Sari la conținut

ROMÂNIA FURATĂ. CFR - 111 milioane de euro dispăruți și un fost director condamnat care arată cu degetul alți vinovați

„Sunt cel mai mare escroc al căii ferate, din toate timpurile... hai, e prea departe. Ai furat de frica lui Necolaiciuc? Nu poţi să spui asta. Cine putea să ia 111 milioane de euro de la calea ferată? Fără să ştie nimeni până în 2008, când s-a trezit DNA-ul? Să iei 111 milioane - cum spun ei - cine naiba o scoate din ţară?”, susține Mihai Necolaiciuc într-un interviu acordat Digi24 înainte să intre la închisoare.

Mihai Necolaciuc, director al Căilor Ferate Române între 2000 şi 2003, este şi unul dintre cei mai controversaţi şefi ai CFR. După ce, timp de trei ani, a condus instituţia considerată cea de a doua armată a ţării, a fost acuzat de procurori că a furat de la CFR 111 milioane de euro, echivalentul a 15 garnituri de tren.

Au trecut 9 ani de când Mihai Necolaiciuc a călcat ultima oară pe peroanele din Gara de Nord din Bucureşti. S-a întors pentru că, spune el, lumea trebuie să ştie adevărul lui, nu cel spus de procurorii care nu au cum să înţeleagă sufletul de ceferist.

„Dacă nu bei apă din tren... nu ai cum să fii feroviar. Nu dai tu lecţii...”, spune Mihai Necolaiciuc.

Istoria tunurilor lui Mihai Necolaiciuc începe înainte de instalarea lui în funcţie şi are legătură cu împărţirea, în 1998, a mamutului SNCFR în cinci socităţi distincte:

- Compania Naţională a Căilor Ferate Române - „CNCFR" - care se ocupa de gestionarea clădirilor, şinelor şi a personalului

- Societatea Naţională de Transport Feroviar Marfă - „CFR – Marfă”

- Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători - „CFR – Călători”

- Societatea de Administrare a Activelor Feroviare - „SAAF”

- Societatea de Servicii de Management Feroviar - „SMF”

Societatea de Administrare a Activelor Feroviare, SAAF, se subordona Ministerului Transporturilor şi gestiona excedentul de locomotive şi vagoane de pe calea ferată. În 2001, din cauza datoriilor mari pe care le avea, conducerea, SAAF decide contractarea unui împrumut de 5,1 milioane de euro la Banc Post S.A. În schimbul banilor, banca premeşte gaj 1.570 de vagoane călători - evaluate la 7,8 milioane de euro.

Un an mai târziu, Compania Nationala CFR, condusă de Mihai Necolaiciuc, preia datoria către bancă şi o plăteşte din banii pe care îi primise de la Banca Europeană de Investiţii şi care trebuiau folosiţi pentru repararea mai multor tronsoane de cale ferată distruse de inundaţiile din acel an.

După achitarea datoriei, CFR devine principalul creditor al colegilor de la SAAF. CFR începe recuperarea datoriei: vinde la fier vechi cele 1570 de vagoane încă funcţionale. Pentru întregul lot, evaluat la 7,8 milioane de euro, CFR primeşte de patru ori mai puţin, adică 2 milioane de euro.

Aşa am vrut eu”, admite Mihai Necolaiciuc.

Cristian Burci, de la televiziune la căi ferate

În noiembrie 2001, prin ordinul lui Miron Mitrea, ministru al Transporturilor la acea dată, SAAF transferă gratuit 10 locomotive în patrimoniul CFR.

„Locomotivele nu aveau nicio o bucăţică de cupru pe ele. Toate erau furate. Totul se fură”, spune Mihai Necolaiciuc.

Îmi este greu să fac diferenţa între furat şi pierderi”, spune Miron Mitrea.

Cele 10 locomotive împreună cu 150 de vagoane de marfă ajung, tot gratuit la SC SERVTRANS INVEST SA, o companie care îi aparţine lui Cristian Burci. Firma trebuia să transporte cu aceste trenuri materialele necesare pentru repararea căii ferate dintre Bucureşti şi Braşov. Reparaţia ar fi făcut-o societatea austriacă WIEBE Gmbh & CO KB. Pentru transportul materialelor cu echipamentele primite gratuit, austriecii au plătit firmei lui Cristian Burci 34 de milioane de euro.

„Nu am stat lângă Domnul Burci ca să văd ce afaceri a făcut el”, susține Miron Mitrea.

„El de meserie... e ceea ce face acum... televiziune. Nu avea ce să caute la calea ferată”, spune Mihai Necolaiciuc.

Reporter Digi24: Nepoata dumneavoastră.

Miron Mitrea: Ce e cu ea?

Reporter Digi24: Reprezintă Companiile domnului Burci în relaţia cu Oficiul pentru Registrul Comerţului.

Miron Mitrea: Habar nu am unde lucrează Anamaria.

Între 2002 şi 2003, prin ordinul lui Miron Mitrea, la CFR ajunge întreg patrimoniul SAAF, adică 24.000 de vagoane şi 1300 de locomotive considerate vechi şi nerentabile. Prin ordin scris, Miron Mitrea îi permite lui Mihai Necolaiciuc vânzarea garniturilor la fier vechi după dezasamblare. Vagoanele şi locomotivele sunt vândute către 12 societăţi (Petrocosil SRL, General Invest SRL, Industria Sârmei SA, Euro Metal Works SRL, Gerom Metal SRL, Consal Trade SRL, Icim Arad SA, Remat Gorj SA, Consal Trade SRL, Moldorom SA, Eurofor Prod SA, Ferdy SRL, Atas 02 Prodexim SRL). CFR încasează aproape 30 de milioane de dolari, deși echipamentele ar fi valorat de 5 ori mai mult.

Afacerea „Vagonul”, dosar penal

Afacerea „Vagonul” a devenit dosar penal în 2008, când Mihai Necolaiciuc a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată. Cele mai multe vagoane şi locomotive, spun procurorii, deşi funcţionale, au fost vândute cu preţ de fier vechi.

„Nu toate vagoanele au fost vândute, unele dintre ele au scăpat, dar au devenit ţinta hoţilor de fier vechi. De exemplu, aceste vagoane de marfă apar în evidenţa CFR drept garnituri bine întreţinute, garnituri în conservare. În realitate, ele au fost trase pe linie moartă şi sunt mâncate de rugină”, relatează Gerhald Ernst, reporter Digi24.

Procurorii DNA spun că afacerile ilegale nu au vizat doar vagoane şi locomotive. În mai 2001, Mihai Necolaiciuc semnează actele prin care CFR cere Bursei de Mărfuri organizarea unei licitaţii pentru cumpărarea unor panouri informative prin care călătorii să fie anunţaţi de întârzierile trenurilor. Anunţul de licitaţie nu prevede numărul panourilor, ci doar preţul pe care CFR este dispus să îl plătească: 5 milioane de euro.

Licitaţia e câştigată de S.C. General Invest S.R.L, o firmă cu doar trei angajaţi. În contractul semnat, firma e obligată să monteze panouri în şapte gări, printre care Bucureşti Nord şi Basarab, chiar dacă gările din Capitală aveau deja astfel de sisteme. Procurorii DNA susţin că sistemele de informare nu au fost montate, deşi Mihai Necolaiciuc a semnat facturile prin care societatea cerea CFR 5,5 milioane de euro pentru că ar fi montat acele panouri. Despre alte licitaţii vorbeşte chiar fostul director general.

„Am avut noi un proiect, pe care l-am pierdut eu. Trebuia să meargă un tren de la Viena la Arad, să facă cinci ore, să nu mai intre în Budapesta - decât o gară colaterală. Au cerut un singur lucru: să îmi modernizeze mie Aradul, să facă ei partea comercială. Eu nu am vrut. De ce? De ce să facă el când pot face eu. Şi a murit proiectul pe treaba asta. După aia când mi-am dat eu seama ce am pierdut”, spune Mihai Necolaiciuc.

„El trebuia tot timpul ţinut în frâu. Dacă vroia să facă ceva, nu conta că legea - trebuia să facă o licitaţie sau altceva - voia să facă totul ca un buldozer. Trebuia făcut. Ne apucam să facem”, povestește Miron Mitrea.

Trandafirii de 7 milioane de euro

CFR-ul lui Necolaiciuc a plătit şi pentru obiecte de lux: mobilă din lemn masiv, pahare de cristal, porţelanuri şi candelabre. A cumpărat şi trandafiri de 7 milioane de euro, a căror plantare a costat peste 700.000 de euro, spun procurorii. Cele mai multe dintre obiectele de lux au ajuns la Snagov, unde CFR avea 22 de hectare de teren pe malul lacului, o cantină şi câteva spaţii de cazare modeste. Pe lângă obiectele de lux, Mihai Necolaiciuc investeşte 20 de milioane de euro pentru amenajarea bazei de la Snagov.

Cumpără, afirmă procurorii, materiale de construcţie, cu preţuri supralicitate chiar şi de 100 ori. De exemplu, din facturi reiese că pentru fiecare sac de ciment CFR a plătit 360 de lei, în timp ce preţul pieţei era de 15 lei, iar metrul pătrat de mochetă a costat 600 de lei, în timp ce în magazin aceiaşi marfă costa 80 de lei.

„Fiecare cale ferată are câte un Snagov. Fiecare cale ferată din lume. Cu mâna pe inimă vă spun adevărul: nu are importanţă cine îl cumpăra la ceasul ăla, dar m-am dus să văd cât costă 22 de hectare”, spune Mihai Necolaiciuc

Mihai Necolaiciuc: Vreţi să îmi daţi un preţ?

Reporter: Câteva milioane de euro?

Mihai Necolaiciuc: Nu, până în 10.000 de dolari.

Reporter: 22 de hectare?

Mihai Necolaiciuc: Da, pentru că erau preţurile nereactualizate din 1933.

Reporter: Cine putea să cumpere?

Mihai Necolaiciuc: Au mai cumpărat şi sunt legaţi acum (...)

Reporter: Politicieni?

Mihai Necolaiciuc: Nu are importanţă acum. Lasă-l, să îl ierte Dumnezeu. Nu e mort, e întreg. E necăjit acum destul de tare. Ştii despre cine vorbesc, concurenţi de-ai voştri.

Reporter: E la închisoare?

Mihai Necolaiciuc: Cam aşa. Voiculescu voia să facă baza lui acolo.

Dan Voiculescu, comerciant de energie

Mihai Necolaiciuc spune că omul de afaceri Dan Voiculescu era interesat şi de alte afaceri cu CFR.

„Cu el (Voiculescu – n.red.) am avut un meci că nu am vrut energie de la Grivco. Nu am vrut să iau. (Reporter: A făcut vreo ofertă?) Da, să cumpăr de acolo că e mai ieftin. I-am spus că nu am bani. Mi-a arătat cu degetul. Şi am avut... nu aţi văzut că eram de cinci ori pe zi la Antena3. Parcă erau telenovele cu Necolaiciuc”, povestește Mihai Necolaiciuc.

Mihai Necolaiciuc a fost promovat şef la CFR pe vremea Ancăi Boagiu, după ce se afirmase ca şef de gară la Iaşi. Este menținut în funcție de succesorul acesteia, Miron Mitrea.

Un tip foarte harnic, muncea foarte mult, foarte priceput în problemele de CFR, extrem de eficient şi cu un respect absolut minor faţă de legislaţie”, spune Miron Mitrea despre Mihai Necolaiciuc.

„Domnul Mitrea vorbeşte foarte bine acolo din biroul lui. El aşa dădea ordinul: se face asta! Când e gata? Nu spuneam niciodată că nu se face, că de ăia avea destui pe lângă el. De ce imi trebuia mie legislaţie? Eu eram director!”, spune Mihai Necolaiciuc.

Cine a distrus CFR-ul?

După trei ani de afaceri controversate, Mihai Necolaiciuc îşi dă demisia, după ce Gheorghe Dobre preia portofoliul Transporturilor. Nu trece mult timp şi apar mărturii despre licitaţiile făcute de Necolaiciuc. Procurorii intră pe fir, iar fostul director al CFR e acuzat într-un al doilea dosar penal, de încălcarea legii achiziţiilor.

„Preţul pieţei e o chestie comunistă. (...) Preţul este stabilit între două persoane (...) Nu există preţul pieţei! CFR-ul - chiar dacăm nu o să le placă unora - nu l-a distrus Necolaiciuc şi nici miniştrii”, se apără Mihai Necolaiciuc.

Imediat după demisie, Mihai Necolaiciuc pleacă din ţară. Ajunge în Austria şi apoi în Stetele Unite. Interpolul îl pune în capul listei celor mai căutaţi infractori români.

După plecarea lui Mihai Necolaiciuc, la CFR are loc o nouă reorganizare. Baza turistică de la Snagov, trenul regal, câteva locomotive istorice, două hoteluri din Eforie Nord şi Vatra Dornei, precum şi o vilă situată în Sinaia trec în subordinea Societăţii Feroviare de Turism. După zece ani de activitate, în 2013, firma intră în insolvenţă.

„Societatea nu a avut bani şi acele active, în speţă Complexul Bucovina din Vatra Dornei, Decebal din Eforie Nord şi complexul Snagov produceau pierderi. Cheltuielile erau mai mari decât veniturile. Lenjeria e foarte veche, condiţiile sunt minimale, niciun turist nu vine la munte sau la mare într-un hotel care nu îi oferă un minim confort”, spune Adrian Munteanu, administrator special.

Un pahar cât patru nopți de cazare

Obiectele de lux cumpărate de Mihai Necolaiciuc sunt ţinute sub cheie. Sunt atât de scumpe, încât angajaţii cu greu se ating de paharele de cristal, tacâmuri aurite, porţelanuri sau aşternuturi.

Pentru fiecare pahar, CFR a plătit în 2002, în vremurile de glorie ale lui Mihai Necolaiciuc, 1.200 de lei.

Fiecare cameră a complexului din Snagov se închiriază cu 300 de lei pe noapte, dar turiştii trebuie să vină cu vesela de acasă. Simpla ciobire a unui pahar ar costa cât patru nopţi de cazare. Nu toate clădirile ridicate cu materialele de construcţie supraevaluate au rezistat timpului.

În 2011, Mihai Necolaiciuc este descoperit în SUA. Autorităţile americane decid, după mai bine de un an de procese, extrădarea. Întors în ţară, începe lupta cu justiţia. Judecătoria Sectorului1 îl achită iniţial pentru toate acuzaţiile.Şapte luni mai târziu, Curtea de Apel decide condamnarea la patru ani şi sase luni de închisoare cu executare. La două săptămâni după ce se întorsese pe peronul Gării de Nord pentru a susţine cauza unui ceferist cinstit, Mihai Necolaiciuc merge la Penitenciarul Rahova să-şi execute pedeapsa. Asta în timp ce CFR a pierdut de mult dreptul de a se mai considera o a doua armată.

„În viaţa mea, întotdeauna m-am uitat în spate şi nu îmi este ruşine cu ce am făcut”, mai spune Mihai Necolaiciuc.