Sari la conținut

ROMÂNIA FURATĂ | Cornul și faptele. Firme intermediare iau spuma, copiii firimiturile

Nicio autoritate centrală nu urmăreşte programul. Nici traseul banilor. Consecinţa e că dintr-un leu, cât plăteşte Guvernul pe un corn şi un pachet de lapte, doar jumătate e costul real al gustării. Restul e câştigul firmelor implicate - procesatori, intermediari, companii cu legături politice.

A fost odată 1 miliard de euro

Comuna Măgurele, județul Prahova.

Învățătoare: Bună ziua, dragilor! Ce faceţi?

Copii: - Bună ziua!

Învățătoare: N-aţi ieşit de mult în pauză, da? Am ajuns la timp, nu-i aşa?

Copii: Daaaa!

Învățătoare: Bravo!

Învățătoare: Lipseşte cineva la voi astăzi?

Copii: Daaa! Patru copii.

Învățătoare: Nu-i nicio problemă. Ce rămâne ducem înapoi şi punem în frigfider, da?

Ca la carte. Aşa se împart cornul şi laptele într-o şcoală în care echipa de televiziune este aşteptată. Totul e proaspăt, nimic nu se rispipește.

E realitatea fardată, paralelă cu cea a majorității școlilor din România.

Reporter: Au venit azi pachetele de lapte şi de corn pentru voi?

Copii: Nuuu!

Reporter: Dar era o zi în care trebuiau să vină?

Copii: Daaaa!

E marți și acești copii din Teleorman rămân a doua zi consecutiv și fără corn, și fără lapte.

La ţară, pachetele ajung o singură dată, cel mult de două ori pe săptămână. Pentru că depozitarea e o problemă, copii le primesc şi pe trei zile o dată.

O admite Liliana Hrişcă, responsabil pentru progranul "Cornul şi laptele", la școala din Plugari, jud. Iași: Plus 2 - plus 4 grade Celsius. Şi noi nu avem...

Paradoxurile unui program guvernamental

Programul guvernamental Cornul şi laptele a fost lansat în 2002 cu scopul declarat de a combate sărăcia. Azi pachetul ajunge constant și la timp exact acolo unde copiii au cel mai puțin nevoie de el.

Administrator: Aţi servit laptele şi cornul?

Copii: Nuuuuu! Daaaaa!

Administrator: Nu, dar l-aţi luat de la ...

Copii: Daaaa!

Administrator: Şi nu vreţi să-l beţi?

Copii: Nuuuu!

Iniţial, au primit cornuri şi lapte doar elevii din clasele primare de la școlile de stat: 1 milion de copii.

În 2008, an electoral, Guvernul a inclus preșcolarii din grădinițele de stat şi elevii de gimnaziu. Aşa a extins programul la 2.150.000 de copii.

Un an mai târziu, tot înainte de alegeri, Parlamentul votează intrarea gustării gratuite şi în școlile private.

O politică pentru care Guvernul a plătit, însumat, 1 miliard 300 de milioane de euro. 

După 14 ani, nimeni nu ştie, totuşi, câți copii iau cu plăcere gustarea guvernamentală. Sau câte pachete ajung în fiecare zi la gunoi. Nici Guvernul, nici administrația locală nu monitorizează programul, pentru a-l regla din mers.

Consiliile Județene, care fac licitațiile, arată spre Guvern

În Guvern, i s-a pierdut deja urma. În 2012, Liviu Dragnea trecea Administraţia - portofoliul care lansase "Cornul şi laptele" - de la Ministerul de Interne la Dezvoltare. Nu prelua însă vreun funcţionar care să îl gestioneze sau să îl evalueze măcar.

Programul în sine n-are nevoie neapărat de o autoritate care să îl evalueze. Constatarea nu e greu de luat. Nu mai are acelaşi efect. În primii ani a fost în regulă, foarte bine primit, ulterior nu”, spune azi Liviu Dragnea, fost vicepremier şi ministru al administraţiei.

Banii vin anual de la Ministerul Finanţelor. În funcţie de numărul de copii, se împart între 41 de Consilii judeţene şi 6 primării de sector. Aşa s-au cheltuit până acum 5 miliarde de lei pe 5 miliarde de cornuri și tot atâtea cutii de lapte.

Scriptic, Guvernul alocă zilnic 1 leu și 27 de bani pentru un corn simplu de 80g și un pachet de lapte de 200 de mililitri. Consiliile Județene fac licitațiile. Ţin cont doar de oferta cu prețul cel mai mic. Consecința: în anul școlar 2015-2016 pachetul școlar se cumpără, în medie, cu doar 96 de bani.

Din acest leu rămas în joc, doar jumătate ajunge în produsele livrate şi în transport. Cealaltă jumătate e profitul firmelor implicate.

Urma banilor se pierde într-o rețea de companii. Pe lângă procesatorii de lapte și producătorii de pâine, apar mai multe tipuri de intermediari. Unii câştigă contractul, fără a produce nici pâine, nici lapte. Alţii se interpun între câştigători şi procesatori. Toţi fac profit.

Masa caldă, ca program-pilot din 2016

Ministrul Educaţiei admite neajunsurile programului. Nu îl poate însă schimba fără implicarea întregului Guvern. Din toamnă, încearcă să pornească un altul: un pilot prin care, în 22 de şcoli rurale şi urbane, şi cu cantine, şi fără, să li se dea elevilor o masă caldă la prânz.

Sincer, nu intenţionez acum să îl schimb, ci doar vreau să vin cu ceva complementar. Îl putem evalua - şi aş vrea să văd o evaluare făcută cap-coadă serios, responsabil - şi până când vom trage concluziile de "da", "nu", "poate", eu cred că trebuie să fim convinşi că trebuie să îi dăm masa caldă şi după aceea vom vedea altele”, spune Adrian Curaj.Potrivit ministrului Educației, o porție de mâncare caldă ar urma să fie finanțată cu o sumă de 7 ori mai mare: „Noi discutăm de o sumă în jurul a 7 lei pe zi pentru fiecare elev”.

Până la o masă caldă pe zi, în programul actual se intervine doar la nivel local şi doar în situații de criză.

Șapte scandaluri pe an, niciun contract reziliat

23 noiembrie 2015 a fost prima zi din anul școlar în care elevii din Prahova au primit laptele și cornul. Până seara, 37 de copii de la două şcoli centrale din Ploieşti au ajuns la spital cu suspiciuni de toxiinfecţie alimentară.

Era ora de Tehnologie. Profesorul m-a informat imediat, eu am chemat părinţii copiilor care au venit foarte repede, au fost cu copiii la spital... ”, își amintește Ovidiu Marian-Ionescu, directorul Şcolii "Sfântul Vasile" Ploieşti.

Automat te gândeşti la ce este mai rău şi anume că loturile de produse din ziua respectivă ar putea să aibă o problemă. Am solicitat directorilor informaţii, după care li s-a recomandat precauţie maximă”, spune Aurel Graur, inspector şcolar ISJ Prahova.

A doua zi s-a întâmplat la fel, la o altă şcoală. Aproape două săptămâni programul a fost întrerupt. Procurorii au deschis 7 dosare penale, dar niciunul nu a ajuns, în şapte luni, în instanţă.

Gheorghe Petrache, proprietarul fabricii de lactate, susţine că „Laptele n-a avut nimic”.

Gheorghe Petrache: Întreruperea lanţului frigorific.

Reporter: Cine se ocupa de transport?

Gheorghe Petrache: Până la depozitul lui Gîrbea noi şi de la Gîrbea încolo se ocupa el şi cu Consiliul Judeţean.

Gheorghe Gîrbea, proprietarul de fabricii de panificaţie, arată, la rândul său, spre processtor şi spre şcoală: „Laptele a fost de proastă calitate din momentul ambalării, transportat la noi în depozit şi de la noi din depozit a ajuns la unităţile şcolare. Şcoala 14 avea un frigider stricat, "Elena Doamna" avea un frigider funcţional, dar era foarte mic de capacitate.”

Sigur că, până la urmă, cauza n-a fost aici. Cauza a fost la producător”, susţine Ovidiu Marian-Ionescu, directorul Şcolii "Sfântul Vasile" Ploieşti.

Firmele implicate sunt amendate, dar rămân cu contractul. Preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean, Mircea Cosma, crede că problema nu e un contract anume, ci întregul program.

În 2002, ca preşedinte al UNCJR, am participat împreună cu o echipă guvernamentală, la diverse capitole de negociere a aderării României la Uniunea Europeană şi unul din lucrurile care ni s-au pus în vedere este acela că noi nu organizăm şi că am uitat să organizăm şcoala de după program. Pentru început, s-a experimentat programul "Cornul şi laptele" '. Acest program n-a fost finalizat. De aceea, el funcţionează şi azi aşa cum funcţionează”, explică Mircea Cosma.

Reporter: Aţi fost vreodată în situaţia de a-i recomanda copilului dvs să mai aştepte şi să nu ia gustarea de la şcoală?

Aurel Graur, inspector şcolar ISJ Prahova: Da, sigur.

Epilogul scandalului din Prahova e că LIDO GÎRBEA, implicată de 10 ani în program, produce cornurile. Laptele îl furnizează acum de la un alt procesator. Intrată în insolvenţă, ECOLACT PROD îşi închide fabrica. Rămâne, totuşi, cu un rol: facturează diferenţa dintre ce plăteşte statul şi cât costă laptele de la noul furnizor. Peste 100.000 de euro.

Nu există profit, doamnă. Eu vin din lumea reală, nu vin din lumea imaginară. Lumea imaginară-i aia povestită la televizor. Lumea reală-i asta: la 1,27 de bani... avantajul unei firme că are încasări precise şi sigure când câştigă o licitaţie de-asta”, spune Mircea Cosma.

Îl contrazice însă chiar câştigătorul iniţial al licitaţiei. „Păi, dacă eu acum fac facturi numai pe direferenţe, adică numai pe profitul realizat...”, spune Gheorghe Petrache, proprietarul ECOLACT PROD din Păuleşti.

Numai în anul şcolar 2015-2016, în Sistemul Naţional de Alertă pentru Alimente şi Furaje au fost înregistrate 7 notificări din partea Direcţiilor de Sănătate Publică după ce zeci de copii din acelaşi judeţ au fost duşi la Urgenţă cu suspiciuni de toxiinfecţie alimentară.

După Ialomiţa şi Prahova în 2015, au urmat, în 2016, alerte în Galaţi, Argeş , Braşov şi Buzău.

Toate au fost, însă, încheiate fără a confirma suspiciunile de toxiinfecţie alimentară. Niciun contract nu a fost modificat sau reziliat.

Firma lui Gheorghe Petrache a câştigat, în 2015, licitaţiile în două din aceste judeţe: Prahova şi Braşov.

Gheorghe Petrache, proprietarul ECOLACT PROD, arată care a fost atuul său: „Am avut un preţ foarte bun, pentru că am avut conexiune de lapte foarte bun. Din Bulgaria foarte mult, în preţul care ne convenea foarte mult”.

În ambele judeţe, a rămas la finalul anului cu rolul de "portant".

Eu, în calitate de câştigător al licitaţiei, pot să produc laptele la mine sau pot să-l portez, să îl iau de la altă fabrică”, spune Gheorghe Petrache.

În al treilea, la Galaţi, e veriga dintre câştigător şi furnizor. La fel ca şi în Vâlcea, Constanţa, Sibiu şi Mehedinţi. Principalul său furnizor este o fabrică din Timiş.

Gheorghe Petrache: L-am luat de la unul - Simultan - de la Timişoara.

Reporter: - Şi de ce aţi ales Simultan? Pentru preţ? Pentru alte aspecte?

Gheorghe Petrache: Da, şi pentru preţ. Era preţul cel mai bun. Aduce lapte din Ungaria şi laptele este foarte ieftin.

O rețea de firme-paravan

Firma SIMULTAN SRL, deţinută de Florin Herbai, este în prezent furnizorul de lapte şcolar cu cea mai mare acoperire în România. Laptele său ajunge în şcolile din 24 de judeţe. În numai 8 are contracte directe.

În 7 judeţe, livrează prin LACTATE BICOS SRL, a aceluiaşi Florin Herbai. Contractele actuale dintre cele două companii şi Consiliile Judeţene însumează 10 milioane de euro. A opta parte din întregul program "Cornul şi laptele".

Suma este completată de contractele cu terţi. În alte 9 judeţe, laptele Simultan ajunge şcoli prin firme intermediare care nu procesează lactate, deşi au câştigat licitaţiile. 

La fel ca toţi marii procesatori de lapte implicaţi în program, Florin Herbai refuză să apară într-un interviu filmat. Explică, însă, de ce livrează lapte atât prin înţelegeri directe, cât şi prin contracte indirecte.

"Contractul direct are dezavantajul că volumul de muncă este mult mai mare. Contractul direct are avantajul că banii sunt plătiţi direct de către autoritatea contractantă, deci există o anumită siguranţă. Contractul cu terţi are dezavantajul incertitudinii asupra încasării banilor", arată Florin Herbai, acţionar SIMULTAN SRL şi LACTATE BICOS SRL.

Bani românești, lapte importat

Proprietarul nu vrea să facă referire la cele două amenzi primite de la Protecţia Consumatorului, în 2014 și 2015, de compania SIMULTAN pentru lapte neconform. Confirmă, în schimb, că firma sa, axată în proporţie de 30% pe lactate pentru programul guvernamental, procesează atât lapte de la ferme româneşti, cât şi din import.

Oficial, statul finanţează "Cornul şi laptele" inclusiv pentru a susţine fermele româneşti. În realitate, mai multe firme implicate în program importă materia primă.

Sincer, nu am ştiut”, spune ministrul Educației.În opinia sa,„astfel de mesaje trebuie să fie esenţiale atunci când facem evaluarea impactului unui astfel de program. Am avut în vedere un impact economic? Este sau nu este? Am avut în vedere un impact asupra copilului? Cum arată, ce ne-am aşteptat şi unde suntem?

Lapte, pâine. Poate mâine

Unde suntem ne arată o oprire într-una din cele mai sărace zone ale României. În judeţul Teleorman, contractul pentru întregul pachet a fost câştigat de Lactate Bicos.

De la prima oră a zilei, aşteptăm în faţa şcolii maşina cu lapte şi cornuri. La pauza mare, câţiva iau drumul magazinului din sat. Ceilalţi aşteaptă. Directorul ne interzice intrarea în şcoală. La prânz, copii pleacă fără să fi primit, nici a doua zi din săptămână, cornul şi laptele.

Reporter: Vine de obicei maşina?

Învățătoare: Dar sigur că vine!

Reporter: Şi astăzi a fost o excepţie?

Învățătoare: ... Chiar nu ştim ce s-a întâmplat.

Reporter: Nu v-a anunţat nimeni că se întâmplă ceva?

Învățătoare: Nu.

Reporter: Şi, în mod normal, şcoala va trebui să facă acum o reclamaţie la adresa firmei?

Învățătoare: ...

Câteva minute mai târziu, copiii mănâncă la cantina socială a unei parohii din sat. Aici îi lasă pe rând microbuzul şcolar şi de aici o iau pe jos, spre casă.

La Consiliul Judeţean, nu a anunţat nimeni lipsa maşinii cu lapte şi cornuri.

Liliana Magheru, directorul Direcţiei pentru Educaţie, Sănătate, Cultură, Sport din CJ Teleorman, ia contractul la mână: „Distribuţia săptămânală... Lunea - livrare pachet lapte-corn... (Marţi, n.red.) nu se livrează... (Miercuri, n.red.) nu se livrează...(Joi, n.red.) nu se livrează... (Vineri, n.red.) nu se livrează...

Reporter: Deci o singură dată pe săptămână ar trebui să se întâmple, dar luni.

Liliana Magheru: Da! Luni. Putem să avem şi o minimă flexibilitate. Dacă nici astăzi dimineaţă (marţi, n.red.) nu a reuşit să distribuie produsul, este o problemă. Atât la firma distribuitoare, cât şi la unitatea şcolară care nu ne-a anunţat.

Livrarea o dată sau, cel mult, de două ori pe săptămână nu e excepţia, ci o regula în România. Legea o permite ori de câte ori distanţa dintre şcoală şi firma câştigătoare e mai mare de 50 de kilometri.

Adrian Curaj, ministrul Educației: Vă spun sincer, mi se pare oribil!

Reporter: Şi în Bucureşti se aduce o dată pe săptămână.

Adrian Curaj: De-a dreptul oribil. Cum adică? Eu cred că n-are sens! Mai bine îi dau jumate, da' îi dau proaspăt, decât să îi dau ceva întreg, dar care zace pe acolo. Că a căzut lumina, că s-a întâmplat nu ştiu ce... Nici n-am cum să controlez. Sincer, la nivelul fiecărei şcoli, n-am cum. N-am cum.

Studii finanțate și îngropate

În toți acești ani, Guvernul a finanţat diverse studii. Cercetători ai Academiei Române au încheiat în 2009 o analiză amănunțită a percepției sociale și instituționale asupra programului.

Institutul a fost implicat într-o grămadă de proiecte şi s-au scris foarte multe rapoarte. Guvernanţii nu se pot plânge că nu au ştiut”, avertizează Mihnea Preotesi, cercetător la Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii și autorul studiului publicat în 2009.

Erau semnalate atunci "monotonia produselor", "nivelul scăzut al pachetului zilnic" și "premisa ripisirii resurselor."

Una dintre deficienţe era calitatea foarte proastă a produselor. Şi oamenii pe care i-am intervievat se refereau în special la corn, care era de nemâncat în anumite zone. Chiar mi-a spus cineva care lucra la o fabrică de panificaţie că era o acţiune cunoscută că pur şi simplu era făcut din rebuturi”, spune Mihnea Preotesi.

Avantajul major al programului era, însă, și atunci aportul nutrițional important pentru copii săraci. Numărul lor e și azi la fel de mare.

Mihnea Preotesi: În Uniunea Europeană, procentul e cam 21% sărăcia copiilor, vulnerabilitatea copiilor. În România, este dublu. Este 40%.

Şase ani mai târziu, în 2015, un alt studiu, al unei organizaţii non-guvernamentale, arată că programul e greşit construit.

Aşa se fac, la noi, politicile publice: avem un buget - repet, 100 de milioane de euro aproximativ - şi e acolo, e pus deoparte, e o linie bugetară, dar nimeni nu-şi asumă. Ei, în acel moment, consumăm bani de la buget degeaba în loc să îi folosim pentru a avea efecte în societate”, e concluzia lui Ciprian Ciucu, expert în politici publice și autorul analizei din 2015.

Ambele studii au rămas fără urmări.

Reporter: Gustaţi şi dvs să-mi spuneţi ce impresie aveţi?

Mircea Cosma: Domnişoară, îmi pare rău că - Titi, adu-mi puţină apă - că n-am lapte. Vă rog... Vin de pe şantier şi-i foarte bun. Are chiar gust de grâu, da?

Reporter: Nu e rău numai că nu e....

Mircea Cosma: - Ce nu e?

Reporter: - Destul.

Mircea Cosma: - Păi, doamnă, 1 leu 27! Mergem acuma noi doi la o alimentară. Ce cumpărăm de 1 leu şi 27 de bani? Ce cumpărăm? Scobitori? Nu! Chibrite? (sic!) Nu! Costă doi lei. Altceva!... Păi, hai să ne trezim

Păienjenișul unei rețele de companii

În anul şcolar 2015-2016, pentru "Cornul şi laptele" s-au semnat 261 de contracte cu 78 de firme.

84 de contracte, adică o treime, au în faţă o altă societate comercială decât cea care produce cornurile sau cutiile de lapte școlar.

Cornurile ajung la elevi printr-o altă firmă decât cea producătoare în 10 dintre județele României: Cluj, Alba, Sibiu, Mehedinți, Caraș Severin, Bihor, Vaslui, Harghita, Sălaj, Galați.

Laptele, în schimb, se livrează prin terți în 22 de județe și sectoare ale Capitalei: Teleorman, Argeș, Ialomița, Bacău, Hunedoara, Caraș Severin, Sibiu, Mehedinți, Arad, Olt, Harghita, Vâlcea, Brașov, Prahova, Satu Mare, Călărași, Brăila, Constanța, Buzău, Neamț, Bihor, București. 

Aşa se face că aceeași firmă are oficial 6, 7 sau 10 contracte, dar vinde lapte școlar în 8, 16 sau 20 de județe.

În topul contractelor directe, stă SIMULTAN SRL care ar urma să încaseze de la stat, fără intermediari, 26 de milioane de lei fără TVA. Pe locul al doilea e ALBALACT SA, cu contracte semnate de 24,5 milioane de lei. Urmează DORNA LACTATE SA cu 21,5 milioane de lei. 

Câștigurile celor trei mari procesatori de lapte se multiplică însă prin contractele indirecte după ce intermediarii își opresc un profit.

SIMULTAN SRL are contracte directe în 8 județe, dar furnizează lapte în 24. Laptele DORNA LACTATE SA ajunge în 8 judeţe prin contracte directe și în 19 în total. ALBALACT SA are contracte semnate cu 6 Consilii Județene, dar livrează în 8 județe.

Un al patrulea mare jucător, care nu are însă niciun contract direct, este FABRICA DE LAPTE BRAȘOV SA. Lactatele sale ajung în 11 județe prin intermediul AGRO-PAN-STAR SRL, un intermediar prestator de servicii.

Lanțul intermediarilor care fac profit

Eu îi cumpăr produsele şi am contracte cu firmele care participă la licitaţie, în 11 judeţe. Noi mergem să vedem cum decurge distribuţia, deci avem şi noi nişte atribuţii”, spune Vasile Lăcătuş, proprietarul AGRO-PAN-STAR SRL.

Firma lui Vasile Lăcătuş a intrat în program în 2002, ca producător de cornuri. În prezent, nu mai participă la licitaţii. Prinsă în sistem, face însă profit cu numai un angajat.

Fără profit nu se poate. Cam 2%... Da' fiind o cantitate mare - noi am distribuit în anul acesta şcolar în jur de 50 de milioane de bucăţi de lapte şi iaurt - mai rămâne ceva”, socotește Vasile Lăcătuş.

Pentru cei 200 de mililitri cât are o cutie de lapte, statul plăteşte, în urma licitaţiilor, între 48 şi 75 de bani. La poarta fabricii, cutia se vinde cu aproximativ 50 de bani din care procesatorul plăteşte mai departe fermierului în jur de 20. 5 sau 10 bani e transportul. Restul e profitul celor implicaţi.

În panificaţie, profitul se vede mai puţin, dar mecanismul e acelaşi. Câştigătorul licitaţiei ia de la stat 30 de bani pentru un corn şcolar. Teoretic, preţul echivalează cu costul de producţie a unei pâini albe de 80 de grame. Şi totuşi, în acest lanţ se interpun alţi intermediari care fac profit.

Intrată de mai mulţi ani în program, firma Achiziţie şi dezvoltare SRL, specializată în comerţ cu amănuntul, are contracte în 5 judeţe. Oficial, este înregistrată în Târgu Jiu. În realitate, singurul său sediu e într-un apartament locuit, dintr-un cartier rezidenţial din Voluntari, Ilfov. Aici o căutăm pe Loredana Rădulea, administrator şi acţionar unic al companiei.

Reporter: Încercăm să o găsim pe doamna Rădulea.

Locatar al apartamentului: Nu răspunde. Lăsaţi-mi un număr şi o să vă sune ea.

Firma cumpără lapte de la ECOLACT PROD, care îl ia mai departe, de la SIMULTAN. În panificaţie, e interfaţa SUCCES NIC COM SRL în relaţia cu Consiliile Judeţene. SUCCES NIC COM îi aparţine lui Nicolae Sarcină, multă vreme cel mai bogat om de afaceri din Gorj, implicat atât în industria alimentară, cât şi în construcţia de drumuri locale.

În primele zile din anul școlar, mai multe școli din Sibiu au sesizat ANPC. Reclamau nereguli atât în legătură cu laptele, cât și cu cornurile livrate.

Firma este amendată cu 20.000 de lei. Consiliul Judeţean îi trimite, de asemenea, o notificare în care se arată că ambalajele pentru lactate sunt fragile şi se pot deteriora uşor, iar cornurile livrate sunt "vechi, necoapte şi unele nu ating greutatea minimă de 80g".

Contractul continuă. Într-un răspuns scris trimis Digi24, Loredana Rădulea susţine că „pentru anul şcolar 2016-2017 intenţionăm a nu mai participa, cel puţin în condiţiile în care preţul unitar pe pachet/produs de panificaţie nu va fi majorat prin Hotărâre de Guvern, la acest moment contractele nefiind profitabile."

Cele mai multe amenzi ANPC din ultimii trei ani le-a primit, însă, o firmă din judeţul Cluj. MEDIA POP ART SRL din Turda, deţinută de Ana Pop, a fost amendată de 4 ori fie pentru greutatea mai mică de 80 de grame a cornurilor livrate, fie pentru nerespectarea condiţiilor igienico-sanitare.

În prezent, nu mai are contracte directe pentru cornuri, ci pentru lactate, cumpărate prin firma lui Vasile Lăcătuş. Produsele sale de panificaţie ajung, totuşi, în 6 judeţe prin 24 de contracte încheiate de alte două firme: Logistic Media Pop Art din Turda, deţinută de Andrei Pop, şi AdyMax Prodcom Impex din Cluj-Napoca, a lui Florin Pop. Reprezentanţii niciuneia dintre acestea nu au dorit să apară într-un interviu filmat.

Producătorii care fac legea

Intermedierea în programul "Cornul şi laptele" se întinde până în Parlament. Mircea Titus Dobre este deputat din 2012. În 2013, firma sa, Dobre şi fiii, participă şi câştigă licitaţia făcută de autoritatea locală în judeţul pe care deputatul îl reprezintă în Parlament: Constanţa.

Orice companie are dreptul în România să participe la orice licitaţie. E îngrădită prin lege cumva?”, se justifică deputatul Mircea Titus Dobre.

E un contract de 13 milioane de euro, pe 4 ani. Firma se obligă să livreze şi lapte, şi cornuri, deşi face doar panificaţie.

Mircea Titus Dobre oftează: Deci, este un contract cu un furnizor de lactate. Aveţi compania respectivă, vă rog frumos să luaţi legătura cu dânşii.

Reporter: Sunteţi acţionarul companiei respective.

Mircea Titus Dobre: Da, mă întâlnesc în AGA.

Pentru lapte, firma apelează la Gheorghe Petrache, din Prahova.

Gheorghe Petrache: Dobre şi Fiii este, da.

Reporter: Şi luau şi de la dvs.

Gheorghe Petrache: Luau şi de la noi, da.

Tot în 2013, Mircea Titus Dobre iniţiază un proiect de lege pentru a aduce schimbări chiar programului în care firma sa se implică. Legea, adoptată în aprilie 2016, dă posibilitatea unor înţelegeri între consiliile judeţene şi furnizori pentru ca laptele UHT să fie livrat şi la intervale mai mari de o săptămână.

Un alt parlamentar, o altă firmă, acelaşi program guvernamental. Senatorul Florin Constantinescu deţine MORLUX FLORENA SRL. Firma de panificaţie semnează în 2015 un contract, de 200 de mii de euro, pentru a livra cornuri în judeţul Iaşi, reprezentat de senator în Parlament.

Este un program care merge de 10 ani sau de nu ştiu când. De atunci livrează firma MORLUX FLORENA unde sunt şi eu acţionar. Şi nu mi se pare nimic anormal”, spune senatorul Florin Constantinescu.

După ce câştiga licitaţia oferind un preţ mic, compania e suspectată că ar avea angajaţi fără forme legale. E sancţionată, după un control, de Inspectoratul Teritorial de Muncă.

Reporter: La această firmă a fost un control din partea ITM Iaşi din câte ne-au transmis cei de acolo, care...

Florin Constantinescu: Mulţumesc frumos. Sănătate! La revedere!

Laptele școlar. Adevărul, dincolo de etichetă

Dincolo de interesele financiare, am încercat să aflăm ce fel de lapte primesc copii zilnic.

Corina Zugravu, medic nutriţionist, Institutul Naţional de Sănătate Publică, crede că „laptele este sănătos, dar laptele are nişte calorii şi nu trebuie să înlocuiască apa”.

Este un lapte de calitate foarte bună - şi semidegresat, ceea ce este foarte bine -, valoarea calorică a cutiuţei este 94 de kcal - deci nici prea mult, nici prea puţin -, numai bine pentru gustarea de la ora 10 a unor copilaşi”, spune medicul.

Ca să vedem dacă găsim şi în cutie ce scrie pe etichetă, am mers cu cele mai bine vândute sortimente de lapte şcolar la Institutul de Bioresurse Alimentare.

Floarea Șerbacea, cercetător ştiinţific la Institutul de Bioresurse Alimentare București. Probele aduse în analiză corespund etichetării. Şi anume conţinutul de grăsime este, în medie, de 1,8% aşa cum îl declară producătorul. Laptele nu a prezentat nici flocoane, nu a fost modificat nici ca şi vâscozitate, deci indica un lapte ok.

Între laptele pasteurizat, la care s-a renunțat în ultimii ani, şi cel tratat UHT, distribuit în școli, specialiştii îl aleg pe primul.

Orice tratament termic adus produsului, laptelui materie primă, are un impact pe modificarea structurii compoziţionale. Eu aş alege, totuşi, laptele pasteurizat”, spune Floarea Șerbancea.

Distribuirea lui în şcoli pune însă problema transportului zilnic şi a lipsei frigiderelor funcţionale.

Întrucât şcolile din România nu au condiţii de păstrare, au preferat toţi lapte UHT care elimină condiţiile de depozitare”, explică Gheorghe Petrache.

Am testat, însă, şi cantitatea unei porţii ambalate şi trimise în şcoli. Din trei cutii de sortimente diferite, alese aleatoriu, doar una avea cei 200 de mililitri înscrişi pe etichetă. Uneia îi lipseau 8 mililitri, iar alteia 18. Statul îl plăteşte integral.

Banii dispar, programul rămâne

Eu cred că Ministerul Educaţiei ar trebui în toamna asta să genereze un astfel de studiu de impact al implementării programului, să vedem ce putem face mai bine, cum îl putem aranja, care sunt lucrurile care am vedea şi din nevoie economică, şi din nevoie de dezvoltare, şi din nevoie de hrană sănătoasă să continue şi cum”, arată ministrul Educației, Adrian Curaj.

Ce ar schimba urgent nutriționiștii?

Dacă ar fi după mine, în locul cornului pe care îl ştim şi care este de pâine albă, aş pune un corn de pâine intermediară, făcut din făină intermediară sau chiar integrală cum aveţi aici - şi miros, de altfel foarte bine. Cred că ăsta ar fi un corn - eventual şi cu seminţe - mai bun faţă de cornul ăsta care seamănă foarte bine cu ce se serveşte la şcoală şi care este cam sărac din punct de vedere nutriţional”, spune doctorul Corina Zugravu.

Ce cred profesorii?

Poate că o verificare atentă, un chestionar atent aplicat ar vedea câţi copii agreează cu adevărat acest program şi acolo unde programul nu merge sau nu merge aşa cum trebuie să fie înlocuit cu altceva”, propune Ovidiu Marian-Ionescu, directorul Şcolii "Sfântul Vasile" Ploieşti.

Ce ar pune în loc sociologii?

Eu aş vedea un program de cantine pentru elevi în absolut toate şcolile din ţară. Nu văd de ce ar fi utopic, spune Mihnea Preotesi, cercetător la Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții.

Și totuşi, "Cornul şi laptele" continuă la fel. Cu toate studiile plătite de Guvern, cu toate cifrele care îngrijorează, nu dă nici azi semne de schimbare.

În numele a 2 milioane de copii, 2 milioane de lei iau mai departe, zilnic, calea profitului sau a risipei. Un drum pe care nu îl urmăreşte nimeni.