Sari la conținut
News Alert

ROMÂNIA FURATĂ | Clădirile și terenurile Bancorex, date pe nimic

Bancorexul, ca şi celelalte active din economie, a fost distrus în mod intenţionat. Ce-i interesa pe ei era să pună gheara pe activele băncii fără să fie reevaluate contabil. Tipul ăsta de jaf a fost practicat cu toate activele băncii”, spune Răzvan Temeșan, fostul director Bancorex.

Bancorex era singura instituţie financiară care, înainte de Revoluţie, gestiona rezerva valutară a ţării. 245 de miliarde de dolari au rulat prin conturile băncii timp de 31 de ani, atât cât a funcţionat.

Banca asta a avut la un moment dat 20 - 30% din portofoliul întregului sistem bancar din România... Asta a fost cea mai importantă bancă a ţării la un moment dat”, subliniază Răzvan Orășanu, fost președinte AVAS.

Fosta Bancă de Comerţ Exterior avea în patrimoniu case de vacanţă, clădiri de birouri, hoteluri, terenuri şi locuinţe de serviciu. După falimentul din 1999, patrimoniul a ajuns pe mâna unor companii acum private, instituţii de stat şi personaje importante. 15 ani mai târziu, bunurile băncii sunt în continuare evaluate de instituţiile de stat la preţuri de zeci de ori mai mici decât valoarea pieţei.

Reevaluarea activelor nu s-a făcut intenţionat. Ca organele care au intrat în posesia acestor active să poată dispune de ele la aceste valori”, susține Răzvan Temeșan.

Povestea Bancorex

Povestea Bancorex începe în 1968. Conducerea comunistă decide înfiinţarea Băncii Române pentru Comerţ Exterior. Instituţia urma să se ocupe de operaţiunile comerciale externe ale României Socialiste.

În 1989, banca avea un miliard de dolari în conturi. Patrimoniul ei era format din aproape o sută de clădiri situate în zonele cele mai scumpe din marile oraşe ale ţării şi din străinătate.

În anii 90, persoanele fizice şi firmele nou apărute încep să ia credite de la Bancorex.

Nu aveai nevoie de bonitate sau garanţii solide ca să obţii un credit.

Depunând garanţie un televizor, luai credit o maşină, după aceea puneai garanţie maşina şi luai credit o casă, după aceea puneai în garanţie casa şi luai credit o fabrică. După aceea fabrica respectivă dispărea sau se închidea", explică bancherul Dan Pascariu.

Trebuia, însă, ca cineva cu funcţie în stat să intervină pentru tine.

„Domnul Văcăroiu ţin minte că mi-a trimis o adresă semnată de dânsul prin care îmi solicita imperativ să acordăm o garanţie companiei Tractorul. Fără nicio analiză, fără nimic, pur şi simplu: daţi-i acea garanţie”, povestește Dan Pascariu.

Pe lista datornicilor au fost şi firmele fraţilor Viorel şi George Constantin Păunescu.

- A venit cineva şi v-a spus, daţi-i un credit familiei Păunescu?

- Mai multe. Lucrurile astea nu se fac aşa, direct, dă-i un credit lui X. Lucrurile sunt mai subtile. Ţi se sugerează, vine cineva la tine şi-ţi povesteşte şi-ţi transmite mesaje, spune Dan Pascariu.

Bancorex ar fi pierdut şi fiindcă a dat bani cu dobândă foarte mică. Miron Mitrea este unul dintre cei 4.800 de demnitari, poliţişti, sindicalişti şi procurori care ar fi primit bani preferenţial.

Miron Mitrea: „Parcă am luat un credit, a trecut mult de atunci, nu prea mai ţin minte, am luat pentru casă, dar l-am dat înapoi.”

 În 1997, Curtea de Conturi descoperă că Bancorex este aproape falimentară din cauza creditelor neperformante, multe dintre ele cu garanţii fictive. Banca are aproape două miliarde de dolari pierdere. După o decizie a Băncii Mondiale, Bancorex este radiată de autorităţile române de la Registrul Comerţului.

Citiți și:

ROMÂNIA FURATĂ. Bancorex, un faliment prin grija statului

Interesul Băncii Mondiale în Bancorex era că hoţia ajunsese atât de mare, încât ea trebuia cumva stopată pentru că riscul era de contagiune pentru întreg sistemul bancar”, mărturisește Răzvan Temeșan.

Radierea duce la împărţirea băncii. Creditele perdante ajung la Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare.

Zestea imobiliară a Bancorex

Imobilele şi terenurile merg gratuit la Banca Comercială Română, bancă de stat la acea vreme.

Niciun activ nu a fost reevaluat. De această situaţie au profitat toţi cei care au cumpărat active de la AVAS şi bineînţeles, BCR-ul”, spune Răzvan Temeșan.

În 2000, Guvernul Isărescu divizează din nou zestrea imobiliară a Bancorex.

Aproape 20 de foste sedii ale băncii rămân la BCR, care le transformă în sucursale proprii. Restul de 81 le transferă către 13 ministere şi instituţii publice din ţară. Valoarea la care sunt transferate este cea din 1990, aproape 20 de milioane de dolari. Clădirile sunt evaluate la 17 milioane 800 de dolari, iar terenurile, la peste un milion 200 de dolari. Toate, de zece ori mai ieftine decât orice altă clădire sau teren vândute pe piaţa liberă în anul 2000.

De pildă, un metru pătrat de imobil în centrul Capitalei este evaluat, pe hârtie, la 70 de dolari, în loc de 750 de dolari.

„La începutul anului 2000 ... un metru pătrat dintr-un spaţiu comercial tot atunci era pe la 150- 250 de dolari (periferice). În zonele centrale era de circa 2-3 ori mai mult”, susține omul de afaceri Radu Zilișteanu.

„Valorau nimica toată în 93, 94, în 99, 2000, 2001 sigur că au intervenit alte valori. De fapt, acesta a şi fost obiectivul celor care au distrus banca. A fost să pună mâna pe patrimoniul băncii, nereevaluat, astfel încat după aia să-l prăduiască reevaluat”, explică Răzvan Temeșan.

Turnul Bancorex, primul zgârie-nori din Capitală

În 2000, BCR primeşte şi sediul principal al băncii de pe Calea Victoriei, cunoscut sub numele de Turnul Bancorex. Construcţia lui începuse în 1994 şi era un parteneriat între Primărie şi bancă.

Primăria Bucureşti a oferit gratuit terenul de 4.000 de metri pătraţi. Pământul valora la acel moment 40 de milioane de dolari.

Banca ia un credit de 30 de milioane de dolari de la o instituţie financiară din străinătate şi ridică imobilul de 19 nivele. De construcţie se ocupă Bucharest Financial Plazza, o firmă deţinută integral de Bancorex.

O parte din imobil era folosit de bancă, o altă parte urma să fie închiriată altor firme. Profitul rezultat urma să fie împărţit între Primăria Bucureşti şi Bancorex.

Concepţia care a fost la clădire a fost să nu plătim impozite, am făcut o societate cu capital mic care era proprietara şi restul, banca, închiria: Banca nu era proprietară pe clădire, ci închiria de la această societate”, precizează Răzvan Temeșan.

Turnul de pe Calea Victoriei devine primul zgârie-nori din Capitală, ridicat după Revoluţie. Arhitecţii îi spun „acoperişul Bucureştilor".

„Este o clădire minunată, cu un atic frumos şi se vede de sus până jos. Are un spaţiu deschis mare la parter şi mezanin”, spune Eduard Uzunov, specialist în imobiliare.

Construcţia are 30.000 de metri pătraţi. Turnul se înalţă pe 83 de metri, cu trei mai mult faţă de Intercontinental, reperul bucureştean de înălţime. Dimensiunile clădirii fac ca, după turnarea fundaţiei, pânza freatică să urce şi să inunde subsolul clădirilor vecine: Palatul CEC, al Poştei şi magazinul Victoria.

Dan Pascariu, fost preşedinte Bancorex, spune că acest sediu ar fi fost un lux inutil: „Mie personal mi s-a părut o extravaganţă în condiţiile anilor 94-95. ...A costat foarte mult şi construcţia pe metrul pătrat, dincolo de faptul că s-a construit o suprafaţă foarte mare ... Am discutat în Consiliul de Administraţie despre nevoia mutării BRCE dintr-un sediu nesigur şi impropriu într-o clădire nouă, dar noi discutasem de 3, 4 poate 5 etaje, nu de 16. Întelegeţi?”

Clădirea are şi trei etaje subterane, folosite ca parcare. După model american, etajul 13 nu există.

„Pentru piaţa de atunci, într-adevăr era uriaşă, pentru că era cea mai frumoasă clădire de birouri construită în România şi cred, singura după anumite standarde. Dar era ca un fruct oprit, pentru că nu era pe piaţă, ci era utilizată exclusiv de banca respectivă”, spune Eduard Uzunov.

Bancherii Bancorexului apucă să lucreze doar doi ani în sediul de pe Calea Victoriei. După faliment, BCR o preia la pachet cu restul activelor şi se mută aici după ce devine acţionar majoritar al societăţii Bucharest Financial Plazza.

„În momentul când s-a făcut fuziunea, bineînţeles că a fost luat în considerare capitalul social al societăţii, nu valoarea clădirii. BCR-ul, când a intrat în posesia acestei clădiri cu 200 de lei, a reevaluat-o potrivit legii şi a devenit capital al băncii cu 60 de milioane de dolari”, explică Răzvan Temeșan.

În 2013, Primăria şi BCR renunţă la contractul cu Bucharest Financial Plazza. Primăria ştergea şi orice datorie veche a băncii pentru terenul de pe malul Dâmboviţei.

Câteva luni mai târziu, Curtea de Conturi face un control la Primăria Capitalei şi raportează că tranzacţia e nejustificată. Inspectorii susţin că BCR are o datorie de 17 milioane de lei - chirie şi dobânzi - către Primăria Capitalei. Banii reprezentau cota de profit din exploatarea fostului turn Bancorex pe perioada 2001-2013.

„Suma a fost radiată nejustificat, fără a exista o sentinţă definitivă şi irevocabilă”, se spunea în raportul Curții de Conturi.

Curtea de Conturi îi găseşte responsabili pe Sorin Oprescu, primarul Capitalei, Adrian Iordache, director la Direcţia Juridic, Mircea Constantinescu, directorul Direcţiei Economic, Lenuţa Boncotă, directorul Direcţiei Venituri şi Gica Dediu, şef serviciu la Direcţia Venituri.

Reprezentanţii BCR nu au dorit să comenteze.

Alte sedii deţinute de Bancorex sunt astăzi afaceri imobiliare. Tot ale Băncii Comerciale Române.

Camera ascunsă

Angajată BCR: „BCR-ul a avut spaţii multe. Dar le-au restrâns ca să câştige nişte bani din închirierea spaţiilor. ... De fapt, să recupereze din creditele neperformante. Că sunt mulţi care nu au mai avut bani să dea băncii şi aşa recuperează o parte din bani din închirierea acestor spaţii”.

Anul trecut, BCR a închiriat unui butic de vinuri 150 de metri pătrați într-o zonă cu vad comercial: pe Calea Victoriei, în apropierea Guvernului. Spaţiul aparţinuse Bancorex până în 2000.

Şi tot acolo, banca intenţionează să mai închirieze peste 1000 de metri pătraţi.

„E locaţia cea mai bună în Piaţa Victoriei într-un colţ. Închipuiţi-vă Champs Elisee sau Arcul de Triumf, comparabilă cu orice altă locaţie a unei metropole europene”, spune Eduard Uzunov, expert imobiliar.

Blocul Rosenthal

Tot pe Calea Victoriei, peste drum de turnul Bancorexului, se mai află un fost sediu al bancii. Blocul Rosenthal, monument istoric vechi de 77 de ani, astăzi ruină.

„Este foarte neplăcut porticul acum pentru că s-a transformat în toaletă publică. Aş încerca să nu inspir foarte profund. Acum văd că se depozitează şi gunoaie”, spune arhitecul Miruna Stroe.

Construcţia de 8.000 de metri pătraţi a fost pasată de la o instituţie la alta. De fiecare dată, valoarea de transfer a fost sub preţul pieţei. Astăzi, monumentul istoric a ajuns adăpost pentru oamenii străzii.

„E goală, a rămas doar cu nişte detalii şi atât, nu mai există deloc mobilier, cresc copacii sus pe terasă. Detaliile astea de iluminat.... Aici se vede că e spart unul dintre ele şi se vede becul dinăuntru”, spune Miruna Stroe.

Clădirea este construită în 1938, ca sediu al Fondului de Pensiuni al Funcţionarilor Băncii Naţionale. Este considerată o bijuterie arhitectonică: faţada are motive Art Deco, porticul are arcade în stil renascentist.

Ghişeele, birourile, sălile de duşuri şi de lectură, bufetul şi sala de gimnastică, toate folosite de funcţionarii BNR, erau dispuse pe cele opt etaje.

Parterul era ocupat de magazine de lux.

„E una dintre primele clădiri cu portic destinată zonei de comerţ. Practic, era gândită zona de contact cu spaţiul urban ca să fie plăcută pentru cei care urmau să viziteze magazinele, să fie ferite de soare şi de ploaie”, explică Miruna Stroe.

În 1990, BNR transferă clădirea Bancorexului.

După prăbuşirea băncii, clădirea începe o lungă călătorie.

În 2000, odată cu întregul transfer de active, Blocul Rosenthal ajunge la BCR. Valoarea contabilă: 190 de mii de dolari. De zece ori mai mică decât preţul zonei la acea vreme.

Un an mai târziu, BCR dăruieşte imobilul Direcţiei Generale a Vămilor. Valoarea rămâne aceeaşi.

În 2005, DGV scapă de cadou, pe care îl pasează RAAPPS. Regia o înscrie în contabilitate cu 285 de mii de euro. Conform preţului pieţei, ar fi valorat 7, 5 milioane de euro. În 2006, clădirea ajunge la Primăria Generală. Preţul contabil este tot 285 de mii de euro.

„În strategia pe termen scurt a Municipalităţii se doreşte încheierea unui partenerat public-privat care, pe de o parte, va pune în valoare clădirea, pe de altă parte îi va conferi funcţiuni comerciale", se arată într-un răspuns al Primăriei Capitalei pentru Digi24.

Locuințe de serviciu

Bancorexul a mai deţinut şi locuinţe de serviciu. În Bucureşti a cumpărat zece apartamente. În 2000, şi acestea au ajuns la BCR, cu valoarea din 1990. Ulterior, cinci ajung la RAAPPS şi cinci la Ministerul de Interne, pentru a fi închiriate sau vândute unor angajaţi importanţi.

Alexandru Boer, fost director de cabinet al lui Vasile Blaga pe vremea când acesta era ministru al Internelor, şi-a cumpărat un apartament în centrul Capitalei.

Alexandru Boer a refuzat un interviu filmat, dar a stat de vorbă cu reporterul Digi24.

Alexandru Boer: „În 2005-2006 toată lumea se bătea să ia case RAAPPS. Eu am fost oarecum norocos. Stăteam undeva în chirie în Banu Manta de trei ani. Voiam să mă întorc la Cluj şi am avut o discuţie cu Blaga cu care întotdeauna m-am înţeles bine şi m-a convins să rămân”.

Locuinţa de patru camere are 200 de metri pătraţi şi este situată chiar lângă Palatul Parlamentului, într-una dintre cele mai scumpe zone ale Bucureştilor.

„Şeful de cabinet al ministrului de Interne a fost împroprietărit cu un apartament de serviciu cu patru camere, deşi nu este poliţist şi ocupă această funcţie doar pe perioada mandatului lui Blaga (...). Boer a confirmat că ocupă funcţia atâta timp cât Blaga este ministru, după care îi încetează contractul şi pleacă din MAI, apartamentul rămânând însă în posesia sa”. (Lucian Cătălin Matei, deputat - Dezbateri parlamentare Şedinţa Camerei Deputaţilor din 27 martie 2007)

În plin boom imobiliar, Alexandru Boer plăteşte pentru apartament 70.000 de euro. Valoarea lui de piaţă la momentul cumpărării se apropia de jumătate de milion de euro.

Alexandru Boer: „Toţi care aveau locuinţă de serviciu au plătit mai puţin decât era preţul pieţei la vremea respectivă. Oricine îşi luase, deşi aveam scrupule în ceea ce mă priveşte, că mă simţeam prost. Eu n-aveam nicio problemă pentru că îndeplineam toate condiţiile. Am făcut lucruri în regulă”.

O casă boierească ajunsă ruine

„Casa este în picioare pe structura care a fost. Dar în rest nu mai este nimic. Suntem într-un şantier abandonat”, spune Sorin Danciu.

Strada Sfântul Nicolae din Călăraşi. La numărul 50 se află resturile unei case de patrimoniu care a aparţinut tot Bancorex. După falimentul băncii, statul nu a mai investit aici niciun leu.

Casa Tache Papatriandafil se află pe lista monumentelor istorice ale Ministerului Culturii. A fost construită în 1905, în stil boieresc, într-o livadă de 800 de metri pătraţi. În 1948, casa este naţionalizată şi ajunge la familia medicului din Călăraşi Eugen Nicolau.

„M-au impresionat două lucruri, le ţin minte şi acum. Soba uriaşă până-n tavan, nu mai văzusem aşa ceva... Şi pianul foarte mare, pian cu coadă, care se găsea în acest spaţiu de intrare. Undeva, în lumea lui Balzac, arătau imaginile”, spune Sorin Danciu, directorul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu Călărași.

După Revoluţie, familia Nicolau cumpără casa de la stat. În 1996, o vinde Bancorex. Conducerea băncii dărâmă pereţii şi păstrează fundaţia. Vrea să facă aici un sediu de bancă.

Uite, aicea se vede cum au curăţat, practic, pereţii şi au început să aşeze structura aşa cum o vedem noi. Pe ei îi interesa o clădire care să se apropie de cerinţele lor. Pentru că, vedeţi, au mai făcut garaj subteran, au extins în partea asta şi voiau să facă şi etaj. Numai că a venit dezastrul Bancorex care a coincis exact perioadei în care trebuia să se dezvolte această clădire”, explică Sorin Danciu, uitându-se la niște fotografii.

În 1999, monumentul istoric e reconstruit pe sfert. Ajunge la BCR şi, mai departe, la Ministerul Sănătăţii, care ar fi trebuit să îl transforme în sediu al Direcţiei de Sănătate Publică Călăraşi. Ministerul nu alocă fonduri, aşa că resturile Casei Tache Papatriandafil rămân, până astăzi, ruină.

Angajaţii DSP Călăraşi au găsit un sediu, care nu le este pe plac - într-un bloc de locuinţe: Deci este un hol cu birouri. Holul ăsta cu birouri, holul următor. La etajul 4 avem laboratoare. Suntem cam înghesuiţi, dar asta este situaţia. Ne trebuie foarte mulţi bani. Nu ştiu cand se vor obţine şi dacă se vor obţine vreodată”.

Oficial, fosta clădire Bancorex se află „în conservare”.

Avantaje RAAPPS

Una dintre instituţiile care câştigă bani de pe urma Bancorexului este Regia Autonomă Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat. RAAPPS a primit de la fosta bancă şase clădiri şi un teren. Acum, mai are doar trei, una în Bucureşti şi două în Mamaia. Pe restul le-a vândut.

Pe strada Matei Voievod 21-23 din Capitală are cinci garsoniere, într-un bloc. Le-a transformat în locuinţe de serviciu. Un bucătar, un zidar, un inginer horticol, un muncitor şi un gestionar angajaţi ai RAAPPS plătesc 50 de euro chirie lunar.

„Blocul e proprietate personală în totalitate aproape, cu excepţia celor cinci garsoniere. Ei au construit aceste garsoniere în ideea de a le folosi pentru femeile de serviciu care ar fi lucrat la ei”, explică o locatară.

Vilele Egreta și Cerna din Mamaia

Celelalte două proprietăţi sunt vilele Egreta și Cerna din Mamaia, folosite ca locuinţe de protocol de şefii Partidul Comunist. Fiecare are 350 de metri pătraţi şi conţine câte patru apartamente cu intrare separată, două dormitoare cu baie, living şi bucătărie.

După Revoluţie, casele ajung la Bancorex, care le foloseşte ca vile de vacanţă pentru angajaţi. După picajul băncii, clădirile intră în proprietatea BCR, care le transferă RAAPPS.

În prezent, RAAPPS le închiriază turiştilor, contra cost - 100 de lei pe zi.

Pentru a te caza, trebuie să faci o cerere scrisă şi să aştepţi aprobarea directorului sucursalei Neptun a RAAPPS.

Telefon cu angajată a RAAPPS:

-Aş vrea şi eu weekendul ăsta să vin la Vila Cerna, sâmbătă şi duminică.

- Este ocupată până la începutul lunii septembrie.

- Cu cât timp înainte trebuie să depun cerere?

-Dacă îmi lăsaţi numărul dumneavoastră de telefon, domnul director Andrei o să ia legătura cu dumneavoastră, dumnealui se va uita pe grafic să vadă dacă-i liber şi vă face rezervarea.

Proprietățile de la Izvorani

„Nu prea avem timp să ne uităm la televizor pentru că dormim mult. Foarte mult. Adică dimineaţa ne trezim, dormim până la antrenament, până la 11, facem antrenamentul 2 ore jumate...”, explică sportiva Suzana Șeicariu.

Acesta este programul zilnic al luptătoarei Suzana Şeicariu. A primit o bursă olimpică de pregătire la baza Comitetului Olimpic Sportiv Român de la Izvorani.

În 2000, când COSR a primit complexul de la Bancorex, baza avea două hoteluri cu 54 de camere şi trei săli de conferinţă, o vilă de protocol cu trei apartamente şi debarcader şi două terenuri de tenis. Cu totul, 6.600 de metri pătraţi, construiţi pe un teren de 15.000 de metri pătraţi, între pădure şi lacul Snagov.

După Jocurile Olimpice de Vară de la Sydney, când echipa României a obţinut 26 de medalii şi locul 11 în lume, COSR primeşte centrul de la Izvorani. Baza este concesionată pe 49 de ani, cu condiţia unor investiţii în următorii 10 ani.

Gheorghița Voicu, consilier al președintelui COSR, explică: „Altfel, legea care acorda acest drept de proprietate stipula că proprietatea se întoarce din nou la statul român. Şi rămâneam fără nimic”.

În primii patru ani, Comitetul cumpără 42.000 de metri pătraţi de teren în apropiere şi mai ridică un hotel pentru sportivi. COSR mai face şi o sală polivalentă de 1.200 de metri pătraţi, un bazin olimpic de 1.800 metri pătraţi, două săli de tenis acoperite, fiecare de câte 780 mp, un stadion de 8.000 de metri pătraţi, cu două săli de forţă şi două terenuri de tenis exterioare, cu nocturne. Investiţia totală este de 18 milioane de euro.

„Noi aici am dezvoltat un mic orăşel. Noi ne producem singuri toate utilităţile în regie proprie. Puţuri de apă, staţie de epurare”, spune Dan Pojoreanu, directorul Bazei Izvorani.

Fostele construcţii ale Bancorexului au fost modernizate şi optimizate. Din unirea celor două săli de tenis folosite de angajaţii băncii a rezultat o sală de gimnastică de 900 de metri pătraţi, în care se pregăteşte astăzi lotul naţional de junioare. Şi sălile de conferință din clădirea numită Vapor au fost transformate.

Era ca un centru de pregătire al cadrelor din interiorul Bancorex. Acum, cursurile sunt făcute de lotul olimpic de gimnastică. În fiecare zi vin profesorii să le predea lecţiile la fiecare sportiv”, explică Dan Pojoreanu.

Sălile de conferinţă de la etaj s-au transformat în 14 camere de cazare.

„Avem aici 28 de sportivi la lupte, lotul naţional de juniori. Aici sunt cazaţi. Aici e casa lor. Deci ca la un hotel”, i se explică reporterului Digi24.

Tot în regim hotelier funcţionează şi complexul Sydney, ridicat tot de Bancorex. Este folosit acum de 54 de sportivi din lotul olimpic de gimnastică şi de atletism.

Fiecare etaj are câte șapte camere duble. Pe un singur etaj sunt camere matrimoniale. Aceasta era sala de conferinţe. Noi pe lângă conferinţe am făcut-o sală de antrenament pentru scrimă, gimnastică ritmică, ce avem nevoie”, explică Dan Pojoreanu.

Când nu o foloseşte ca locuinţă de protocol, COSR închiriază vila de pe malul lacului.

„Au mai fost mari actori de la Hollywood, Wesley Snipes, Armand Assante, Steven Segal, Van Damme. Cât au stat pentru filmări au stat aici, la vilă, unde au avut toate condiţiile”, spune administratorul.

Câteva concluzii

Pentru cei care şi-au ridicat averi din credite pe care nu le-au mai plătit niciodată, Bancorex a fost o vacă de muls în ultimii şapte ani de viaţă.

Pentru alţii, care au beneficiat de activele băncii gratuit, Bancorex a fost sursă de profit şi după faliment, când 81 dintre fostele sedii preluate de BCR au fost împărţite între nouă ministere şi patru instituţii, prin ordonanţă de guvern.

Cele mai multe sedii, 27 la număr, au ajuns la Ministerul Finanţelor. Este urmat de Ministerul de Interne, cu 14 sedii, de Ministerul Culturii cu 10 sedii şi de RAAPPS cu şase clădiri, un teren şi trei sedii de unde preia mijloace de transport.

Din tot patrimoniul imobiliar lăsat de Bancorex, singura care s-a dezvoltat şi s-a extins este baza de la Izvorani a Comitetului Olimpic Român. În Bucureşti, un monument istoric este în paragină, altul este ras în Călăraşi. Zece locuinţe de serviciu sunt închiriate sau cumpărate sub preţul pieţei, iar restul de 68 au rămas sedii de instituţii.