Sari la conținut

ROMÂNIA FURATĂ. Cantacuzino, un institut fără vaccin împotriva furturilor la care este supus

Dezastrul de la singurul institut de imunologie şi bacteoriologie din România a ajuns la apogeu după ce autorităţile au eşuat în a-l aduce la standarde europene.

SOD-ul sau sucul de orz în fiole a rămas unicul produs făcut şi vândut de Institutul Cantacuzino din România.

Investiţia care ar fi trebuit să salveze institutul - demarată în urmă cu opt ani - a fost lovitura de graţie.

În 2007, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, Ministerul Sănătăţii a împrumutat 11,5 milioane de euro de la Banca Mondială. Institutul urma să primească aparatură modernă. Fără tehnologia nouă, Cantacuzino nu mai primea aprobarea să producă vaccinuri şi seruri.

1,4 milioane de euro au costat aparatele pentru laboratorul BSL3, unic în ţară, dotat cu instalații de purificare a aerului din încăperi, pentru a nu contamina probele şi pentru a-i proteja pe cercetători de boli.

Totodată, dacă ar fi fost folosit, accesul în laborator ar fi fost controlat, iar angajații ar fi intrat în cameră doar îmbrăcaţi cu echipament de protecţie. Aici, cu ajutorul unor microscoape ultraperformante, oamenii de ştiinţă ar fi trebuit să analizeze substanţele cu risc infecţios şi să detecteze, printre altele, Antrax-ul sau virusul West-Nile.

Laborator performant fără cameră de decontaminare

Pentru a putea fi pus în funcţiune, laboratorul mai avea nevoie de construcţia unei anticamere de decontaminare, evaluată la 70.000 de euro. Însă Ministerul Sănătăţii nu a prevăzut încăperea în proiectul iniţial.

Restul de 10 milioane de euro din banii de la Banca Mondială s-au cheltuit pentru secţia de producere a vaccinurilor la standarde europene.

Institutul a cumpărat maşinării complexe și a plătit pentru cursuri de perfecţionare şi servicii de asistenţă tehnică.

Vechea secţie a Institutului, retehnologizată, a funcţionat, dar rezultatele nu au fost cele aşteptate. Loturile de vaccin nu au fost conforme cu standardele europene.

Agenţia Naţională a Medicamentului a retras în 2010 autorizaţiile de producere a oricărui tip de vaccin. La finalul lui 2013, cercetătorii au făcut o ultimă încercare: au vrut să producă vaccinul antigripal.

Dorinţa oamenilor de ştiinţă nu s-a materializat 100%. La finalul anului 2013, o supercentrifugă din secţia de producţie s-a stricat, iar întreg procesul de fabricaţie s-a alterat. Rezultatul a fost crunt: toate vaccinurile produse erau neconforme. Iar defecţiunea produce efecte şi astăzi.

Din cauza riscului mare de contaminare, staţia de producere a apei pentru preparate injectabile, abur curat şi apă purificată funcţionează non-stop, în speranţa că, într-o zi, producţia va fi repornită.

„E o necesitate pentru instalaţie, pentru linia de producţie a apei farmaceutice, dar o pagubă pentru institut. De la oprirea producţiei, instalaţia a funcţionat permanent (...) aducând după ea costuri deosebite”, spune Adrian Onu, director științific.

Patrimoniul Institutului Cantacuzino

Pentru banii luaţi acum opt ani, România plăteşte rate la Banca Mondială până în 2022. Investiţia eşuată de la secţia de vaccinuri şi de la laboratorul de analize a substanţelor cu risc infecţios este ultima dintr-un lung şir de decizii îndoielnice luate de conducerile care s-au succedat la cârma Institutului şi a Ministerului Sănătăţii.

Primele eşecuri datează de la începutul anilor 90. Revoluţia a găsit Institutul Cantacuzino cu un patrimoniu bogat: o filială la Iaşi, sediul central în mijlocul Bucureştiului, o bază de cercetare întinsă pe 11 hectare de teren în actualul cartier rezidenţial Băneasa din Bucureşti şi una de 15 hectare în Dârvari, judeţul Ilfov.

Prima grijă a guvernului Roman a fost să-i schimbe titulatura. Institutul de seruri şi vaccinuri „Doctor Ioan Cantacuzino” devine Regia autonomă „Institutul Cantacuzino”.

Statutul nu-i schimbă viaţa: 90% din venituri erau din surse proprii, iar restul de la stat - plata pentru contractele de cercetare.

„Nici înainte de 90 Institutul nu a fost susţinut ca să aibă o bază tehnico-materială. El, autofinanţându-se, şi-a asigurat practic existenţa nu şi dezvoltarea pe termen lung”, spune Marian Neguț, fost director.

Utilaje cumpărate și folosite după zece ani

În 1994, Regia se desființează și Cantacuzino devine „Institut public de cercetare cu regim extrabugetar”. Cu tehnologia rămasă la nivelul anilor 70-80, mai fabrică în jur de 30 de produse, în timp ce marile firme străine de medicamente încep să intre pe piaţa din România.

Guvernul Nicolae Văcăroiu decide să folosească 4 milioane de dolari de la Banca Mondială pentru reutilarea Institutului.

Banii sunt folosiţi pentru toate secţiile, dar nicio linie de producţie nu e retehnologizată complet. Pentru secţia de vaccinuri, de exemplu, conducerea Institutului cumpără o maşină de umplut fiole, care a fost folosită abia zece ani mai târziu.

În tot acest timp, România se pregătea pentru aderarea la Uniunea Europeană.

„Ministerul nu a înţeles că de fapt producţia Institutului Cantacuzino e producţia lui, este a lui, nu este a altora. Deci el trebuia să intervină şi să zică să facem un plan să punem nişte bani de undeva, dintr-un colţ al bugetului ţării şi să asigurăm pe rând susţinerea unor produse”, spune fostul director Marian Neguț.

Leacul minune

În 1999, din lipsa tehnologiei şi banilor, producţia vaccinurilor antirabic şi holeric este sistată. Pe lângă cele rămase în portofoliul Institutului, sunt produse în continuare şi stimulente pentru imunitate.

În 2001, la poarta Institutului erau cozi pentru cumpărarea Cantastim-ului - un medicament injectabil care stimula capacitatea de apărare a organismului.

La un moment dat aşa s-a înţeles de foarte multă lume, că previne cancerul. Ori, vă dați seama că în momentul în care spui: previne cancerul; toata lumea se repede. Începi să te întrebi, de la ce vârstă trebuie sa-l faci”, spunea Andrei Combiescu, primul preşedinte postdecembrist al Institutului Cantacuzino.

Cantastimul dădea rezultate în forme de cancer”, spune Acad. Prof. Dr. Mircea Ifrim, secretar Academia de Științe Medicale.

Şi nu a fost unica licoare-minune produsă de Cantacuzino si răpusă de normele europene. Sylvia Hoişie a făcut parte din echipa care a inventat celebrul Polidin.

Rezultatele pe animale au fost foarte bune, dar trebuia să fim sigur că şi la om... şi-atunci noi am fost cobaii. Toţi cei aere am lucrat ne-am injectat şi am văzut că nu am murit. Prin 1965 a fost primul lot de producţie, care a avut un număr de 10-15 fiole. Ăsta a fost primul lot de producţie, în care vă închipuiţi... Nu au beneficiat foarte mulţi oameni”, își amintește Sylvia Hoişie.

După ce a fost produs în peste 15 milioane de doze anual, timp de aproape 50 de ani, Polidinul a dispărut, din cauza liniei de fabricaţie învechite.

„Institutul Cantacuzino - o tentaţie pentru cei care doresc să câştige în mod ilicit”

În 2002, Cantacuzino devine "Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie" iar la conducerea sa vine un director numit chiar de ministrul Sănătăţii.

„Institutul Cantacuzino a fost, începând după anul 2000, o tentaţie pentru cei care doresc să câştige în mod ilicit”, declară Mircea Ifrim.

Terenurile Institutului devin ţinta dezvoltatorilor imobiliari. Baza de cercetare din Băneasa devine un fel de Mecca a investitorilor. Amplasamentul ei l-ar fi interesat, printre alţii, şi pe Remus Truică, fostul şef de cabinet al premierului Adrian Năstase.

Angajat, camera ascunsă: „Au fost niște discuții, dar în perioada aia erau la modă parteneriatele public-private și îmi aduc aminte ca toți investitorii de genul ăsta, veneau, se uitau, ce aveți, ce știți și întrebau până unde... adică limite. Îi plimba colegul, se uitau la animale, ce frumos, dar unde e limita stațiunii. Îi interesa de fapt pământul. Veneau numai în Touareg-uri, în Merțane, cred că tot Truică ăsta de care povestiți. Veneau și se uitau și pe la noi prin curte...”

Terenurile nu au rămas neatinse. Paul de România a revendicat o bucată de pământ exact pe amplasamentele Biobazei. Procesul este pe rol, iar subiectul este tabu în Institut.

Angajat, camera ascunsă: „Din informațiile noastre nu întreaga suprafață, ci două hectare, astea două pe care le revendică prințul Paul au fost obținute de stațiunea Băneasa mult mai târziu... prin 50 și ceva s-a considerat că e nevoie de o lărgire a suprafeței. A fost un transfer fără documente, cum se făcea la momentul ăla, pe o decizie politică și uite că acum unii pot să profite.”

Triplul vaccin pentru rujeolă, rubeolă şi oreion

Tot la începutul anilor 2000, 5 ha din cele 15 aparținând Fermei Animaliere Dârvari din Ilfov sunt retrocedate lui Radu Miclescu, urmaşul inginerului care le deţinea înainte de naţionalizare, cu tot cu clădirile de pe ele. Acesta îşi vinde drepturile unor oameni de afaceri, printre care şi George Becali.

În 2003, Institutul reduce producţia, sub pretextul creșterii performanței. Pe lista de preparate mai rămân doar zece vaccinuri şi produse injectabile. În acelaşi an, acuzat de management defectuos, Andrei Combiescu - singurul director al institutului din 1989 până atunci - îşi anunţă demisia.

În 2001, institutul cumpărase sticlă specială şi fiole de la firma Sanimed fără să le achite. Trei ani mai târziu, în schimbul datoriei, Sanimed devine proprietarul tuturor mediilor de cultură - soluțiile utilizate pentru înmulțirea microbilor în laborator - produse şi ambalate de Institutul Cantacuzino. Astfel, Sanimed ajunge unul dintre principalii furnizori de medii de cultură de pe piaţa românească.

La conducerea Institutului este numit profesorul Marian Neguţ, aflat la Cantacuzino de pe vremea comunistă. Anul următor, institutul testează un triplu vaccin - pentru combaterea rujeolei, rubeolei şi oreionului. Cu toate că a fost considerat un succes, vaccinul nu este produs în masă niciodată.

După doi ani, ministrul Sănătăţii, Mircea Cinteză, îl demite pe medicul Marian Neguţ, tot pentru neperformanţă.

„Este un lucru despre care nu aş vrea să vorbim”, spune Marian Neguţ.

„Iertaţi-mă, nu pot după zece ani să ştiu amănuntele acelui lucru. A fost o motivaţie care a fost acceptată la nivelul Guvernului”, se apără Mircea Cinteză.

Marian Neguț precizează totuşi că, în momentul demiterii sale, Institutul nu avea datorii şi că mai avea în conturi 12 milioane de lei.

Licitație interzisă pentru Cantacuzino

O lovitură importantă pentru Cantacuzino vine în 2005, chiar de la instituţia care îl patronează. Ministerul Sănătăţii, condus de același Mircea Cinteză, anunţă necesarul de vaccin antigripal pentru sezonul 2005-2006: un milion de doze, și organizează o licitaţie pentru întregul lot, la care, însă, pentru prima dată în istorie, Institutul nu poate participa.

În caietul de sarcini s-au pus un milion de doze de vaccin antigripal, în timp ce Institutul nu putea face decât 600.000 şi era suficient”, declară Acad. Prof. Dr. Mircea Ifrim, secretar Academia de Științe Medicale.

„Bine... Nu ţin minte nici un fel de... amănunte despre acest lucru, dar e vorba pur şi simplu de incapacitatea de a... de a oferi produsele la standardul de calitate care este solicitat de Europa”, susține Mircea Cinteză, fost ministru al Sănătății.

Ministerul Sănătăţii anunţa însă că va căuta o soluţie pentru salvarea Institutului, care avea deja grave probleme financiare.

„S-a constatat că deşi a avut la dispoziţie, în anii anteriori, importante fonduri (aproape 4 milioane euro) pentru realizarea certificării GMP (standarde de bună practică impuse de Uniunea Europeană - N.R), vechea conducere a Institutului Cantacuzino a cheltuit acesti bani, în mod nechibzuit, Institutul Cantacuzino a avut contracte păguboase cu diverşi distribuitori (...) Vă asigurăm că în urmatoarea perioadă vom adopta un pachet de măsuri de restructurare care să ajute Institutul Cantacuzino să găsească finanţare privată în vederea modernizarii şi dezvoltării producţiei de vaccinuri româneşti”, se arăaă într-un comunicat din 2005 al Ministerului Sănătăţii.

Mircea Cinteză, acuzat că favoriza concurenții Institutului

Mircea Cinteză a condus Ministerul Sănătăţii între 29 decembrie 2004 şi 22 august 2005. La momentul organizării licitaţiei, presa vremii l-a acuzat că ar fi favorizat marile firme din domeniu.

Reporter Digi24: Colaboraţi cu firme care au intrat pe piaţa românească de vaccinuri şi de produse care se produceau la Cantacuzino?

Mircea Cinteză: Eu personal nu. Eu sunt specialist în boli cardiovasculare.

Din declaraţia de avere din 2005, rezultă contrariul. Înainte de a fi ministru, Mircea Cinteză a câştigat peste 20.000 de euro din contracte de cercetare, 3.000 de euro din contracte de consultanţă şi peste 10.000 de euro sponsorizări pentru pregătiri de conferinţe. Banii veneau de la companii de medicamente care produc şi vaccinuri.

Miniștri perindați la Sănătate

Un an mai târziu, Eugen Nicolăescu devine pentru prima dată ministru al Sănătății, ocazie cu care dă o derogare de trei ani pentru conformarea proceselor de fabricaţie. Institutul începe modernizarea, cu ajutorul celor 11,5 milioane de euro împrumutaţi în 2007 de la Banca Mondială.

„Aşa cum era la vremea respectiva Institutul, cu ce era el dotat săracul de zeci de ani, nu putea să facă faţă, să mai producă vaccin antigripal, care să răspundă normelor europene”, spune Eugen Nicolăescu.

În 2009, directorul Radu Dorel Lucian este schimbat din funcţie, după ce sindicatele îl acuză de management defectuos. Pe 1 septembrie al aceluiași an, un nou ministru al Sănătăţii, Ion Bazac, îl numeşte director pe Radu Iordăchel.

Este anul în care Institutul reuşeşte, din nou, să se afirme pe piaţa producătorilor de vaccinuri. Ministerul Sănătăţii îi comandă 5 milioane de doze pentru combaterea pandemiei de gripă porcină.

Adriean Videanu, aflat la conducerea ministerului, negociază cu unul dintre cei mai mari producători mondiali de medicamente, GlaskoSmithKlein. Însă, compania multinaţională nu a vrut să-şi asume răspunderea pentru eventualele reacţii adverse.

Aşa că Institutul Cantacuzino primeşte comanda, pentru care a încasat peste 9 milioane euro. Angajaţii reuşesc să livreze doar 2,9 milioane de fiole, 400.000 dintre acestea către Republica Moldova. Iar Cantacuzino devine al unsprezecelea producător mondial de vaccinuri împotriva gripei porcine.

Și-a dovedit utilitatea în timpul pandemiei din 2009, când Institutul Cantacuzino a făcut ceea ce trebuia”, declară Victor Olsavszky, reprezentantul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în România.

Afacerea cu seringi

Pentru prima dată în istoria postedecembristă, 8% din populaţia României primeşte un vaccin. Pentru Institut, comanda Ministerului Sănătăţii se dovedeşte doar un paliativ. Cantacuzino era deja îngropat.

În tot acest timp, directorul institutului, Radu Iordăchel, anulează o licitaţie, programată pentru achiziţionarea a 5 milioane de seringi și organizează o alta, în regim de urgenţă, pentru 6 milioane de seringi şi fiole.

Institutul plăteşte câştigătorului, firma Berteea Distribution SRL, 1,5 milioane de lei.

Angajaţii Institutului spun că afacerea nu era una profitabilă pentru că prețurile ar fi fost de trei ori mai mari.

Angajat, camera ascunsă: „El a venit rău intenţionat, asta-i clar. Partea aia cu seringi a fost clară. Vroia să continue în stilul ăla”

Firma proaspat înfiinţată de Magda şi Claudiu Petre din Urlaţi, judeţul Prahova avea un singur angajat. Pentru 2009, anul licitaţiei câştigate, raportează o cifră de afaceri de puțin peste 1,5 milioane de lei. Asta înseamnă că, pe lângă contractul cu Institutul Cantacuzino, a mai făcut o singură afacere, de 1.100 de lei.

Tot în 2009, Radu Iordăchel sistează producția vaccinului anti-tuberculoză, tot pentru că era sub standardele europene.

„Acum nu se mai produce şi se aduce vaccin din Danemarca. Recent a fost un necaz cu acest vaccin care s-a dovedit mult mai reactiv decât vaccinul naţional”, spune Marian Neguț, fost director al Institutului Cantacuzino.

Autorizația pentru produsele injectabile, retrasă

În 2010, Agenţia Naţională a Medicamentului retrage Institutului Cantacuzino autorizaţia de vânzare a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, din lipsa certificatului de bune practici.

Institutul e nevoit să returneze 8 milioane de lei Ministerului Sănătăţii pentru vaccinul antigripal comandat, pe care nu l-a mai produs.

Tot atunci e amendat de ANM cu 20.000 de lei, după ce agenţia descoperă că Institutul a vândut vaccin anti-tuberculoză expirat. Ministerul Sănătăţii, condus de Cseke Attila, retrage dozele de pe piaţă şi îl demite pe director.

„Profesionalismul managementului a lăsat mult de dorit, mult de dorit. Eu în aprilie am schimbat managerul, peste un an de zile a fost repus de instanţa de judecată. Am făcut ceea ce puteam să facem în momentul respectiv, trezindu-ne cu o situaţie în care de pe o zi pe alta parcă ţi s-a dărâmat tavanul peste tine. (Reporter: Nu l-aţi demis cum trebuia?) Aici intrăm în discuţia cine coordonează Institutul Cantacuzino. (...) Statutul institutului este de gestiune economică şi financiară autonomă. Este ca şi o societate comercială autonomă, o regie autonomă care se gestionează singur, fără posibilităţi de intervenţie. Cu toate acestea managementul institutului este numit şi revocat de Ministerul Sănătăţii”, spune Cseke Attila, fost ministru.

Refuzul transformării în societate comercială

În 2010, la conducerea Institutului ajunge Gabriel Ionescu. Un an mai târziu, mandatul lui se termină prin demisie, iar la conducerea institutului se întoarce Dorel Radu Lucian. Nici el nu stă mai mult de un an, pentru că este acuzat de management defectuos.

Vasile Cepoi, ministrul Sănătăţii, susţinea, fără succes, necesitatea transformării institutului în societate comercială care să producă vaccinuri şi alte produse biologice. Propunerea nu este agreată de guvern.

Tot în 2012, Corpul de Control al ministrului Sănătății descoperă că Dorel Lucian Radu ceruse Agenţiei Naţionale a Medicamentului încetarea valabilităţii autorizaţiilor pentru 21 de produse.

Angajat, camera ascunsă: „Oricum nu se mai făceau, că nu aveau autorizație de fabricație. Nu aveau certificat.”

2012 este şi primul an în care, pentru imunizarea gratuită împotriva gripei, autorităţile nu mai folosesc vaccinuri de la Institutul Cantacuzino pentru că produsul era neconform.

Ministerul condus de Eugen Nicolăescu, ajuns pentru a doua oară în fruntea instituţiei, dispune retragerea a 338.547 de doze de vaccin gripal şi cere Institutului restituirea sumei de 3 milioane de lei. Avocatul Poporului se sesizeză şi verifică activitatea Institutului.

„Am constatat că Institutul Cantacuzino nu funcţiona, nu făcea... nu mai producea vaccinuri. Nu-mi vine să cred că un stat poate să renunțe la vaccinuri. Interesele celelalte, altele decât cele științifice sau medicale, cred că primează. Vaccinurile antigripale de un an nu erau bune. I-au pus pe cei de la Institut să-și recunoască vinovăția și să neutralizeze vaccinul respectiv. Vă dați seama dacă intra în populație așa 'murdar' ce se întâmpla?”, spune Gheorghe Iancu, fost Avocat al Poporului.

Polidinul „dumnezeiesc”

Alt vaccin, altă problemă. Avocatul Poporului descoperă, în 2012, că linia de producţie pentru vaccinul de combatere a tuberculozei nu a fost niciodată terminată, motiv pentru care producţia a fost oprită în 2010. Mai era nevoie de o investiţie de circa 140.000 de euro.

300.000 de doze de vaccin anti-tuberculoză, deja produse, nu au fost scoase pe piaţă din cauza lipsei autorizaţiilor. Deşi fiolele erau fizic în depozite, în actele contabile erau inexistente.

Tot în 2012, în stocurile Institutului existau și 400.000 de doze de Polidin, tratament contra infecţiilor. Nici pentru el nu a mai existat autorizaţie de vânzare.

„Polidinul era dumnezeiesc! Era absolut! Ridica capacitatea imunologică a organismului! Asta făcea polidinul. Ridica capacitatea imunologică a organismul și organismul răspundea foarte bine! Dacă ați ști ce căutat este și nu se mai face”, spune Mircea Ifrim.

Tot în 2012, fostul director Radu Iordăchel se întoarce în funcţie după ce Justiţia decide că a fost demis ilegal. Ministerul este obligat să-i plătească salariul retroactiv. Stă în funcţie până în iulie 2013, când Eugen Nicolăescu, a doua oară ministru de resort, îl demite.

Apoi, Ministerul Sănătăţii pompează către institut încă 10 milioane de lei din fondul de urgenţă al Guvernului pentru modernizarea liniei de producție a vaccinului antigripal sezonier.

Directorul ginecolog „luat la firul ierbii”

Aurelia Drăghici, membru PSD şi medic ginecolog, este numită director. Prioritatea mandatului ei, de doar câteva luni, a fost securizarea reţelei de computere, pentru care a plătit 30.000 de euro, fără licitaţie.

Forward Software, o companie deţinută de firme italiene, primeşte toţi aceşti bani pentru un dispozitiv firewall, care astăzi nu mai funcţionează.

Angajat, camera ascunsă: „Nu poți să spui, domnule, numai Ministerul e de vină, noi nu avem nicio vină. Dar tu când schimbi miniștri de două ori pe an, când schimbi directori de patru ori pe an, ce plan de management vrei și continuitate în acțiune? Doamna Draghici era medic ginecolog, când încercai să-i explici ceva, spunea: nu mă lua la firul ierbii. Evident că nu înțelegea.”

Sute de mii de doze de vaccin inutilizabile

În urma infuziei de bani, producţia este reluată. Institutul trebuia să pună la dispoziţia Ministerului Sănătăţii 400.000 de doze pentru vaccinarea din sezonul 2013-2014. Prima doză din produs vaccinul a fost prezentată chiar de către prim-ministru.

Aşa e soarta mea şi a celor din echipa guvernamentală. Să îndreptăm rând pe rând toate relele care s-au făcut în aceşti ani”, spunea atunci Victor Ponta.

Bucuria guvernanţilor nu durează. O lună mai târziu, Agenţia Naţională a Medicamentului anunţă că vaccinul antigripal nu poate fi vândut populaţiei pentru că nu e bun. Agenţia Medicamentului din Franţa analizează produsul şi confirmă diagonisticul.

Experţii au constatat că s-a produs corect, dar din păcate investiţia fiind pentru prima oară pusă în funcţiune, a avut o serie de scăpări de natură tehnică şi tehnologică. Eu nu mă pricep, eu sunt economist de meserie”, admite Eugen Nicolăescu.

„Eu consider vina maximală. Nu a interesat pe nimeni să ţină pas cu dezvoltarea vaccinologiei”, spune Geza Molnar, fost consilier al ministrului Sănătății.

Directorul Institutului, Aurelia Drăghici, dar şi cel al Agenției Medicamentului, Marius Savu, sunt demişi.

Reporter Digi24: De ce l-aţi demis pe domnul Marius Savu de la ANM?

Eugen Nicolăescu: Pentru faptul că, şi am crezut eu că este corect, a tratat superficial modul în care s-a supravegheat producţia de vaccinuri de la Cantacuzino.

Câteva luni mai târziu, Marius Savu se întoarce la conducerea ANM, prin ordinul unui nou ministru, Nicolae Bănicioiu. La Cantacuzino revine Radu Iordăchel, după o nouă victorie în instanţă. Procesele şi directorii care se succed unul după altul duc Cantacuzino spre dezastru.

În 2014, filiala din Iaşi se închide. Asta după ce, în 1965 dăduse startul cercetării revoluţionare în medicină. Aici s-au descoperit printre altele, vaccinul antitetanic, polidinul sau un vaccin împotriva tularemiei.

„Acolo nu se poate produce, cred că nu se pot face nici butelii de aragaz, darămite produse atât de fin și de sensibile și de extraordinare cum sunt vaccinurile. Soluția economică aceasta a fost, să nu mai fie costuri suplimentare la Iași”, declară Eugen Nicolăescu.

„Interesul a fost să se distrugă şi îmi este frică că şi Institutul Cantacuzino din Bucureşti va avea aceeași soartă ca şi filiala de la Iaşi”, spune Rodica Hlihor, fost angajat.

Lipsă de timp sau presiune politică?

Ca o ultimă încercare de resuscitare a Institutului, Ministerul Sănătății a cerut ajutorul Organizației Mondiale a Sănătății pentru verificarea liniilor de producţie a vaccinului antigripal şi stabilirea cauzelor eşecului din 2013.

Linia de producție este bună, linia de producție poate să producă vaccin de calitate, dar sunt necesare câteva ajustări. Au fost câteva erori tehnice și de ce să nu o spunem și câteva ghinioane. În plin proces de producție li s-a defectat o ultracentrifugă. Acea ultracentrifugă, până a fost reparată, până a fost înlocuită cu altceva, a scurs un pic de timp. Ori din câte știm noi natura nu are pauză. Virușii se dezvoltă, bacteriile se dezvoltă, doar creatorul și-a putut permite o zi pauză. Natura își urmează cursul”, spune Victor Olsavszky.

Oficial, cauza erorii din 2013 a fost lipsa de timp! Neoficial: presiunea politică.

Angajat, camera ascunsă: „În 2013 a fost o vijelie ca să faci repede. Cum să-l faci repede fără să faci controalele care-ți trebuiesc?”

Pagină de internet neterminată

După verificările OMS la Institut, nu s-a întâmplat nimic. S-a schimbat doar ministrul Sănătății. Un audit intern a găsit și nereguli grave privind activitatea managerială.

De exemplu, pentru pagina de internet a Institutului s-au plătit peste 10.000 de euro, dar aceasta nu e gata nici acum. Deciziile manageriale au dus la acumularea datoriilor şi la neplata salariilor. La jumătatea anului trecut, angajaţii au protestat zile întregi, după ce timp de trei luni şi-au primit drepturile bănești cu întârziere.

„Domnul director are tot felul de propuneri abradacadabrante şi absolut nimic concret. Nici Ministerul Sănătăţii nu am văzut să se implice”, spunea atunci unul dintre angajați.

„Nu a făcut nimic de atâtea ori cât a venit în institutul ăsta, ce-au clădit de la Cantacuzino încoace pur şi simplu s-a dărâmât”, a spus un alt angajat.

Ancheta Parchetului General

Directorul Radu Iordăchel, demis de două ori prin ordine de miniştri, pleacă de data asta singur.

Mă voi retrage de la conducere. Eu consider că prin ceea ce am propus (...) mi-am făcut datoria şi mi-am îndeplinit misiunea pe care mi-am asumat-o de la bun început de a da o soluţie de salvare şi de relansare a acestui institut”, declara Radu Iordăchel atunci.

La sfârşitul anului, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a anunțat că Radu Iordăchel este acuzat de abuz în serviciu într-un dosar privind datoriile acumulate de institut şi sistarea producţiei vaccinului antigripal.

Surse judiciare spun că şi Aurelia Drăghici este urmărită penal în acelaşi dosar. Anchetatorii de la Parchetul General ar avea suspiciuni de corupţie şi au cerut şi implicarea DNA în anchetă. Valoarea pagubelor nu este cunoscută, pentru moment si nimeni nu vorbește despre asta.

Care sunt interesele companiile farmaceutice?

Între timp, o comisie inter-ministerială discută de aproape cinci luni soarta Institutului.

„La Institutul Cantacuzino, dincolo de o nouă strategie, este vorba despre o ordonanţă pe care acuma comitetul inter-ministerial o discută”, afirmă Nicolae Bănicioiu.

Comitetul nu a ajuns însă la nicio concluzie privind reorganizarea Institutului. Declinul acestuia pare a avea mai multe motive.

Angajat, camera ascunsă: O dată interesul marilor firme farmaceutice să nu aibă un concurent. Noi produceam vaccin cu un anumit preț. Ei nu puteau să vină cu vaccinul lor pe piața românească, mult mai scump decât al nostru. Dacă al nostru costa 17 lei doza, al lor costa 20 și ceva de lei doza. Dacă noi nu mai suntem, al lor o să fie mai scump.

Reporter Digi24: 40 de lei.

Angajat, camera ascunsă: Da. S-a întâmplat în cazul altor produse pe care le produceam noi. În momentul în care nu am mai produs, cei din afară au venit cu prețuri foarte mari. Chiar și de 20 de ori și mai mari.

Reporter: La ce vaccin vă referiți?

Angajat, camera ascunsă: La tetanic.

„Ce mall se poate face lângă Casa Poporului!”

Și cei care fac afaceri cu terenuri sunt foarte interesați.

Angajat, camera ascunsă: „Celălalt interes este imobiliar. Avem un teren aici, lângă Casa Poporului... ce mai mall se poate face aici! Hotel nu are rost, că deja sunt hoteluri în zonă. Avem un teren la Băneasa, ce mai vile s-ar putea construi acolo! De Institut își aduc aminte numai când chiar e nevoie, când încep să apară plicurile cu praf alb: o fi antrax, nu o fi antrax, repede la Cantacuzino. Dacă nu mai e Cantacuzino, unde le trimiți? Le trimiți în afară, undeva, și, până afli dacă a fost antrax, poate e prea târziu.”

Chiar dacă s-ar relua producţia de vaccinuri, Institutul Cantacuzino s-ar confrunta cu altă mare problemă.

Angajat, camera ascunsă: Noi nu avem gaz metan. Îl avem tăiat, că avem datorii.

Reporter: De când e tăiat?

Angajat, camera ascunsă: Cred că din mai, dar e taiat doar pe căldură. Putem produce abur și apă caldă și am găsit niște subterfugii tehnice (...), dar mai mult stăm cu radiatoarele... Nu s-a reușit plata.

„Cel mai mare dușman, ministrul Sănătății”

Anul trecut, Institutul a mai primit o lovitură. Din cauza datoriilor către ANAF, contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate a fost reziliat.

Tot din cauza restanțelor, Institutul nu mai poate participa la licitațiile publice sau la concursurile de proiecte europene. Aproape toate sursele de venit s-au evaporat, iar colosul cercetării medicale românești a ajuns la mila politicienilor.

Angajat, camera ascunsă: „Anul acesta, unul din cei mai mari dușmani ai noștri, în ghilimele, nu așa... a fost domnul Banicioiu. În sensul că toate declarațiile erau anti-institut. A cumpărat Institutul cu șapte lei oul, ceea ce era o aberație. I s-a spus că e aberație și a repetat-o. Noi am cumpărat cu 70 de bani... Institutul face vaccinuri scumpe, încă un scandal, e acolo un dosar penal... Acum după ce a cumpărat vaccin din străinătate s-a transformat brusc. Nu... institutul trebuie să trăiască... trebuie să reziste... trebuie să facă... Ori, el face contract cadru, pe doi ani de zile, pe vaccin gripal, deci va lua pentru trei sezoane... ceea ce înseamnă că institutul nu va mai putea să livreze, el având deja contract cadru.”

De la istoria glorioasă, la niciun vaccin pe linia de fabricaţie

Din Institutul Cantacuzino ar putea rămâne doar istoria lungă de aproape un secol. În cei peste 90 de ani de activitate, aici s-au preparat seruri şi vaccinuri pentru combaterea bolilor contagioase. Cercetările au început chiar în 1901, când academicianul Ioan Cantacuzino punea bazele laboratorului de Medicină Experimentală în cadrul Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Era nucleul viitorului institut.

În 1921, tot la iniţiativa profesorului, Regele Ferdinand I semna decretul de înfiinţare al Institutului. Scopul său precis era imunizarea populaţiei contra pandemiilor şi epidemiilor. Cercetarea de la Cantacuzino era sprijinită de stat şi sponsorizată de Loteria Română.

De-a lungul existenței lui, Institutul a ferit românii de tuberculoză, tetanos, difterie, dizenterie sau scarlatină. În laboratoarele sale a preparat medii de cultură, soluţii minune precum polidinul sau cantastimul şi a eradicat complet variola din România.

Până în anii 80 s-a extins continuu şi a ajuns să fabrice aproximativ 300 de produse. Printre ele vaccinuri, seruri, hemoderivate și alte injectabile.

După ce a imunizat milioane de români, inclusiv politicieni, Institutul este de ani buni doar o jucărie în mâinile acestora.

Anul trecut creația profesorului Ioan Cantacuzino a fost pasată de la Sănătate în subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

2015 a prins Institutul cu datorii de 5 milioane de euro, 500 de angajaţi din cei 1.600 câţi erau în '89 şi niciun vaccin pe linia de fabricaţie.

Şansele de reluare a studiilor de imunologie şi a producţiei de vaccinuri sunt aproape inexistente. Miniştrii Sănătăţii nu au găsit formula miraculoasă pentru a ridica Institutul la standarde europene. Iar managerii au încheiat afaceri care ar putea reduce Institutul Cantacuzino la o simplă pagină din istoria cercetării românești.