ROMÂNIA CU ÎNCETINITORUL. Gările CFR, destinația nepăsării. Unele clădiri nu sunt gata nici după 20 de ani

Data publicării:
gara burdujeni

 

Cum era atunci nu mai este. S-o desfiinţat tot. Şi încă se dărâmă, încă se dărâmă. Nu mai este dragostea aceea de gară”, spune Ioan Simirad, fost angajat CFR.

Lui Ioan Simirad îi dau lacrimile când vorbeşte despre Gara Suceava Nord prin care, în cei 30 de ani petrecuţi la CFR, a condus mii de locomotive.

Clădirea cu influenţe baroce a fost construită în 1902, după modelul gării din Frieburg din Elveţia. În vremurile bune aducea cu un palat. O sală înaltă, cu tavan pictat şi candelabru elegant era mândria localnicilor. Acum figurează pe lista monumentelor istorice şi atât. Pereţii se năruie, tencuiala cade şi vântul rece se strecoară printre crăpături. Este simbolul căilor ferate române, care au cu 100 de milioane de călători mai puţin decât în 1989.

Gara din Galați, nu e gata nici după două decenii

„Atunci se circula cu 10 şi 12 vagoane şi pline toate. Acum trenul are 2 vagoane, 1 vagon”, mai spune Ioan Simirad.

Şi vagonul acela singur s-ar ruşina să intre în gara Galaţi. A fost începută pe vremea comuniştilor şi are şanse să fie gata peste 20 de ani.

„Obiectivul investiţiei care a fost aprobat încă din anul 1988 trebuia să prevadă sistematizarea a 8 linii, acum am redus doar la 4. Alocaţiile care au fost asigurate an de an au fost limitate”, declară Ionel Drăguşanu, director tehnic Regionala CFR Galaţi.

Staţia de la Galaţi mai are nevoie de 50 de milioane de lei ca să arate ca în planurile comuniştilor. Ministerul Transporturilor îi dă două milioane pe an.

Gara goală de la Iași

Tot de o restaurare întinsă pe un sfert de secol a avut parte şi gara istorică a Iaşiului. Gluma care circulă în oraş este că renovarea clădirii a durat mai mult decât construcţia Casei Poporului. Şi tot nu a timp pentru investiţiile făcute cu cap.

„Deşi am dorit să facem o zonă cu o parte înaltă a peronului, ar fi fost foarte bine, şi chiar am avut soluţie de la proiectant atunci... nu au fost fondurile şi timpul necesar pentru a face aşa ceva”, adimite Eduard Spiţă, director tehnic CFR Iaşi.

Incompetenţa autorităţilor este mascată de arhitectura gării care copiază Palatul Dogilor din Veneţia. Veche de 145 de ani, a fost martoră nu doar la ieşirea tezaurului din ţară, ci şi la cheltuirea milioanelor de lei din bugetul statului. Numai între 1996 şi 2003, zeci de firme au înghiţit 23 de milioane de lei din bugetul CFR pentru renovări. Banii s-au cheltuit totuşi cu folos: impresionantul palat este acum obiect de studiu pentru graficieni.

„E impunătoare, dar e goală, e pustie, e o fantomă a oraşului”, spune Adrian Serghie, Graphic Designer.

„Palatul a uimit şi prin culoare. Cred că greu am accepta astăzi culoarea lui originală. E vorba de un roz bonbon”, spune Sorin Iftimi, istoric CFR Iaşi.

Din păcate, culorile vii nu mai fac parte demult din peisajul căilor ferate române: ruine, gări puse la pământ şi staţii prin care trenurile nu au mai trecut de zece ani. Aşa arată o mulţime de gări din ţară. Jumătate din numărul călătorilor trec prin 17 staţii. Adică în afară de marile gări şi noduri feroviare, restul e uitare.

Transportul auto, prăbuşirea industriei şi odată cu ea a cererii din partea navetiştilor au transformat gările în clădiri fantomă. Cea din Comana, Giurgiu, este una dintre primele construite în ţară. Acum, în locul casei de bilete a apărut o farmacie. Dar leacuri pentru distrugerea căilor ferate nu există.

„În 24 de ore treceau 280 de trenuri, unul după altul, unul după altul. Şi de călători, şi de marfă, şi accelerate internaţionale”, povestește Paul Hodiveanu, fost şef al gării Comana.

Alte zeci de gări au fost parcă donate vandalilor şi hoţilor de fier, după ce liniile din zonă au fost preluate de firme particulare. Gara din Cermei, judeţul Arad, e o clădire impunătoare care mai există doar în poze. Asta pentru că imediat după trecerea căii ferate de la stat la privat, noul operator feroviar a decis că această clădire este în plus. Pur şi simplu a fost rasă de pe faţa pământului.

„Azi un perete, mâine al perete, până o rămas nimic”, spune un localnic.

În locul gării a fost improvizat un adăpost pentru nu mai mult de 10 oameni, iar localnicii se aşteaptă la un scenariu identic la 15 kilometri distanţă. Gara oraşului Pâncota a devenit ruină, dar compania privată care a închiriat linia are o explicaţie pentru distrugerea gărilor din patrimoniul Căilor ferate.

Poate alea prezentau un pericol pentru siguranţa circulaţiei, poate nu mai corespundeau...”, se întreabă Carmen Filipescu, vicepreşesedinte Regiotrans.

Respectivii îşi văd mai departe de treabă, iar în momentul în care ajung în situaţie să nu mai poată opera... declară linia nerentabilă şi o predau înapoi căii ferate”, spune Ioan Boloş, lider de sindicat CFR.

Planuri spectaculoase pentru cea mai mare gară a țării

Ajungem şi la Bucureşti. Cea mai mare staţie a ţării şi replica tristă a gării de nord din Paris. Planurile autorităților sunt spectaculoase: îngroparea tuturor liniilor și crearea unui tunel de aproape 20 de kilometri care să lege toate gările Capitalei, de la nord la sud. Deviz, un miliard şi jumătate de euro. Plus galerii comerciale moderne în Gara de Nord. Realizări: 0.

În condiţiile în care trenurile au întârzieri și de câteva ore, călătorii îşi pot face cumpărăturile în Gara de Nord, gară care s-a transformat în ultima perioadă într-un adevărat bazar.

„Din 2008, 2009 au început, şi în aceasta perioadă s-a menţinut politica de economisire a fondurilor şi reducere a finanţărilor”, spune Adrian Vlaicu, director CFR București.

Căile Ferate nu ştiu sau nu vor să facă bani din cele peste 100 de spații comerciale din Gara de Nord. Încasează 90.000 de euro pe lună din chirii şi, ca să avem termen de comparaţie, plăteşte 20.000 pentru salubrizare. Ar putea urma exemplul nemţilor. În Berlin a fost construit un adevărat mall cu patru etaje în care intră nu doar cumpărători, ci şi trenuri. În gara din Berlin vin şi pleacă în fiecare zi mai bine de 1000 de trenuri, de la trenuri de mare viteză la metrouri sau trenuri regionale.

Exemplul de la Berlin

„Este posibil să călătoreşti de aici direct la Paris, Moscova şi pe viitor, se va circula pe sub Canalul Mânecii până la Londra. Două platforme fac legătura cu estul şi vestul Berlinului, la suprafaţă, iar în subteran către Nord şi Sud. Aşadar, este o mare intersecţie aici. În interior este un mall, aşa că oamenii nu vin aici doar să călătorească, ci merg la cumpărături, stau la restaurant sau participă la diferite evenimente”, spune Yves Pappe, antreprenor german.

Încheiem însă călătoria tot într-o gară autohtonă: Timişoara Nord. Prima de care dau cu ochii străinii ce vin din Occident.

„Este un oraş prea frumos pentru o astfel de gară. Trebuie recondiţionată. Arată vechi, comunist”, spune un turist.

Puţin mai multă curăţenie. Câinii de exemplu umbă pe peron, peste tot”, spune un alt turist.

În goana după traiul din Occident, ne trezim însă în trenuri care încetinesc în loc să prindă viteză şi în gări părăsite, cu şinele mâncate de rugină. Ceferiştii vechi spun că pe când Maria Tănase cânta despre trenuri, situaţia căilor ferate era mai bună.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri