Sari la conținut

ROMÂNIA FURATĂ. Centre de afaceri în orășele fără întreprinzători

În România europeană există încă oraşe care supravieţuiesc cu greu. Au mari cheltuieli bugetare, dar nu au drumuri, canalizare sau gaze. Pentru a-şi mulţumi alegătorii, primarii au găsit un subterfugiu. Au cerut bani europeni pentru centre de afaceri ca să asfalteze, de fapt, drumurile până acolo. În loc să devină incubatoare pentru noi locuri de muncă, centrele de afaceri din micile oraşeau ajuns şantiere abandonate sau clădiri cvasiinutile care înghit bani publici. Cum s-a ajuns aici şi cât ne costă pe termen lung, într-un nou episod "România furată".

Mici buline roșii. Așa apar deseori orașele României pe hărțile sărăciei în Europa. Au mii de locuitori, dar puține locuri de muncă. Au titlul de oraş, dar le lipsesc asfaltul, canalizarea sau gazul.

În căutare de bani europeni, primarii au luat calea românească: au cerut Bruxelles-ului centre de afaceri ca să facă, de fapt, drumul până acolo.

Un alt drum, de la un capăt la altul al României, arată chipurile unei înșelătorii ingenioase. Îi era dedicată Uniunii, dar ajunge să coste tocmai comunităţile mici, atinse deja de sărăcie.

Constantin Ivaniciuc, angajat la Urbanism şi Achiziţii în Primăria Flămânzi: Aici e biroul managerului de proiect.

Reporter: Dar îl foloseşte managerul de proiect?

Constantin Ivaniciuc: Eh, acuma cu e... Eventual, dacă îl va solicita cineva, noi îl închiriem. Aici, practic, e o sală de depozitare, dar poate fi închiriat şi ca birou. E cel mai frumos. Pentru mine ăsta ar fi un birou ideal.

Flămânzi. O mare comună din Botoșani devine, în 2004, oraș. Pe 1 aprilie.

După zece ani, aici se deschide un centru de afaceri în care noi investitori să-și facă sedii. Chiria: un euro metrul pătrat pe an. Costă 600.000 de euro.

„Centru de afaceri! Acolo ar trebui să duduie motorul economiei din localitatea noastră”, spune Dan Oloeriu, primarul oraşului Flămânzi.

Primarul Dan Oloeriu era atunci vice. La numărătoare, firmele din oraş îi ies azi ceva mai puține decât în 2009, când s-a depus proiectul.

Dan Oloeriu: Scriptic, suntem în jur de 50-56 de firme. Din astea 56 nu ştiu câte ar fi active. În jur de 30-40.

O statistică: din 10.000 de flămânzeni, lucrează 500. Jumătate la stat. 70 chiar la Primărie. Centrul de afaceri urma să răstoarne aceste cifre.

Constantin Ivaniciuc, angajat la Urbanism şi Achiziţii în Primăria Flămânzi: Aici e centrul de comandă. De aici pornesc sitemul de alarmare, de supraveghere...

Reporter: Câte birouri sunt?

Constantin Ivaniciuc: Douăsprezece.

Reporter: Şi câte aveţi ocupate în acest moment?

Constantin Ivaniciuc: Cinci. Două firme de construcţii, o firmă de IT, firma de dezmembrări care are două firme - una dezmembrări şi una depozit sau ceva în genul ăsta.

Constantin Budacă a stat 16 ani la Milano. În 2006, s-a întors.

Constantin Budacă: Şi-am venit să fac o afacere aici.

Ion Budacă: E cel mai frumos loc din lume!

Reporter: Câţi angajaţi aveţi la firma de construcţii?

Constantin Budacă: Doi...

Ion Budacă: Patru...

Reporter: Dvs sunteţi doi dintre ei?

Constantin Budacă: Suntem 3 fraţi şi doi angajaţi. Mai am un frate în Italia care... el ne trimite bani ca să ne putem descurca aici.

În orașul fără canalizare și gaze, Constantin și Ion construiesc case rămase goale. Sunt declarații de înavuțire ale flămânzenilor plecați, fără planuri de revenire.

Constantin Budacă, antreprenor în construcţii: Ăsta-i un model de casă care noi îl facem. Mai lucrăm şi pe la o primărie, dacă se poate. Licităm şi, dacă merge licitaţia, câştigăm şi facem acolo, dacă nu, ne bazăm pe persoane private.

Frații Budacă și-au luat două birouri la Centrul de afaceri. Mai mult ca să aibă primăria cu cine împărți cheltuielile.

Constantin Budacă: Am avut sediul acasă şi era foarte incomod. Sau la magazin, sau... unde nu puteam să ţin documente. Am venit, am văzut biroul la clubul de afaceri, mi-a plăcut, l-am luat pentru că e mult mai lejer.

Biroul i se învecinează, formal, cu cel al firmei Lilianei Creţu.

Liliana Creţu, antreprenor de pompe funebre: Spăl, îmbrac, pun formol, fac transport funerar.

Soţii Creţu patronează pompele funebre din Flămânzi din 2007.

Liliana Creţu: Noi am stat în Italia 20 de ani. Am lucrat ca asistentă într-o clinică, soţul meu a lucrat ca administrator. Afacerea-i pornită din 2007 Şi facem deobicei transport naţional - internaţional, cel mai mult pe Italia, dar am făcut şi Olanda, Franţa, Spania, Germania...

Ultimul drum era deja o afacere, dar a devenit tot mai profitabilă.

Liliana Creţu: Mă refer la un mort din străinătate. A murit cineva în afară, da? Ca să vină să mă caute... Vii acasă, vii aici... El are de discutat o afacere. Dar nu că ar fi atât de important că fără biroul ăla nu s-ar face. Dacă tot am intrat în Europa, să încercăm să fim la nivelul lor, să avem şi noi un centru de afaceri. Chiar dacă mergi şi schimbi doar două idei acolo, dar arăţi că eşti european.

Constantin Pitorac, fost primar: Aici, ideea era de a incuba întreprinzătorii particulari cu iniţiative proaspete...

Fost primar, Constantin Pitorac voia de fapt drumuri. A cerut Bruxelles-ului bani pentru un centru de afaceri ca să le obţină la pachet.

Dan Oloeriu, primarul oraşului Flămânzi: La timpul respectiv, s-a gândit un Plan Integrat de Dezvoltare Urbană. Noi, fiind foarte interesaţi de ideea pe infrastructură rutieră, am avut singura posibilitate de a face asfaltare - a trebuit să ne ducem şi cu centrul de afaceri şi cu o altă componentă a acestui Plan de Dezvoltare Urbană, adică camere de supraveghere.

Constantin Pitorac, fost primar: Am mers pe acest centru de afaceri pentru faptul că şi puncta foarte bine la evaluare. Înţelegeţi?

Dan Oloeriu, primarul oraşului Flămânzi: Poate eram noi mai inspiraţi dacă făceam ceva, o infrastructură de afaceri. Adică o hală în care să închiriem spaţii ca acei oameni de afaceri din Flămânzi să poată să-şi dezvolte afacerea respectivă.

Constantin Pitorac, fost primar: La momentul actual, mai mult sunt nişte amici ai conducătorului decât cei care probabil ar merita să...

Până creşte mediul de afaceri flămânzean, Primăria a mutat în Centrul de afaceri câteva clase de liceu. Uniunea o interzice. Nevoia, însă, o cere.

Dan Oloeriu, primarul oraşului Flămânzi: Noi implementăm alt proiect de modernizare - reabilitare şcoală. Și pe o anumită perioadă, de un an de zile, copiii au funcţionat chiar acolo. Dacă într-adevăr lucrurile vor merge în ritmul respectiv, cred că acea clădire va fi parte componentă a şcolii. Clar, şi mie mi-ar plăcea să fie acel centru populat. Dar, din păcate, asta-i realitatea. Ne confruntăm cu realitatea respectivă.

În România lui 2016, Centrul de afaceri din Flămânzi e un exemplu de succes. Există.

La Comarnic, în Prahova, doi primari s-au învârtit patru ani să facă unul similar tot pentru drumul până acolo. Planul n-a ieşit, dar costă.

Sorin Popa, primarul oraşului Comarnic: Chiar acum a sosit notificarea. Alaltăieri. Pe 3. Pentru centrul ăsta.... pentru rezilierea contractului: Se stabileşte în sarcina beneficiarului UAT Comarnic obligaţia restituirii următoarelor sume aferente cererilor de rambursare după cum urmează:... și aici înşiră toate cererile de rambursare.

Reporter: Aţi înţeles de ce s-a făcut un centru de afaceri?

Mircea Costin Cocă, fost viceprimar: Da. Pentru că a fost integrat. (...) Prioritatea noastră era de drumuri, da' nu puteai să faci drumuri fără un centru.

La Comarnic, Centrul de afaceri urma să răsară pe temelia vechiului Cinema Popular. Fiica fostului director al cinematografului, Viorica Popescu, a fost mulți ani spectator consecvent al filmelor proiectate aici.

Viorica Popescu, fiica directorului Alexandru Nistorescu: Am păstrat un calendar cinematografic din luna august 1966. Şi el spune „Programe speciale de filme pentru oamenii muncii sosiţi în staţiunile de odihnă de pe Valea Prahovei”. Printre care şi Cinematograful Popular Comarnic. Erau cozi interminabile la bilete. Mai ales când se aduceau filme de bună calitate.

Constantin Dumitru, fost operator la Cinematograful Popular Comarnic: Aveam 14 ani. Da' era frumooos. 14 ani... Atunci mi-a plăcut mie-n cinematograf şi de-aia m-am făcut operator.

Pentru Titi Dumitru, cinematograful a fost, 30 de ani, a doua casă.

Constantin Dumitru: Aici era vitrina, intrarea frumoasă. Aici erau florile, flori frumoase, scria „Cinematograf popular Comarnic”... Am dat şi spectacole după Revoluţie. Au venit... muzică populară, Cătălin Crişan. Era frumos. Prima dată când l-am văzut şi noi în Comarnic pe Cătălin Crişan. Lume multă, Irina Loghin, Maria Ciobanu...

Viorica Popescu: După Revoluţie a fost „Dom'le, trebuie să ne extindem pe locul ăsta”. Mai bine terminăm cinematograful - nu mai avem nevoie de aşa ceva - şi facem un centru de afaceri.

Reporter: Aveţi idee ce-o să se facă aici?

Constantin Dumitru: Da. O să facă frumos. Pentru copii, pentru... spectacole, că noi n-avem în Comarnic unde să mergem. Decât la restaurant.

Reporter: Scrie acolo că vrea să facă centru de afaceri.

Constantin Dumitru: Aicea?!? Nuuu se poate. Ce centru de afaceri? Nuuu, casă de cultură! Păi aici era... Pfai de mine!

Și totuși...

Constantin Dumitru: (Citeşte panoul) Realizarea unui centru de afaceri în oraşul Comarnic. (...) Eu am auzit că face pentru... sală de spectacole, casă de cultură, să ne educe copiii. Și muzica... N-avem să ne distrăm. Dar cine a scris asta, nu știu. Dar tot așa a rămas. Adică... Ăsta-i tot de când îl știu eu, mozaicul ăsta, ce este jos, tot așa-i. Văd că a luat scaunele și altceva ce-a făcut? V-ați uitat pe geam, e sala mare. N-au cum să facă birouri. Acolo sus sunt pentru artiști, să se dezbrace, să... așa am văzut eu proiectul la băieții ăia care erau pe aici. Ce afaceri se fac la noi în Comarnic? Noi n-avem... Vai de capul nostru.

În orașul cu 13.000 de oameni, au apărut, în ultimii 10 ani, 20 de firme noi. Multe fac comerţ şi au un singur angajat. Un trend care nu a împiedicat planurile mari în ani de criză.

Sorin Popa, primarul oraşului Comarnic: Nu ştiu care a fost gândirea la momentul acela. Nu cred că au apărut firme foarte multe noi. Iar cei care au firmă au sediu în proprietăţile lor.

Vasile Dorian Botoacă, fost primar la Comarnic: Eu aveam nevoie mare de infrastructură, de drumuri. La stadiul în care erau drumurile din Comarnic, făceam orice.

Așa a ajuns noul Centru de afaceri drept în calea unui mai vechi canal de colectare a apei din oraș.

Reporter: Aici e un canal de scurgere.

Sorin Popa, primarul oraşului Comarnic: Da.

Reporter: Și cum a fost posibil să se proiecteze o clădire, cu un canal de scurgere alături?

Sorin Popa, primarul oraşului Comarnic: Nu știu. Pe dedesubt zice că s-a făcut ceva, dar nu l-a racordat ca lumea. E la vreo juma' de metru mai înalt cel care vine din amonte faţă de cel pe care l-au...

Reporter: Şi dacă plouă azi şi se adună apa acolo?

Sorin Popa, primarul oraşului Comarnic: Vedem efectul!

Gândurile fostului primar au fost serioase și au inclus, din start, planul B. Cel realist. Care nu putea fi, însă, deconspirat la Bruxelles, ca să nu se piardă banii.

Vasile Dorian Botoacă, fost primar: Am zis „Bă, în condițiile în care nu vor merge 5 ani de zile aceste firme, rămân totuși cu o sală care o puteam transforma în sală de spectacole după cei 5 ani care eram obligat de către Uniunea Europeană s-o păstrez”.

Noul centru de afaceri a rămas un șantier. În decembrie 2015, primăria s-ar fi putut împrumuta ca să îl termine. N-a făcut-o. Acum se împrumută ca să întoarcă Uniunii Europene 790.000 de lei.

Sorin Popa, primarul oraşului Comarnic: Acum vom plăti noi toţi cu cetăţenii. Comunitatea oraşului Comarnic. Contribuabilii.

Reporter: Câi ani?

Sorin Popa, primarul oraşului Comarnic: 15 ani, printr-un credit pe care urmează să îl luăm pentru a achita această sumă.

Centrele expoziţionale sau de afaceri pentru portofoliul electoral nu sunt, în România, o invenţie recentă. Înainte de a avea la dispoziţie banii Regio, zeci de primării şi Consilii Judeţene s-au încolonat la Bruxelles să atragă fonduri PHARE cu care să impresioneze acasă. Aşa a apărut pe Valea Oltului Centrul pentru Expoziţii şi Convenţii din Călimăneşti.

Constantin Rădulescu, preşedintele CJ Vâlcea: Ideea proiectului a fost extrem de generoasă şi bine intenţionată. Am avut probleme pe parcurs cu punerea în practică.

Cu panglica tăiată din 2010, Oltexpo n-a reuşit să fie al doilea Romexpo. A ajuns doar un mamut care a înghiţit ani buni banii judeţului Vâlcea şi pe ai oraşului Călimăneşti.

Florinel Constantinescu, primar Călimăneşti: Am găsit acest Centru cu multe datorii, fără activitate şi, din această cauză, chiar cu utilităţile oprite de către furnizori.

Cinci ani, a mers constant în pierdere. În 2014, Oltexpo a încasat 7.000 de lei pe tot anul și a cheltuit de 50 de ori mai mult doar cu întreţinerea.

Constantin Rădulescu, preşedintele CJ Vâlcea: Ce nu merge? Am să vă dau un răspuns foarte sincer: trebuie să vedem cel puţin lunar un eveniment acolo. Eu, de când sunt preşedinte al Consiliului Judeţean, nu s-a organizat niciun eveniment. Dar este în preocuparea mea.

Florinel Constantinescu, primar Călimăneşti: S-a încercat de la Revelion (...) până la un spectacol de zumba, până la un congres al vânătorilor (...), târgurile anuale de Sfânta Marie... Multe dintre ele nu au adus venit şi au fost văzute ca şi activităţi de promovare a Centrului.

Nicolae Văduva, director general Oltexpo: Este o investiţie care în totalitatea ei, în ansamblu, nu prea are cum să funcţioneze. Pentru a face un lucru permanent, cel mai bun lucru ar fi să fie un spaţiu de tip mall comercial sau (...) un loc de entertainment, de cultură, de sport.

Din vara lui 2015, centrul este închiriat de o firmă care nu şi-a început însă activitatea.

Nicolae Văduva, director general Oltexpo: Voiau să facă o chestie de mici magazine, cu vânzare cu amănuntul a produselor aduse din Orientul Îndepărtat sau Orientul Mijlociu. Ei au tot promis că în trei luni, în trei luni, în trei luni. Şi ne-au cam dus cu vorba „trei luni” de vreo patru ori. (...) MBC Media Bazzar Corporation. Este o societate înmatriculată în judeţul Ilfov. Nu au demarat niciun fel de activitate, au plătit chiria, au plătit şi o parte din taxele pentru primărie, dar nu chiar toate...

En-gros-ul cu spaţiu expoziţional în care sute de chinezi ar fi adus mai aproape de comercianţii din Transilvania marfă de butic a rămas doar pe hârtie. Eduard Ursescu, omul de afaceri care promitea la semnarea contractului sute de locuri de muncă până la finalul lui 2015, refuză azi să vorbească despre Oltexpo.

Florinel Constantinescu, primar Călimăneşti: Nu am crezut niciodată şi încă nu cred că este o firmă-fantomă... Negăsind totuşi finanţare, probabil că sunt în continuare în căutări. Aşa ne spun nouă.

Între timp, firma fără niciun angajat a ajuns sub controlul câtorva off-shore-uri din Cipru cu interese imobiliare.

Nicolae Văduva, director general Oltexpo: Deja au oprit şi finanţarea.

Reporter: Deci nu mai vedeţi această firmă dincolo de luna noiembrie în acest spaţiu?

Nicolae Văduva, director general Oltexpo: Nu.

Rămas şi fără chiriaşi şi cu taxe anuale de peste 80.000 de euro pe an, Oltexpo aşteaptă vara lui 2017, când Bruxelles-ul îşi opreşte monitorizarea.

Constantin Rădulescu, preşedintele CJ Vâlcea: Trebuie să fundamentăm o decizie. Ce facem cu această investiţie? O concesionăm? O vindem pentru a o face rentabilă?

Florinel Constantinescu, primar Călimăneşti: Se pot face activităţi de recreere - o discotecă, un club, în această zonă. Activităţi de depozitare, de logistică...

Nicolae Văduva, director general Oltexpo: Sunt în discuții cu o societate care s-a înființat acum, de curând, cu acționariat o firmă din Spania și cu români care vor să închirieze un pavilion mic pentru a face un fel de logistică și cap de pod de intrare în Europa Răsăriteană și de Est. Separă aici cu un perete de rigips foarte simplu... Zonă de expunere a produselor mici, zonă de birou şi jos depozit.

Doar că Uniunea Europeană a dat 11 milioane de euro nu pentru un depozit, ci pentru un centru de expoziţii cerut chiar de autorităţile din România.

Reporter: Sunteţi un oficial european. Treceţi pe la Călimăneşti după 15 ani...

Constantin Rădulescu, preşedintele CJ Vâlcea: Nu cred că ar fi mulţumit.

Florinel Constantinescu, primar Călimăneşti: Concluzia a fost că nu trebuia să facem această investiţie aici, pentru că nu este o aglomerare mare urbană.

Nicolae Văduva, director general Oltexpo: Una este Romexpo unde ai un oraş metropolă, cu două milioane, trei milioane de locuitori. Poa' să vină oricine, să participe la un târg şi alta este în staţiunile acestea montane mici, în staţiunile balneo-climaterice mai ales în care toată lumea spune „Dom'le, mergem să ne tratăm”.

La Călimăneşti, directorul e azi singurul angajat. Banii trec în goană pe lângă Oltexpo, un depozit de planuri expirate, păzit sporadic de poliţia locală. Trasă la indigo, speranţa rezistă.

Constantin Rădulescu, preşedintele CJ Vâlcea: Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor - pentru că vorbim şi de oameni -, eu cred că putem face viabil acest proiect.

Nicolae Văduva, director general Oltexpo: Ori să-l facem Las Vegasul Olteniei măcar.

România e ticsită de aleşi locali care şi-au dorit să scrie istorie. Au scris, în schimb, panouri colorate care ne aduc uneori un renume funest. N-au cerut centre de afaceri pentru a reduce decalajul față Vest prin locuri de muncă multiplicate. Le-au cerut pentru că micile orașe aveau nevoie de drumuri, de iluminat, de școli, iar primarii de panglici.

De când a intrat în Uniunea Europeană, România a obţinut de la Bruxelles finanţarea a 16.000 de contracte pentru care Comisia Europeană şi Guvernul de la Bucureşti au pus împreună 27 de miliarde de euro. Din datele Ministerului Fondurilor Europene, după 9 ani, doar 4.529 de proiecte s-au terminat. Restul de 11.480 sunt încă în şantier.

4,3 miliarde de euro au venit de la Bruxelles doar prin Programul Operaţional Regional. Au ajuns în 4600 de contracte. 250 urmau să schimbe cu 820 de milioane de euro faţa a 56 din cele 217 mici oraşe pe care să le transforme în motoare de creştere regională.

Fiecare avea pe hârtie un Plan Integrat de Dezvoltare Urbană. În jurul unui centru de afaceri, centru social, centru de informare publică sau centru de consultare a cetăţenilor răsăreau parcuri, o reţea de drumuri asfaltate, un sistem nou de iluminat public. Aşa au apărut 16 şantiere de centre de afaceri propuse de primării. S-au dus până la capăt şase.

Bianca Toma, director programe la Centrul Român de Politici Europene: În loc să folosim bani europeni pe care să îi punem la treabă pentru comunităţi, folosim bani europeni pe care să îi punem la treabă pentru campanii electorale.

Ionuț Ciurea, vicepreședintele Asociației ProInfrastructura: Cred că asta e cazul cel mai nefericit: localitatea respectivă suficient de mică încât să nu fie destul de interesantă din punct de vedere al electoratului la nivel de judeţ, nu este nici pe un coridor de transport şi atunci trebuie să facă o magie să se finanţeze, pentru că nu poate să se autofinanţeze.

După 9 ani, tragem linie. Primarii s-au văzut cu drumul, dar oraşele mici rămân mai departe pe loc.

Dan Oloeriu, primarul oraşului Flămânzi: Noi ne-am urmărit un scop, l-am atins, dar din păcate poate am încurcat alte zone unde mediul de afaceri este foarte dezvoltat şi poate au nevoie de aşa ceva.

Responsabilă atât cu selectarea, cât şi cu evaluarea timp de 5 ani a acestor proiecte, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional susţine că „planul integrat de dezvoltare trebuia să conţină, ca regulă generală, cel puţin două proiecte individuale din categorii diferite (reabilitarea infrastructurii urbane şi îmbunătăţirea serviciilor urbane; dezvoltarea durabilă a mediului de afaceri; reabilitarea infrastructurii sociale) dintre care era obligatorie prima categorie.

Dintre cele 25 de centre de afaceri finanțate prin POR 2007-2013 Axa 1 în comune, oraşe şi municipii, 14 sunt finalizate, 5 proiecte sunt în curs de execuție şi 6 proiecte sunt reziliate sau în curs de reziliere. Rezultatele aferente proiectelor finalizate indică un număr de 731 locuri de muncă create sau menținute și 61 de companii stabilite în centrele de afaceri respective”.

La Centrul de afaceri din Flămânzi, spre exemplu, datele oficiale indică 33 de locuri de muncă. Realitatea?

Dan Oloeriu, primarul oraşului Flămânzi: Nu am angajat alţi oameni noi. Nu. Deci, prin salariaţii pe care i-am avut, am dat şi alte atribuţiuni ca să îndeplinească cerinţele din Planul Integrat de Dezvoltare.

Bianca Toma, director programe la Centrul Român de Politici Europene: Când tragem linie, vedem că n-am prea avut impact. Ce ne facem? Pentru că în afară de faptul că nu am pus acei bani la treabă, acei bani sunt poveri pentru bugetele locale.

Ionuț Ciurea, vicepreședintele Asociației ProInfrastructura: „Cred că foarte important e să avem o relaţie bună cu localităţile învecinate, astfel încât împreună să avem proiecte care au sens pentru o anumită regiune, nu doar pentru localitatea noastră mică.

Bianca Toma, director programe la Centrul Român de Politici Europene: Important e ce vom face de acum încolo. (...) Comisia s-a uitat mult mai atent, procesul de negociere cu autorităţile române a fost mult mai dur, mult mai intens pe rafinarea unor priorităţi. Şi atunci trebuie să ne gândim noi, la nivelul administraţiei publice centrale, ce acceptăm ca argument pentru justificarea unei nevoi. Altfel, vom fi într-o permanentă competiţie - iar românul nu doar că este creativ, am şi văzut - de inventare a nevoilor şi de cheltuire eficientă a unor bani despre care nu ştim nici câtă vreme vor mai veni.