Sari la conținut

Soluţii pentru scăderea facturilor la electricitate

În România, concurenţa din domeniul energiei electrice funcţionează doar pentru producerea şi furnizarea curentului electric.

În rest, firmele care ne aduc energia la priză sunt protejate prin lege de stat. Taxele şi tarifele care compun preţul final sunt hotărâte tot de autorităţi. Piaţa a fost liberalizată în domeniul furnizării, unde au apărut zeci de companii private care, după ce cumpără curent de pe Bursă, îl vând mai departe companiilor de distribuţie. Beneficiari sunt, până acum, doar firmele şi instituţiile.

Remus Vulpescu, fost reprezentant al statului în Transelectrica: „Cu excepţia furnizorilor... transportatorii şi distribuitorii au monopol. Nu au concurenţă, nu pune nimeni presiune pe ei, nu operează într-un mediu concurenţial normal şi nu poţi compara performanţa lor cu performanţa altora ca să îţi poţi da seama dacă performanţa lor este corectă sau nu”.

Lipsa concurenţei face ca preţul energiei care iese de pe poarta centralei să crească de la 120 până la 400 de lei pe megawatt oră. Singurul lucru pe care îl poate face în acest moment consumatorul non-casnic este să îşi schimbe furnizorul de electricitate. Prin asta, îşi scade factura finală.

Vitali Finoghen, primarul comunei Sarichioi, jud. Tulcea: „L-am cumpărat cu 18% mai ieftin faţă de preţul pe care îl aveam prin contractul cu Enelul”.

Georgian Caraman, primarul oraşului Babadag: „Să fac economie că asta ne gândim prima dată. Să facem economie”.

Doi primari din Constanţa au negociat cu un furnizor privat din lista de peste 60 care activează în România. Rezultatul: facturi cu câteva mii de euro mai mici.

Martin Smelik, director general al CEZ România: „Depinde ce tip de contract ai, pentru că poţi primi o reducere de preţ dacă ai contract pe termen lung”.

Acelaşi lucru l-au făcut în celălalt capăt al ţării Regia de transport local din Oradea, un hotel şi o fabrică de componente electronice.

Romeo Nica, director economic la Regia de Transport Oradea: „Anul trecut, vechiul furnizor a livrat la 160 de lei megawatt-ul oră, acum noul furnizor s-a angajat la 130 de lei. Economia posibilă ar fi de 600.000 lei. Asta înseamnă 140.000 de euro”.

Romeo Ionescu, manager general de hotel: „Se traduce într-o scădere de costuri pe care altfel e foarte greu să o faci”.

Călin Vesa, director general la o fabrică de componente electronice: „Normal că vor merge la fondul se salarii. În România şi în zona Oradea trebuie crescute salariile ca sa avem o economie competitivă, ca să fim eficienţi pe piaţă”.

Cei care şi-au schimbat furnizorul de curent spun că economia ar fi şi mai mare dacă ar exista concurenţă şi între distribuitorii de electricitate. Adică între cei care încasează facturile.

Vitali Finoghen, primarul comunei Sarichioi, jud. Tulcea: „Eu cred că acest monopol ar trebui să dispară la noi în România. Pur şi simplu pe anumite localităţi unde e consumul mai mare să nu fie neaparat numai Enel cel care distribuie. Concurenţa să asigure un preţ mai mic”.

Georgian Caraman, primarul oraşului Babadag: „Distribuţia e mult mai scumpă decât cel care furnizează, dar asta este situaţia”.

Din păcate, spun reprezentanţii furnizorilor, doar o mică parte din componentele unei facturi se poate negocia.

Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie Electrică: „Practic energia pură este într-o zonă competitivă şi se pot negocia şi costurile de furnizare. Restul sunt elemente care sunt reglementate şi nu se pot negocia. Din toată paleta asta negociabil este 30%. Restul de 70% nu se poate negocia”.

Cea mai mare pondere în factură o are taxa de distribuţie, adică cea percepută de companiile private pentru care statul întreţine un monopol neprevăzut de lege. Taxa de distributie depăşeşte 35% din factura finală. Spre comparaţie, tariful perceput de furnizor este de doar 6%. Cu alte cuvinte, prin liberalizarea distribuţiei, scăderea facturilor ar fi de câteva ori mai mare decât cea venită din schimbarea furnizorului. Iar prin combinarea celor două, reducerea ar deveni substanţială.