Sari la conținut
News Alert

ROMÂNIA FURATĂ | Cine sunt profitorii Revoluţiei

Constantin Negru, vicepreşedintele Asociaţiei 22 Decembrie Câmpulung Muscel: Ţi-e ruşine să mai spui că eşti revoluţionar”

Germina Nagâţ, cercetător CNSAS: Avem 212 impostori dovediţi.

Constantin Negru, vicepreşedintele Asociaţiei 22 Decembrie Câmpulung Muscel: Revoluţia este începută de naivi, continuată de şmecheri şi exploatată de hoţi.

Sâmbătă, 16 decembrie1989, Timişoara. Câteva sute de oameni se strâng în faţa casei parohiale a lui Laszlo Tokes. Pastorul e aproape de a fi evacuat din parohie fiindcă deranjase regimul prin declaraţii publice. Sunt enoriaşi, dar şi simpatizanţi. Strigă lozinci de susţinere. Pe măsură ce mulţimea creşte, oamenii încep să strige „jos Ceauşescu” şi „jos comunismul”. Este scânteia care aprinde Revoluţia Română.

O parte din protestatari încearcă să dea foc sediului Comitetului Județean de Partid. Miliţia arestează oameni. A doua zi, manifestanţii intră în clădire, pe care o devastează.

Adrian Sanda, preşedintele Secretariatului pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor: Şi la ora 5-5.30, cum s-a întunecat, au început să tragă în noi. Într-o piaţă de civili.

Peste 70 de oameni mor şi alţi aproape 300 sunt răniţi.

Pe 20 decembrie, 100.000 de protestatari ocupă Piața Operei.

În aceeaşi zi, armata fraternizează cu poporul, iar Timişoara devine primul oraş liber de comunism. Pe 21 decembrie, Revoluţia se extinde în toată ţara, iar Nicolae Ceauşescu încearcă să liniştească poporul, de la balconul Comitetului Central.

De la 6 seara până după miezul nopţii, în Bucureşti sunt ucişi cel puţin 50 de oameni, peste 460 sunt răniţi şi mai mult de 1.200, arestaţi. După măcel, asfaltul este spălat de sânge de maşinile pompierilor şi ale salubrităţii. Pe 22 decembrie, oamenii sunt din nou în stradă, iar cuplul Ceauşescu fuge cu elicopterul de pe acoperişul Comitetului Central.

Germina Nagâţ, cercetător CNSAS: L-am văzut ridicându-se, deci era clar că a fugit. Şi asta a fost un vuiet aşa enorm care a venit dinspre uşile palatului: a fugit, a fugit, e cu Leana în elicopter! N-am mai avut creier să mai gândesc nimic. Era delirant de frumos. Nimeni n-a sperat că ăsta o să fugă. Am crezut că o să pună tunurile pe toţi şi o să măcelarească cât de mulţi o să poată.

Bilanţul Revoluţiei: peste 1.000 de morţi şi circa 3.000 de răniţi, în zece oraşe din ţară.

Terenuri şi gratuităţi pentru revoluţionari

După câteva luni, apar primele asociaţii de revoluţionari. Ion Iliescu vrea să îi răsplătească pe cei care au răsturnat comunismul şi semnează Legea 42 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor, răniţilor şi luptătorilor în Revoluţie.

Urmaşii, răniţii şi invalizii primesc pensii speciale, cuprinse între 2.250 şi 4.500 de lei, prioritate la cumpărarea unei locuinţe din fondul de stat, scutire de la plata impozitelor, pensionare anticipată, medicamente gratuite, proteze, transport, locuri de veci gratuite, burse pentru elevi şi studenţi, prioritate la acordarea creditelor, un hectar de teren şi pâna la 100 de metri pătraţi de spaţiu comercial.

Legea 42 mai conferă aceleaşi drepturi unor categorii numite luptători reţinuţi sau remarcaţi prin fapte deosebite. Ei trebuie să facă dovada că au luptat în Revoluţie cu probe, înscrisuri, fotografii şi martori. Pe baza dovezilor, primesc întâi avizul unei asociaţii de revoluţionari. Apoi, avizul merge mai departe la Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei. Ea decide dacă elibereazaă sau nu certificatul de revoluţionar.

Una dintre primele asociaţii înfiinţate în ţară este Braşov - Decembrie 1989.

La înfiinţare, Asociaţia Braşov Decembrie are 60 de membri. În 1992, numără aproape 300 de oameni cu certificat de revoluţionar.

Revoluţionarii de la Braşov încep să-şi ceară drepturile prevăzute de lege. Cele mai atractive sunt pentru ei spaţiile comerciale, locuinţele şi terenurile.

Până în 1995, câteva zeci de hectare de livadă trec în proprietatea unora dintre revoluţionarii de la Braşov. Unul dintre beneficiari este Vasile Mardare.

Vasile Mardare, preşedinte ALRUE: Teren am reuşit, dar nu mi-a folosit la nimic, e pe o coastă, aşa, unde îşi rup gâtul şi caprele, darămite omul.

Până în 1995, în România apar în jur de 60 de asociaţii de revoluţionari. Nu doar în oraşele cu morţi, răniţi şi reţinuţi, dar şi acolo unde nu s-a tras niciun foc de armă, iar Revoluţia a însemnat doar ocuparea primăriilor de către manifestanţi.

Mircea Brenciu, revoluţionar, purtător de cuvânt ALRUE: În momentul în care s-au fixat în lege beneficiile, au început să apară revoluţionarii autentici şi impostorii.

Luptători cu adeverinţe false de răniţi

Impostorii se infiltrează printre revoluţionarii autentici prin mai multe metode. Unii obţin titlul de „Luptător rănit”, pe baza unei adeverinţe de rănit, căpătată la patru sau la cinci ani de la Revoluţie. Angela Drăgan era asistentă medicală la vremea aceea.

Angela Drăgan, revoluţionară, avocat: O simplă reţetă scrisă - Spitalul de Urgenţă: se adevereşte că în noaptea de 21, X a fost pasat la Spitalul de Urgenţă cu plaga tăiată. S-au dus cu aceste adeverinţe la IML şi au scos raport medico-legal care spune: a fost lovit cu corp contondent în perioada Revoluţiei.

Alţii obţin titlul de „Luptător reţinut” fără să fi fost arestaţi de Miliţie, în zilele Revoluţiei.

Angela Drăgan, revoluţionară, avocat: Pe baza unor declaraţii de la două persoane care confirmau că au fost cu tine în arest la Rahova sau la Jilava ţi se dădea calitatea de reţinut. Fără să fii în evidenţele arestului de la Rahova sau de la Jilava.

Numărul celor care obţin certificate de revoluţionar continuă să crească. În 1996 sunt în toată ţara în jur de 8.000 de revoluţionari cu certificat. Dintre ei, 1.000 sunt urmaşi, 2.700 răniţi, 800 arestaţi şi, restul, luptători.

O parte din asociaţiile de revoluţionari cer guvernului Văcăroiu să-i scape de impostorii infiltraţi. Altă parte cere tipărirea unei noi tranşe de certificate de revoluţionar, pentru un nou val de solicitanţi de titluri de luptători.

Ca să rezolve ambele probleme, guvernul îl numeşte pe Costel Balint în fruntea Comisiei pentru Cinstirea Eroilor. Forul trebuia să analizeze dosarele celor care solicitau preschimbarea certificatului de revoluţionar.

Adrian Sanda: Ce s-a întâmplat la nivelul acelei comisii era ceva de groază. Se multiplicau revoluţionarii într-un număr de nestăvilit. Nu există nicio bază de date în urma acelei comisii, nu există niciun raport al acelei comisii. Nu se ştie câte certificate au fost emise, câte analizate, respinse, au dispărut registrele de depunere. Au rămas numai revoluţionarii cu certificat.

În mai puţin de un an, Costel Balint este destituit din fruntea Comisiei pentru Cinstirea Eroilor. Numele celor pe care i-a făcut noi revoluţionari cu certificat sunt publicate în 1999 în Monitorul Oficial. Pe listă, însă, numerotarea nu e corectă. Lipsesc cifre şi nume.

Constantin Negru, revoluţionar: Hai că a fost o greşeală umană într-un loc, dar nu în vreo 7, 8.

Ulterior, pentru o parte din revoluţionarii lipsă, statul tipăreşte certificate duplicate. Însă, o parte din duplicatele nou apărute ar fi fost false. Cu ajutorul lor, ar mai fi pătruns în masa de revoluţionari încă un rând de impostori. Nu se ştie câţi.

Adrian Sanda: Aceste certificate sunt şi făcute în alt fel, nu seamănă unele cu altele. Nu prea seamănă litera M de pe documentul autentic cu litera M care se spune că e facută de aceeaşi instituţie. Nu e în regulă.

Impostori infiltraţi prin „Legea Recunoştinţei”

Cel mai mare val de impostori pătrunde în rândul revoluţionarilor după 2004, când este promovată Legea Recunoştinţei faţă de eroi şi luptători. Legea introduce o nouă categorie de revoluţionari: luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite. Adică pe aceia care au condus grupuri de oameni, au menţinut baricade şi au devastat însemnele comunismului, la Revoluţie.

Toţi viitorii foşti luptători remarcaţi urmează să primească indemnizaţii lunare. La nivelul lui 2004, indemnizaţia e de 1.700 de lei. Pentru a încasa bani, luptătorii trebuie să îndeplinească două condiţii: să fi fost deja revoluţionari cu certificat din anii 90 şi să îşi schimbe certificatul vechi într-unul nou.

Potrivit Legii Recunoştinţei, tot circuitul preschimbării certificatului porneşte de la preşedinţii de asociaţii.

Fără avizul lor, dosarul nu pleacă mai departe la Bucureşti.

Adrian Sanda: La un moment dat, i-a dat aşa: aaa, parcă te ştiu! Da, hai să te ajut. Preşedintele de asociaţie l-a trecut pe listă, preşedintele de asociaţie l-a susţinut, preşedintele de asociaţie i-a întocmit dosarul, preşedintele de asociaţie a venit cu ele la Bucureşti. A stat la uşi.

Preşedinţii asociaţiilor depun dosarele la Secretariatul de Stat pentru Meritele Luptătorilor, care analizează avizul.

Adrian Sanda: Instituţia asta a făcut cele mai multe mizerii în ţară cu revoluţionarii. La presiunea preşedinților de asociaţii.

De la Secretariat, dosarele merg pentru viza finală în Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor. Urmarea: în 2010 numărul revoluţionarilor explodează până la 21.245 de oameni, dublu faţă de ultimul recensământ. Dintre ei, 17.000 sunt proaspăt luptători cu merite deosebite.

Mircea Brenciu, purtator de cuvânt ALRUE: Acolo e un abuz, dar nu-i al nostru, e un abuz făcut de guvernanţi. Nu-i făcut de noi! Ne-am trezit cu colegi de asociaţie care nu aveau nicio treabă. Ce vrei? Să-i dai afară? Poate omul a fost la Revoluţie!

Adrian Sanda apreciază că, din cei 17.000 de luptători, aproape 2.000 ar fi fost introduşi în lege fraudulos, în locul spaţiilor lăsate goale din greşeală în Monitorul Oficial din 1999.

Adrian Sanda: Dacă am un document care, ca şi număr de criteriu, este de la 1 la 100, şi eu prezint un număr de certificat de la 1 la 150, înseamnă că undeva, 50 sunt libere. În intervalele acelea s-au introdus alţii.

Preşedinţii asociaţiilor de revoluţionari recunosc astăzi că au fost avizate la acel moment şi dosare false.

Vasile Mardare, preşedintele ALRUE: Ei vin cu copii după certificat sau după brevet şi n-ai cum să vezi tu dacă e fals sau nu e fals. Martorii ăia de multe ori dacă îi întreba cineva, vedea că nu prea corespund.

Revoluţionari cu dosare penale

Vasile Mardare este astăzi preşedintele ALRUE, una dintre asociaţiile care, din 2004, a dat avize miilor de revoluţionari solicitanţi din toată ţara. Este fosta asociaţie Braşov - Decembrie 1989, înfiinţată la câteva luni de la Revoluţie. În 2004, când ALRUE începe să împartă avize în ţară, preşedinte al asociaţiei braşovene este deputatul Dorin Lazăr Maior, unul dintre iniţiatorii Legii Recunoştinţei.

În 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov deschide patru dosare penale pe numele unor revoluţionari din ALRUE, pentru înşelăciune. Constantin Grancea, Ana Ramona Ilie, Ioan Marian Bercea şi Marius Diea au fost trimişi în judecată pentru înşelăciune. Ei ar fi obţinut indemnizaţiile de luptători remarcaţi pe baza unor acte false, arată rechizitoriile procurorilor.

Vasile Mardare: Pe certificat e imprimat un timbru sec. Ei, acolo se vedea clar că acela era carton din care era făcut certificatul, nu exista timbrul acela sec. Dacă nu eşti în Monitorul Oficial cu nume, prenume, tată, mamă, părinţii şi eşti cu alt nume, acolo te-a prins imediat.

Cu certificatele false în mână, fiecare dintre cei patru luptători ar fi obţinut de la Casa de Pensii indemnizaţii cuprinse între 14.000 şi 86.000 de lei. În plus, Constantin Grancea nu ar fi avut cum lupta în Revoluţie fiindcă în decembrie 89 era închis la Penitenciarul Mărgineni pentru furt din conductele de benzină, potrivit rechizitoriului.

Procurorii extind ancheta şi în 2011 fac descinderi la sediul ALRUE din Braşov. Iau la puricat 1.600 de dosare de revoluţionari, pe care le caută de acte false, dar nu mai găsesc nimic.

Revoluţionar urmărit internaţional

Doi ani mai târziu, preşedintele ALRUE, Dorin Lazăr Maior, este condamnat la şapte ani de închisoare cu executare, în dosarul Romexterra Bank. Ambii sunt acuzaţi că ar fi şantajat doi oameni de afaceri braşoveni, printre care şi pe fostul director al băncii. Maior i-ar fi ameninţat pe cei doi că îi va denunţa în legătură cu nişte credite false, dacă nu primeşte de la fiecare câte un milion de lei. În acest moment, Dorin Lazăr Maior este urmărit internaţional.

El se află la Dubai, de unde ne-a acordat un interviu.

Dorin Lazăr Maior: Sunt mai mult decât nevinovat de toate acuzele care mi se aduc, mi-a fost distrusă familia, mi-au fost distruse toate firmele. Nimeni, cine poartă numele meu, foarte apropiat de mine, nu mai are curajul la ora actuală să stea în ţară. (Reporter: Ce faceţi acolo, de ce v-aţi dus în Dubai?)

Supravieţuiesc! Eu când am ajuns aici nu am fost condamnat, am venit la invitaţia unor prieteni, foşti colegi de facultate, care s-au gândit la mine şi care m-au susţinut.

Legat de felul în care a acordat avizele pentru obtinerea certificatului de luptător, Dorin Lazăr Maior spune că el a făcut totul ca la carte.

Dorin Lazăr Maior: Niciunul nu va fi găsit care să vină la mine să spună că el i-a dat ceva lui Maior că să-l ajute cu aceste certificate.

În 2012, în scandalul certificatelor false de revoluţionar este arestat secretarul de stat George Costin, preşedintele Secretariatului pentru Recunoaşterea meritelor Luptătorilor. El e acuzat de spălare de bani şi constituire de grup infracţional organizat. George Costin ar fi fost capul unei reţele prin care se strângeau bani de la revoluţionarii care cereau preschimbarea certificatelor. Totul s-ar fi făcut cu ajutorul preşedinţilor de asociaţii. Ei i-ar fi obligat pe revoluţionari să le plătească 15% din valoarea indemnizaţiei totale sau câte 12.000 de lei. În schimbul banilor, asociaţia se ocupa de obţinerea certificatului de luptător chiar de la secretariatul condus de George Costin. Totul se întâmpla cu chitanţă, la notariat, în baza unui contract de mandat semnat între membri revoluţionari şi asociaţie.

Angela Drăgan: Era mită pentru obţinerea certificatului de revoluţionar. Banii se duceau nu doar de la el, ci de la toţi preşedinţii de asociaţii, pentru că reţeaua era mult mai mare!

Unul dintre preşedinţii de asociaţii care apare în acelaşi dosar cu George Costin este Serafim Cotenescu, fost preşedinte al Asociaţiei 22 Decembrie Câmpulung. Serafim Cotenescu a stat în arest preventiv un an şi jumătate pentru iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat. Se consideră nevinovat.

Serafim Cotenescu: Că am primit bani de la Costin. Eu n-am primit bani, eu i-am cerut împrumut 2.000 de lei. Costin a făcut contracte de, să zicem aşa, 500.000, dar scria un miliard până îi dădeai banii. Când îi dădeai banii, îţi dădea chitanţă un miliard. Deci era o spălare de bani. Dar eu nu am ştiut.

Angela Drăgan, astăzi avocata soţiei lui Lazăr Maior în dosarul Romexterra, a făcut parte din asociaţia Decembrie 1989 Metrou România, condusă de George Costin până ca acesta să ajungă secretar de stat, în 2009.

Declară că George Costin ar fi făcut bani pe spinarea revoluţionarilor şi în perioada în care a condus Asociaţia Metrou, tot prin intermediul contractelor de mandatare.

Angela Drăgan, avocată: Şi când m-am dus să cer număr de dosar înregistrat la SSPR în vederea preschimbării, a refuzat să-mi dea număr, mi-a spus să trec pe la Gică. Gică era subalternul lui. M-am dus şi mi-a spus că trebuie să fac şi eu ce au făcut alţii. Adică să mă duc la notarul cu care aveau ei colaborare şi să dau acea procură notarială şi acel contract de mandat.

În baza contractelor încheiate cu revoluţionarii, Asociaţia Metrou ar fi încasat 9, 5 milioane de lei, cu chitanţe, în perioada 2009-2011, mai arată rechizitoriul procurorilor Curţii de Apel Piteşti. 2,5 milioane de lei din aceşti bani ar fi fost depuşi în conturile lui George Costin şi, după numirea lui ca secretar de stat, în conturile fiului şi ale soţiei sale.

George Costin a fost condamnat la şapte ani de închisoare. După un an de arest preventiv, secretarul de stat a fost eliberat, iar acum dosarul se rejudecă. Însă George Costin se află astăzi din nou în arest, dar într-un alt dosar.

Revoluţionari, colaboratori ai Securităţii

O alte parte a impostorilor posesori de certificate de revoluţionar ar veni pe linia foştilor colaboratori sau lucrători ai Securităţii, de dinainte de '89, spun istoricii. Legea le interzice titlul de luptător. Cu toate acestea, ei au reuşit să obţină certificate şi drepturi, la fel ca ceilalţi revoluţionari. Din 2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a dat în judecată aproape 400 de revoluţionari. Jumătate dintre ei au decizii definitive şi irevocabile de colaboratori.

Germina Nagâţ, cercetător CNSAS: Avem 212 impostori dovediţi. Adică 212 persoane care au luat bani de la statul român fără să îi merite. Sunt dosare de la informator cu chitanţe, bineînţeles. Deci ai luat bani de la Securitate că ai dat informaţii, pe urmă vii şi iei bani de la bugetul statului în care contribuie ăia pe care i-ai turnat tu, şi iei bani de la revoluţionari pentru că ai fost erou două după-amieze?

Pe lista celor trimişi în judecată sunt şi persoane care au lucrat în structurile Miliţiei sau Securităţii. Revoluţia i-a prins la servciu.

Unul dintre cei aflaţi la datorie este Nicolae Paraschiv, actualul secretar al primăriei Braşov, fost ofiţer de Securitate. Spune că a luptat în Revoluţie, iar certificatul şi l-a luat în 1992. În 1996, spune el, a renunţat la drepturi.

Nicolae Paraschiv: Asociaţia a întocmit dosarul pentru că am avut activitate revoluţionară, am fost recunoscut. Nu am beneficiat de absolut niciun drept, nici măcar de mers cu transportul în comun, nu am terenuri, nu am magazine. Am fost ofițer al inspectoratului şi după aceea al Serviciului Român de Informaţii. Şi am lucrat pe linia de antiterorism. Mi-am iubit ţara şi mi-am iubit poporul.

Revoluţionarul cu certificat Constantin Aldescu a fost şi lider al Blocului Naţional Sindical Ploieşti.

Constantin Aldescu: Eu am fost pe reprezentanţă militară. Mă ocupam pe vremuri de materialele pentru industria de apărare. Nu am fost plătit, nu am fost retribuit, nu am făcut nicio delaţiune. Dar pentru că am fost în sistem, aşa era pe vremuri, uzina noastra era o uzină cu un pronunţat caracter militar.

Pe lista CNSAS-ului se află şi foşti angajaţi ai poliţei secrete, care nu au deţinut funcţii importante.

Iosefina Apostu: Eu am fost dactilografă. Nu am colaborat cu nicio Securitate, s-au făcut nişte falsuri.

Dacă nu mi-a dat voie să aduc martori şi toate astea ca să dovedesc că toate înscrisurile alea sunt false! M-am trezit direct la pensie că mi-a luat pensia. Nu mai am nici ce să mai vând, sunt plină de datorii şi eu mă judec continuu.

În 2011, guvernul Boc a tăiat indemnizaţiile luptătorilor remarcaţi. Astăzi, Adrian Sanda promite că impostorii Revoluţiei vor dispărea, graţiei Ordonanţei 95 votată în 2014. Ea legiferează o nouă categorie de revoluţionari: luptătorii cu rol determinant. Ei ar trebui să-i înlocuiască pe cei cu merite deosebite. Dar pentru asta trebuie să demonstreze că au luptat şi au făcut baricade în oraşele cu morţi şi răniţi, până la ora plecării lui Ceauşescu cu elicopterul.