Cele mai transportate ţigări din România. Nimeni nu ştie cine le fabrică, unde şi în ce condiţii

Data actualizării: Data publicării:
mana, tigara, fumatori, tigari

Maramureş, România. Graniţa estică a Uniunii Europene, raiul contrabandiştilor de ţigări - un obicei vechi într-o zonă de frontieră, care face, în fiecare an, o gaură la bugetul de stat de aproape 700 de milioane de euro. Pentru oamenii satelor sărace din nordul României, contrabanda este singura sursă de venit. Pentru ei, legea este doar o piedică în a-şi câştiga traiul. Poliţiştii de frontieră sunt duşmanul suprem.

Din cele 4,4 miliarde de ţigarete de contrabandă ajunse în România în 2016, 750 de milioane, adică peste 17 la sută, au intrat prin nord. Graniţa cu Ucraina e cea mai dificilă zonă de păzit. O mare parte a liniei de frontieră este în zona muntoasă şi împădurită a Munţilor Maramureşului, la altitudini care se apropie uneori de 2000 de metri.

Frontiera cu Ucraina se întinde pe 643 de kilometri. Aproape 300 sunt frontieră terestră, cea mai atractivă pentru contrabandişti. Porţiunile cele mai dificile sunt în judeţul Maramureş.

Satul Poienile de sub Munte este cunoscut ca o trecătoare pentru contrabandişti, un loc în care sunt aduse ţigările şi preluate de distribuitori. Cărăuşii au nevoie de antrenamentul unor alpinişti de performanţă pentru a face faţă traseelor. Între ei şi poliţişti există o competiţie continuă.

Poliţiştii de frontieră care stau mult timp pe munte au rămas surprinşi de greutatea pe care un cărăuş poate să o care pe un traseu montan de şase ore.

Poliţist: „În funcţie de coletele pe care le transportă, dacă au două colete ajung la aproximativ 40 de kilograme. E foarte greu. Mai ales pe timp de noapte când nu poţi folosi un mijloc de iluminat. Se bazează pe intuiţia care te duce la un drum cât de cât accesibil”.

Poliţist: „Mizează pe faptul că fiind o zonă greu accesibilă poliţia de frontieră nu patrulează aici şi aşa pot să transporte marfa de contrabandă către localitate. Cel mai fecvent, persoanele nu se supun somaţiilor, atunci când sunt prinse în flagrant nu cooperează cu poliţia”.

Nu de puţine ori, competiţia dintre hoţii şi vardiştii munţilor se termină la spital. Într-un singur incident, peste 100 de localnici i-au atacat cu topoare pe oamenii legii.

O patrulă a poliţiei de frontieră se deplasa pentru a urmări o maşină de teren fără numere de înmatriculare. A ajuns pe un drum forestier înfundat: „Am mers pentru sprijinirea colegilor, dar am fost agresaţi de un număr de 100 de persoane. Am fost lovit şi transportat cu SMURD-ul la Spitalul Judeţean Baia Mare. Am încercat să detensionez situţia, dar n am avut nicio şansă. Din momentul în care m-am dat jos din autospecială am fost lovit de către unul dintre ei şi aruncat la pământ. Au început mai multe să dea în mine cu pumni, picioare, pietre, ce aveau la îndemână”.

Profitul este mult mai mare decât riscurile la care se expun contrabandiştii. Preţul unui pachet de ţigări cumpărat din Ucraina este de trei ori mai mic faţă de cel din magazinele româneşti. Singurii de care trebuie să se ferească sunt poliţiştii români, trecerea tutunului de contrabanda nu este considerată o infracţiune în ţara vecină.

Jing Ling este o marcă de ţigări descoperită tot mai des de poliţiştii de frontieră. Imită un brand celebru, are un nume de origine asiatică, dar sunt tigarete produse în Ucraina. Nimeni nu poate spune cine, unde şi în ce condiţii sunt fabricate. La fel se întâmplă şi cu mărcile Marble, Kareena sau LD, inscripţionate cu avertismentul că pot fi comercializate doar în magazine de tip Duty Free şi nu la poalele munţilor Maramureşului.

Radu Lungu, purtător de cuvânt al IJPF Maramureş: „Încearcă să introducă diferite tipuri de ţigări astfel încât profitul să fie cât mai mare”.

Mărturia unui poliţist care a refuzat o mită de 80.000 de euro

Preţul unui pachet de ţigări de contrabandă costă, pe piaţa neagră, între şapte şi nouă lei, la jumătate de preţ faţă de preţul oficial. Contrabandiştii au strâns atât de mulţi bani încât şi-au permis să ofere Daniel Nistor, ofiţer la IJPF Maramureş: „Dorea să introducă 100 de baxuri cu ţigări din Ucraina în România. El spunea că ar fi vorba de 20 de acţiuni de contrabandă desfăşurate din Ucraina în România pe o perioadă de o lună pentru care mi se oferea suma de 80 de mii de euro. El a calculat că îmi oferea suma de 5000 de euro pentru fiecare activitate de contrabadă a câte 100 de baxuri. Am refuzat oferta. Mi-am informat şefii şi am făcut un plan de bătaie. Aveau nevoie de o zonă liberă care să fie patrulată de către posturile şi patrulele poliţiei de frontieră pe unde să poată trece ei ţigările”.

Cazul comisarului şef Daniel Nistor nu este singular. Şi alţi colegii au primit oferte atractive. Unii au rezistat tentaţiei, alţii au acceptat să protejeze reţelele de contrabandă.

Cele mai mari profituri din contranda cu ţigări sunt obţinute de grupările complexe, formate din cel puţin zece membri.

Cărăuşii care trec munţii MarAmureşului primesc sub 5% din profit. 10 procente ajung la intermediari. Alte 10 procente primesc transportatorii. Restul de 75% din profit rămâne în buzunarul liderilor. În 2016, procurorii DIICOT au avut în lucru 160 de dosare de contrabandă şi au trimis în judecată 204 persoane fizice, printre care şi liderii unor reţele de traficanţi de ţigări. Pentru contrabandă, instanţele de judecată nu au dat pedepse mari. Vinovaţii primesc în medie câte trei ani de închisoare cu executare.

Vasilică Anchidim este din Bacău şi e la a doua condamanare pentru contrabandă cu ţigări. Prelua ţigările aduse din Ucraina şi le vindea pe piaţa neagră. Acum se află în penitenciarul din Iaşi şi numără zilele până la eliberare.

Vasilică Anchidim, condamnat pentru contrabandă cu ţigări: „M-am eliberat mandatul trecut dintr-un alt mandat tot cu ţigări. Atunci am executat doar un an şi jumătate . Acum cineva de la Bacău era urmărit, avea un filaj şi din cauza asta am căzut şi eu în capcană. Fiind el urmărit, am fost şi eu urmărit, oprit de mai multe ori. A început să se facă filaj, filaj timp de şase luni şi apoi au venit cu mandat de arestare şi ne-au arestat. Mai multe persoane care erau în reţeaua respectivă. Când au venit la noi aveam 52 de cartuşe. Nu ţineam foarte multe pentru că ştiam că ce este peste 50 de cartuşe este dosar penal. Dar ei au strâns mai multe probe şi urmărindu-te, atunci poate să-şi facă fără găsească nicio ţigară”.

Vasilică îşi aduce aminte că reuşea să vândă între 50 şi 100 de cartuşe pe zi: „Am vândut prima oară într-o piaţă, pur şi simplu. Unde se vând în toată România. Nu le afişeam la vedere. Le ţineam ascunse în maşini, tarabe, alea.

Întrebam omul care trecea prin piaţă dacă cumpără ţigări. Îi explicam că sunt mai ieftine pentru oamenii de rând. Pentru oamenii săraci normal că toată lumea se uită la un pachet, la o diferenţă de patru lei, cinci lei. De asta nu o să dispară niciodată ţigările din România pentru că sunt foarte scumpe, oamenii câştigă foarte puţin şi e ceva...Se practică. Din cauza sărăciei preferă mai proastă calitate, dar să fie ţigară.”

Aflat acum după gratii, fostul contrabandis t recunoaşte că tigaretele de contrabandă pe care le vinde erau un pericol pentru sănătate.

Vasilică Anchidim, condamnat pentru contrabandă cu ţigări: „Foarte prostă. Nu aş fi fumat nicio dată. Dacă eram fumător înrăit şi nu aveam o ţigară aş fi fumat, dar altfel...nu. Miroseau aiurea, erau făcute în condiţii proaste, nu erau de bună calitate. Cred că erau făcute undeva, eu ştiu, pe la fabrici acasă. Nu erau făcute la fabrică”.

Vasilică Anchidim se laudă că afacerea care i-a luat libertatea îi aducea un profit săptămânal chiar şi de 2000 de euro: „Banii cum vin aşa se duc. Fiind într-un anturaj în care se fac bani mulţi, tot aşa se duc. Băgam motorină de 1000 de euro pe lună, te duci dimineaţa cu prietenii, eu ştiu. Aveam prieteni care aveau un autobuz, un microbuz şi mergeam să vedem oferte. Banii nu prea se strâng. Trebuie să fii nefumător, nebăutor şi să mânânci o dată-n zi ca să strângi bani. Eu n-am prea strâns, doar mi-am trăit viaţa”.

Graniţa de est. Vama Sculeni, la 350 de kilometri de traseele contrabandiştilor din munţii Maramureşului. Aici, problema este aceeaşi. 836 de milioane de ţigarete, adică 19% din ţigările de contrabandă din România, intră în ţară pe la frontiera cu Republica Moldova. Dacă în nord cărăuşii aveau abilităţi de alpinişti, în est trebuie să fie pescari pricepuţi şi buni înotători.

Ofiţer sub acoperire din Iaşi: „Prin apă sunt trecute 10, 15 mii, 20 de mii au fost trecute. Ca şi mod de acţiune, de pe un mal se aruncă cu lanseta o funie. Se întinde funia de pe un mal pe altul, sunt legate coletele cu ţigări si sunt trase pe malul românesc”.

Andrei Bănărescu a fost prins şi condamnat la închisoare după ce a acceptat să preia şi să vândă mai departe ţigări de contrabandă. A început de la vârsta de 26 de ani ani şi a continuat când a văzut că poate câştiga sume imense fără prea multe eforturi: „Am frecvent zona Moldovei prin vamă, iar moldovenii dacă văd că eşti din zonă îţi propun tot felul de afaceri. Iniţial am refuzat o dată, de două ori. Mi-a dat un prieten o dată să trec nişte bani în partea cealaltă, mi-a zis suma cât e de mare, noi ne chinuiam cu un carton de ţigări, vă daţi seama că tentaţia a fost mare. (Ce sumă ai transportat?) În jur de vreo şase mii. Atunci mi-am dat seama că se câştigă bine”.

Din magazinele de peste Prut cumpăra 500 de pachete la preţul de 170 de euro, adică puţin peste 1,5 lei pachetul. Mai plătea 100 de euro ca să treacă ilegal graniţa. În România vindea cele 500 de pachete cu 500 de euro. Un profit rapid de 230 de euro. Ţigaretele sunt însă preluate de un întreg lanţ de distribuitori care-şi adaugă profitul şi pachetele ajung la preţul final de 8 sau 9 lei. G2 Practic, din magazinul moldovenesc până-n mâna clientului român contrabandiştii câştigă între 6,5 şi 7,5 lei pentru fiecare pachet de ţigări.

În acestă afacere nu se pun prea multe întrebări, spune Andrei. Sistemul folosit deja de mulţi ani funcţionează de la sine.

Andrei Bănărescu, condamnat pentru contrabandă cu ţigări: „Tot sistemul pleca de la moldoveni, practic. Discutai cu ei, te înţelegeai la preţ şi spuneai de care marcă doreşti. Stabileai un loc de trecere care îi era favorabil ţie, stabileai data şi eventual vorbeai la telefon. Restul decurgea de la sine. Ei le aduceau în ţară.

(Cum le treceau?)

Din câte ştiu cu barca şi le puneau la punctul stabilit, apoi le preluam noi. Eu nu mă duceam. Trimiteam pe cineva cu o căruţă, trebuie să ai animale în zonă, trebuie să ai acces, nu poate să meargă oricine. De acolo le aducea la un loc stabilit şi apoi plecau la Darabani, depinde”.

Poliţiştii de frontieră spun că majoritatea grupărilor specializate în contrabanda cu ţigări au investit mulţi bani în tehnică de ultimă generaţie pentru a fenta autorităţi.

Ofiţer sub acoperire din Iaşi: „Ele au evoluat din punct de vedere logistic. De la simple telefoane, aparatură de vedere pe timp de noapte pe principiul termoviziunii care nu sunt pe piaţa din Romania şi le aduc din alte state. Autovehicule de ultimă generaţie, de forţă. „

Andrei Bănărescu, condamnat pentru contrabandă cu ţigări: „Eram trei, unul în faţă, unul la mijloc şi unul în spate. Cel din faţă a spus prin staţie că avem control. A trecut primul, cel cu ţigările, de fapt am trecut toţi trei până s-au urcat poliţştii în maşină şi au pornit după noi. Cel din spate a frânat, a blocat drumul. Asta e chetinue de 30 de secunde dacă îi ţine. Cel din mijloc nu mai merge unde trebuia să meagă. O ia sânga, dreapta, vă daţi seama. Evantual le aruncă dacă nu e altă şansă”.

Contrabanda cu ţigări se pedepseşte în România cu închisoarea de la doi şapte ani. Liderii reţelelor nu-şi asumă riscuri suplimentare şi angajează minori pe care îi folosesc la monitorizarea patrulelor.

Ofiţer sub acoperire din Iaşi: „Racolează copii, în general minori, pentru supravegherea echipelor Poliţiei de Frontieră. Li se dă câte un telefon, supraveghează patrulele şi anunţă liderul sau persoanele implicate. Li se spune o poveste. Ei merg după animale, a adăpat animalele, caută ciuperci, practic nu ai ce să faci. Îşi justifică prezenţa în zonă pentru că sunt localnici din satul respectiv”.

Anchetatorii spun că liderii şi beneficiarii profitului de pe urma vânzării ţigărilor stau bine ascunşi. Pentru a ajunge la ei, poliţiştii lucrează peste un an.

Ofiţer sub acoperire din Iaşi: „Nu se expun niciodată. Nu se implică direct în activitatea de contrabandă şi doar prin persoane interpuse. Ei au legătură în Republica Moldova şi pe piaţa de desfacere din municipiul Iaşi. Suntem surprinşi cum cresc alţi lideri din palierul doi, trei. La un moment dat ajung să fie ei lideri şi să aibă ei propria afacere”.

Ofiţer sub acoperire din Iaşi: „O persoană bine înfiptă în mediul interlop din Iaşi, o persoană care a mai săvârşit alte fapte ilegale de contrabandă, o persoană violentă şi cu putere de decizie asupra altor pesoane. El deţine supremaţia efectivă asupra tuturor persoanelor din acel grup”.

De cele mai multe ori la închisoare ajung doar pionii grupării.

Andrei Bănărescu, condamnat pentru contrabandă cu ţigări: „Diferenţa este că lucrează cu cantităţi mari. Grupările mici nu-şi permit să meargă cu un migrobuz de ţigări care costă 50 de mii de euro. Diferenţa mare este că nu avem sprijin de nicăieri. Nu există să ne spună unul vezi că săptămâna aia e bine sau locul ala e bun, cum au grupările mari. Atâta timp cât lucrează cu cantităţi mari, câştigul este mare şi au de unde să dea.

(Cine crezi că-i ajută?)

Vasile Airinei, procuror DIICOT Iaşi: „Până în acest moment nu am descoperit efectiv un palier de protecţie, dar nu excludem acest aspect şi urmărim să elucidăm şi acest aspect. Au fost cazuri în care au fost implicate şi persoane cu funcţii publice. A fost un caz în care a fost implicat şi un militar care a transportat ţigarete. Este o activitate în care sunt foarte multe persoane implicate”.

Legea le dă posibilitatea poliştilor să confişte maşinile folosite pentru transportul ţigărilor de contrabandă. În punctul de trecere a frontierei Sculeni, din judeţul Iaşi sunt păstrate autoturisme confiscate încă de acum 15 de ani. Numai aici sunt peste 120 de autoturisme modificate special pentru transportul ţigărilor. Multe dintre ele au ajuns mormane de fier vechi. Legea dă posibilitatea valorificării lor doar dacă există o condamnare definitivă pe numele proprietarilor.

Chiar şi pentru cei mai vechi angajaţi de la poliţia de frontieră nicio zi nu seamănă cu alta. Traficanţii moldoveni cumpără maşini înmatriculate în Lituania pe care le transformă. Ultima modă: compartimente speciale în buteliile GPL.

În ciuda eforturilor oamenilor legii, afacerea ilegală prosperă. A devenit un mod de viaţă pentru localnicii din satele sărace ale Moldovei, dar şi pentru cei care trăiesc aproape de graniţa cu Ucraina. Cei care sunt prinşi şi ajung la închisoare se întorc în acelaşi medii, unde rudele şi vecinii se ocupă tot cu traficul de ţigări. Aşa se face şi că gradul de recidivă este mare. Vasilică ajuns la a doua condamnare pentru contrabandă. Andrei la prima.

Vasilică Anchidim, condamnat pentru contrabandă cu ţigări: „Nu o să dispară niciodată ţigările din România pentru că sunt foarte scumpe. Oamenii câştigă foarte puţin şi se practică la noi. E din cauza sărăciei.”

Toate studiile internaţionale arată că cele mai multe ţigări de contrabandă intră în ţară pe la graniţa cu Ucraina şi Moldova, acolo unde un pachet de ţigări costă în medie 0,97 euro, respectiv 1,27 euro. Anul trecut, un miliard şase sute de mii de ţigarete au intrat ilegal în România pe la frontierele de nord şi est. Fenomenul contrabandei, dar într-o formă mult mai redusă, există în vestul şi sudul ţării. Prin Serbia şi Bulgaria au intrat ilegal în ţară sub două procente.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri