnici îşi pot schimba furnizorul, mai ales că în acest moment 60% din energia de pe factură este cumpărată de furnizori de pe bursă.

Astfel, furnizorii pot negocia tarife mai mici. Între distribuitori precum Electrica, Eon, Enel şi CEZ, nu există însă concurenţă.

„Cu excepția furnizorilor, transportatorii şi distribuitorii au monopol. Nu au concurență, nu pune nimeni presiune pe ei, nu operează într-un mediu concurenţial normal şi nu poți compara performanţa lor cu performanța altora ca să îți poți da seama dacă performanța lor este corectă sau nu”, spune Remus Vulpescu, fost reprezentant al statului în Transelectrica.

Lipsa concurenţei face ca preţul energiei care iese de pe poarta centralei să crească de la cel puţin 120 până la peste 400 de lei pe megawatt oră.

Singurul lucru pe care îl poate face în acest moment consumatorul este să îşi schimbe furnizorul de electricitate. Prin asta îşi scade factura finală. Cel mai bine se vede acest lucru la instituţiile care au şi consum mai mare.

„L-am cumpărat cu 18% mai ieftin față de prețul pe care îl aveam prin contractul cu Enel”, spune Vitali Finoghen, primarul comunei Sarichioi din județul Tulcea.

„Să fac economie, că asta ne gândim prima dată. Să facem economie”, adaugă Georgian Caraman, primarul orașului Babadag.

Doi primari din Dobrogea au negociat cu un furnizor privat din lista de peste 60 care activează în România. Rezultatul: facturi cu câteva mii de euro mai mici.

„Depinde ce tip de contract ai, pentru că poţi primi o reducere de preţ dacă ai contract pe termen lung”, spune Martin Smelik, director general CEZ România.

Acelaşi lucru l-au făcut în celălalt capăt al ţării Regia de transport local din Oradea, un hotel şi o fabrică de componente electronice.

„Anul trecut, vechiul furnizor a livrat la 160 de lei megawatul oră, acum noul furnizor s-a angajat la 130 de lei. Economia posibilă ar fi de 600.000 lei. Asta înseamnă 140.000 de euro”, spune Romeo Nica, director economic Regia de Transport Oradea.

„Se traduce într-o scadere de costuri pe care altfel e foarte greu să o faci”, adaugă Romeo Ionescu, manager general hotel.

„Normal că vor merge la fondul se salarii. În România şi în zona Oradea trebuie crescute salariile ca să avem o economie competitivă, ca să fim eficienţi pe piaţa”, afirmă Călin Vesa, director general fabrică de componente electronice.

Cei care şi-au schimbat furnizorul de curent spun că economia ar fi şi mai mare dacă ar exista concurenţă şi între distribuitorii de electricitate. Adică între cei care încasează facturile.

„Eu cred ca acest monopol ar trebui să dispară la noi în România. Pur şi simplu pe anumite localități unde e consumul mai mare să nu fie neapărat numai Enel cel care distribuie. Concurența să asigure un preț mai mic”, mai spune Vitali Finoghen, primarul comunei Sarichioi.

„Distribuţia e mult mai scumpă decât cel care furnizează, dar asta este situaţia”, spune Georgian Caraman, primarul orașului Babadag.

Din păcate, spun reprezentanţii furnizorilor, doar o mică parte din componentele unei facturi se pot negocia.

„Practic, energia pură este într-o zonă competitivă şi se pot negocia şi costurile de furnizare. Restul sunt elemente care sunt reglementate şi nu se pot negocia. Din toata paleta asta negociabil este 30%. Restul de 70% nu se pot negocia”, declară Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie.

Cea mai mare pondere în factură o are taxa de distribuţie, adică cea percepută de companiile private pentru care statul întreţine un monopol neprevăzut de lege. Taxa de distribuţie depăşeşte 35% din factura finală. Spre comparaţie, tariful perceput de furnizor este de doar 6%. Cu alte cuvinte, prin liberalizarea distribuţiei scăderea facturilor ar fi de câteva ori mai mare decât cea venită din schimbarea furnizorului. Iar prin combinarea celor două reducerea ar deveni substanţială.