Sari la conținut

România furată | Oamenii nimănui

La Centrul rezidențial de recuperare a tinerilor cu afecţiuni neuropsihiatrice din Băbeni, județul Vâlcea, o fetiţă este legată de piciorul unui pat. Imaginea nu este una din România anului 1990, ci din 2015.

Centrul din Băbeni este unul din cele peste 700 de centre rezidențiale din România. Aici, teoretic, statul are grijă de 67 de copii și tineri cu dizabilități mintale. Pe unii îi tratează legați de pat.

Reporterii Digi 24 au găsit fetița cu răni la ambele picioarele. Pus în fața probelor, șeful instituției consideră că este posibil să fi fost legată.

„Sunt șef de centru prin delegație din partea altui centru. Da? Eu am un program de opt ore, prin care îmi fac treaba aici. Și încă în două centre unde sunt cu delegație. Dacă ați venit să mă acuzați pe mine... (...) În centrul meu este posibil să se întâmple asta”, spune Cristian Dima, şeful centrului.

După câteva minute, o angajată recunoaște că "beneficiarii" de care are grijă sunt legați.

Cristian Dima are o experiență de peste 15 ani în asistență socială. Nu a vrut să dea nicio explicație în fața camerei de filmat. Vinovaţii sunt uşor de găsit.

„Principalii vinovați sunt, în această situație, cei care conduc această direcție, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, pentru că ei asta au de făcut în activitatea de bază: să asigure îngrijirea corespunzătoare, tratamentele corespunzătoare”, declară Gheorghe Păsat, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Vâlcea.

La Băbeni există 71 de angajați pentru 67 de copii și tineri. Nu există logoped, educatori sau psiholog. Există în schimb bucătari, fochiști și paznici. Psihiatrul vine rar, prescrie medicamente, unele interzise în alte state, iar apoi pleacă.

Necazul este că ai aglomerare, ai copii instituţionalizaţi, ai copii care au ajuns acolo pentru că ar fi ajuns în stradă (...) cazuri sociale şi care - sub o formă sau alta - ajung cobai umani pentru nişte medicamente care sunt date ca să se acopere nişte cheltuieli la casă sau ca să-şi facă la un moment dat compania de farmaceutică nişte vânzări. Dacă asta este o piaţă de desfacere, suntem în faţa unui mare scandal. Dacă se dovedeşte măcar pentru un caz că un copil a luat risperidonă, care e un neuroleptic destul de serios, degeaba, avem o catastrofă pe mâini”, e de părere psihiatrul Gabriel Diaconu.

În județul Vâlcea există 12 centre de tip rezidențial în care trăiesc și sunt îngrijite 470 de persoane cu dizabilități mintale.

Toate centrele astea sunt moșteniri ale defunctului regim căzut în '89. Ele erau ascunse în localități. Unele erau la centrul localităților, altele la marginea localităților, ca lumea să nu știe de ele. Ca lumea să nu afle că există și semeni de-ai noștri cu probleme grave de sănătate și tulburări mintale”, explică Antonie Ceauşu, director executiv adjunct al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Vâlcea.

Toate centrele din țară se află acum în subordinea Direcțiilor Județene de Asistență Socială și Protecție a Copilului. La Vâlcea, una din problemele instituției este lipsa angajaţilor. În momentul de față, DGASPC Vâlcea are peste 1.300 de lucrători și circa 300 de posturi vacante, la care nu se înghesuie nimeni.

„Când ajungi la specialiști, pe ăștia trebuie să-i tai, că ai angajat, gata! Fochiști, portari, bucătari, personal de întreținere şi aşa mai departe. Nu prea-ți vine un psihiatru pe 13 până la 17 milioane (1.300-1.700 lei, n.r.), 1.700 de lei în condițiile în care în sistemul de sănătate, el poate câștiga de trei ori mai mult”, afirmă Antonie Ceauşu.

„Nu vin! Am ofertat, am scos posturile la concurs, nu vin medicii! Și, sincer să fiu, nu știu cine ar putea să vină pe o asemenea salarizare”, spune şi vicepreşedintele CJ Vâlcea.

Antonie Ceaușu, vicepreședintele Direcției, lucrează din 1999 în asistență socială. Pare dezamăgit și resemnat că nu a putut schimba sistemul: „Noi nu suntem pregătiți pentru bolnavii cronici cum sunt cei din centrele de recuperare neuropsihiatrică, fie că vorbim de copii sau de adulți. Există o lege a sănătății în care spune că Ministerul Sănătății ar trebui să se ocupe de ei”.

Ministerul Sănătăţii refuză să comenteze pe marginea subiectului, pe motiv că centrele rezidenţiale sunt în subordinea Ministerului Muncii.

Anul trecut, la nivelul județului Vâlcea, au ieşit din sistemul de centre rezidenţiale 36 de persoane. 28 de adulţi au decedat. Cei îngrijiți de stat par bolnavi incurabili.

Vă confirm că (pacienţii, n.r.) nu-l părăsesc (centrul, n.r.) decât în cazuri excepțional de rare, nu foarte rar. Nu-l mai părăsesc odată aduși”, spune A. Ceauşu.

Spaţiile rezidențiale sunt supraaglomerate şi duc lipsă de personal. Pentru unii, însă, sunt o sursă de venit.

În 2006, conform presei locale și a datelor oficiale, fostul consilier judeţean și fostul deputat Samoil Vîlcu a câştigat prin firma la care era asociat, Prima Farm SRL Râmnicu Vâlcea, două contracte de furnizare de medicamente cu DGASPC Vâlcea.

„Așa este, dar eu aș vrea să nu mă implicați în această problemă. (...) Știu că e un consilier județean care este de meserie farmacist și a fost și parlamentar, știu că a fost de multe ori acuzat că asigură aprovizionarea cu medicamente în anumite centre”, spune Gheorghe Păsat, vicepeşedintele CJ.

Primele contracte aveau o valoare totală de 34.197,19 lei (Contract numărul 15935/02.06.2006, în valoare de 6560,47 lei, cât şi contractul 17470/19.06.2006). La scurt timp, conform presei locale, contractele au fost transferate firmei Balsam SRL. Societatea are ca unic acționar pe Dorina Daniela Bălintescu, partenera de afaceri, în altă firmă, cu Samoil Vîlcu.

Contactat de reporterii Digi24, Samoil Vîlcu spune că nu are nicio legătură cu firma Balsam SRL: „Ei sunt separați. Balsamul e separat. Nu am nicio legătură. Ei au a vut contractul. Eu a trebuit să ies din incompatibilitate. O lună de zile am fost, că s-a dat legea și nu am mai putut. Am câștigat licitația și-am renunțat . Nu aveam cum să rămân eu. Eu vă dau toți banii dacă găsiți o fărâmă de contract”.

Contractele firmei Balsam SRL cu DGASPC Vâlcea au crescut an de an, până în 2011. În total, mai mult de 1,1 milioane de lei ajunși în conturile unei firme, care, conform informaţiilor oferite de Ministerul de Finanţe, a avut în 2013 șapte angajați și se află pe pierdere.

Sibiu: 892 de persoane cu dizabilități instituționalizate

În județul Sibiu, la doar 100 de kilometri distanță, există 892 de persoane cu dizabilități instituționalizate. Aici sunt patru centre rezidențiale pentru copii și 11 pentru adulți.

Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dizabilități Turnu Roșu este la marginea comunei cu acelaşi nume, de la la poalele munților Făgăraș.

La sfârșitul lui 2014, centrul a primit 3,7 milioane de lei pentru renovare. Finanţarea este din fonduri europene. Totuşi, în 2010 România a început un program naţional de închidere a acestor centre. Prin hotărâre de guvern Nr. 1007 din 29 septembrie 2010 se aprobau programele de interes naţional în domeniul protecţiei familiei şi a drepturilor copilului: Unul dintre ele ele se numeşte Programul „Închiderea instituţiilor de tip vechi şi înfiinţarea de centre de recuperare, de case de tip familial şi/sau apartamente". Mai mult, chiar Uniunea Europeană susţine închiderea acestor centre.

Întrebată de ce aceste clădiri sunt renovate, cât timp UE vrea ca ele să fie închise, Laura Vîlsan, directorul DGASPC Sibiu, a răspuns: „Repet, la momentul depunerii proiectului și scrierii lui cu identificarea nevoii respective, a fost singura soluție viabilă pentru acesta”.

Deși România a semnat Convenția ONU privind persoanele cu dizabilități, deși există normative europene și chiar și un program guvernamental de închidere a centrelor, iar miza este reintegrarea socială, banii europeni sunt cheltuiți în alte scopuri.

„În urma investiției, se vor amenaja mini-garsoniere, le spun eu, care vor conține un dormitor cu trei sau cel mult patru locuri, cu baie proprie, fiecare copil va avea lângă această garsonieră cameră de zi în care vor exista birouri pentru fiecare, bibliotecă pentru toți cei din acea cameră și o canapea”, spune Cristian Nicolae, şeful centrului din Turnu Roşu.

O clădire veche, de mai bine de o sută de ani, cu o suprafață de aproape 1.500 de metri pătraţi, se va transforma tot în centru pentru copii cu dizabilități.

Centrul de Resurse Juridice a făcut anul trecut un control la Turnu Roșu. Experții ONG-ului au descoperit că unii copii nu au ce căuta în acel centru.

„Nu toți cei 47 (de copii, n.r.) au dizabilități, dar câțiva dintre ei sunt cu CES (cerinţe educative speciale, n.r.). Certificatul se emite în baza stării acestora pentru școală, în vederea parcursului lor școlar", afirmă Cristian Nicolae.

„Certificatul de orientare școlară presupune o dizabilitate pe care acești copii o au în procesul de învățare. Atunci, pe nevoie socială, pe nevoie de sărăcie. Şi cu acest certificat de orientare școlară, practic, sunt găzduiți în cadrul acelui centru”, explică directorul DGASPC Sibiu.

Centrul de resurse juridice a mai descoperit că tinerii pot părăsi centrul maximum două ore pe săptămână, pe baza biletelor de voie semnate de director, și că fetele sunt agresate fizic și verbal de către angajații instituției.

„Nu e real ce spun ei. E real, da, că nu erau angajați, e real, da, că nu sunt condiții. Păi lucrurile se pot demonstra și le-am demonstrat corpului de control al președintelui, prin ieșiri unde am fost, Salina Turda... Nu poți așa să murdărești un om. Nu știu dacă oamenii erau ei intenționați rău sau cineva ia îndemnat să fie intenționați rău”, consideră Cristian Nicolae.

Tot la Sibiu, Universitatea Lucian Blaga a demarat anul trecut un proiect de peste două milioane de euro, în parteneriat cu Universitatea Dunărea de Jos din Galați.

„În direcția aceasta, a îmbunătățirii educației incluzive, a învățământului incluziv din România, am proiectat și implementăm în perioada aceasta, mai 2014- octombrie 2015, proiectul e-mentor”, spune Daniel Mara, profesor doctor la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Conform proiectului, 1.400 de profesori vor fi instruiţi până în octombrie 2015. Pregătirea, care va consta într-un curs de 48 de ore, se va face în domeniul psihopedagogiei.

O profesoară a absolvit și ea cursul e-mentor. Cineva din sistem i-a vorbit despre program. A încântat-o și pentru că era gratuit, în timp ce cursurile oferite de Casa Corpului Didactic pot ajunge şi la 300 de lei.

„Cred că scopul a fost de a ne ajuta să recunoaștem semnele unei dificultăți de învățare sau a unei deficiențe mintale. De fapt, nu există o soluție magică. Depinde de cât ești de deschis. Dacă am trăi cu totul într-o lume ideală ar fi posibil să aplicăm tot ceea ce este acolo”, spune profesoara.

Integrarea persoanelor cu dizabilități mintale ar trebui să pornească de la nivelul școlar. Copiii care au dificultăți de învățare şi cerinţe educaţionale speciale ar trebui să meargă la școli normale, spun specialiştii Ministerului Educaţiei.

Acțiunile întreprinse în ultimii ani în sistemul educațional au parcă toate un caracter experimental și lucrurile par mereu făcute pe jumătate. Ajungem într-un punct în care îi ajutăm să absolve învățământul obligatoriu, dar, de fapt, nu reușim să le oferim toate informațiile care să-i ajute să facă față cerințelor sociale și profesionale. Asta e trist”, mai spune profesoara.

Sistemul educațional românesc nu a creat încă metode de evaluare separate pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale, sindromul Down, autism sau alte boli mintale.

Gorj: Centre în care sunt internaţi de-a valma oameni în vârstă, cu afecţiuni neuromotorii, şi copii cu handicap fizic sau mintal

În județul Gorj au fost reabilitate patru centre rezidențiale. 2, 6 milioane de euro din fonduri europene au fost cheltuite pentru centrele de la Suseni, Dobrița, Târgu Cărbunești și Bîlteni. O parte din bani s-au dus la omul de afaceri Nicolae Sarcină, abonat la contractele cu statul în județul Gorj. Aici există 303 copii și 360 de adulți. În aceste centre sunt internaţi de-a valma oameni în vârstă, cu afecţiuni neuromotorii, şi copii cu handicap fizic sau mintal.

Deși UE spune să integrăm social sau să construim căsuțe de tip familial, la Dobrița a fost construit un pavilion nou pentru 50 de persoane. Centrul a fost extins cu 11 locuri.

Întrebată dacă ştie că există un program guvernamental care prevede ca, până în 2020, centrele vechi să fie închise şi, în locul lor, să fie făcute spații de tip familial, Claudia Giurgiulescu, director executiv adjunct la Directia Tehnico-Economică a CJ Gorj, a spus că nu. „Știu că Guvernul a aprobat o strategie în domeniul asistenței sociale și protecției copilului pe perioada 2014-2020, care presupune încadrarea în anumite standarde de calitate privind serviciile de calitate prestate în România”, a mai spus ea.

La centrul de la Dobrița, comuna Runcu, s-au cheltuit 3,5 milioane de lei pentru reabilitare și extindere.

„Ca urmare a implementăriii proiectului, a fost înfiinţat centrul de îngrijire şi asistenţă cu capacitatea de 50 de locuri, constând într-o clădire P+1 şi un nou serviciu social, centrul de recuperare şi reabilitare cu capacitatea de 11 locuri”, spune Constantin Petcoiu, şef al Centrului Complexul de Îngrijire şi Asistenţă Dobriţa.

Oamenii integrați în centrele rezidențiale din acest județ părăsesc în situații rare sistemul. Mircea Andrei, directorul adjunct al DGASPC, are o explicație pentru rigiditatea cu care se face reintegrarea persoanelor cu dizabilități mintale. „În sistemul rezidenţial este ultima etapă când o persoană cu dizabilităţi ajunge, după ce se epuizează celelalte forme", spune el.

Directorii DGSPC Gorj cunosc legislația și tendința reintegrării. Deși aveau posibilitatea să construiască locuințe de tip familial în care să trăiască mult mai puțini pacienţi, au cheltuit banii europeni pe reamenajări.

„Se are în vedere ca până în 2020 să nu mai existe aceste centre-mamut şi aceste centre de tip rezidenţial cu un număr până la 50 de beneficiari. Sunt anumite persoane cu dizabilităţi care efectiv nu pot fi reintegrate în familie, au handicapuri şi polihandicapuri foarte grave, care necesită măsuri speciale de protecţie”, spune Mircea Andrei.

Centrul din Bîlteni a fost reamenajat și el cu mai mult de un milion de lei. Deși în 2020 centrul ar trebui să aibă lacăt pe el, numărul de locuri a crescut cu 40.

„De un an a intervenit inspecţia socială şi de fiecare dată ne lasă o măsură că nu îndeplinim standardele vizavi de suprafaţa locuibilă pe cap de beneficiar şi ne-au impus şi numărul de personal specializat. A fost perioada aia în care nu s-au putut face angajări şi, pe o parte, vine inspecţia socială şi îmi spune mie că nu am asta şi, pe altă parte, vine Guvernul şi spune: sunt posturile blocate, nu se fac angajări”, explică Dumitru Cotruna, director la DGASPC.

În cadrul instituției Avocatului Poporului există un departament special care se ocupă cu drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor şi persoanelor cu handicap. De această direcţie se ocupă din 2007 Ionel Oprea.

Are două viziuni clare asupra legislației din domeniul persoanelor cu dizabilități. „Am constatat o legislație lacunară și neclară în domeniul protecției persoanelor cu dizabilități”, spune el. Totuşi, întrebat de ce crede că există golul acesta legislativ, Ionel Oprea a spus: „Să știți că, în ultimii ani, România a făcut progrese deosebite, mai ales în domeniul legislativ. Ne-am aliniat foarte bine cerințelor UE”.

În privința respectării drepturilor acestui grup vulnerabil, Ionel Oprea, avocat al poporului, dă următoarea explicație: „Generic vorbind, România a făcut progrese mari în respectarea drepturilor fundamentale ale omului. (...) Particularizând, instituția Avocatului Poporului a găsit numeroase cazuri în care drepturile fundamentale ale persoanelor cu dizabilități erau încălcate”.

Reporterii Digi 24 au vrut să afle de la Avocatul Poporului câte plângeri pentru rele tratamente ale persoanelor cu dizabilități mintale a primit instituția. Au aflat în schimb altceva: „Nu sunt foarte numeroase. Mai numeroase sunt autosesizările pe care noi le luăm din mass-media”, spune Ionel Oprea.

Convenții ONU, Constituția României, Regulamente Europene, legi, hotărâri de guvern, programe naționale și fonduri europene. Toate ar trebui să creeze un mediu mai plăcut, mai familial și mai uman persoanelor cu dizabilități mintale.

Toate centrele rezidențiale pentru persoane cu dizabilități mintale se află în subordinea Ministerului Muncii. În 2014, acesta a fost preluat de Rovana Plumb, fost ministru al Mediului. În 2015, a reușit să înființeze o nouă autoritate.

„În ceea ce privește autoritatea pentru persoane cu dizabilități, am adoptat hotărârea privind organizarea și funcționarea ei, după ce, în 2010, această autoritate a fost desființată de către guvernul PDL. Vorbim aici de o atenție deosebită pe care o vom da (...) către cei 730.000 de persoane cu dizabilități”, spunea Rovana Plumb la începutul acestui an.

Reporterii Digi 24 au solicitat interviuri cu miniștri care ocupă de drepturile persoanelor cu dizabilități mintale, însă, până la această oră, niciunul nu a răspuns.

Toate controalele făcute de Ionel Oprea, avocatul poporului, au fost anunțate. De anul trecut, tocmai pentru a face și vizite neanunțate, instituția Avocatului Poporului a mai înființat un departament, care nu acționează încă în niciun fel.

„În vara anului trecut s-a înființat un al cincelea domeniu de activitate care se referă la înființarea mecanismului de prevenire a torturii, nu numai în penitenciare, dar în centrele de deținere”, a spus Ionel Oprea.

Tot anul trecut, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) a condamnat ţara noastră în dosarul Valentin Câmpeanu versus România. În acest caz, Centrul pentru Resurse Juridice a dat statul în judecată pentru că nu a anchetat în mod riguros moartea lui Valentin, un tânăr de 19 ani cu dizabilităţi intelectuale, infectat cu HIV, care a decedat în condiţii suspecte în 2004, într-un spital de psihiatrie. CEDO a constatat încălcarea Articolului 2 Dreptul la viaţă, şi a Articolului 13, Dreptul la remedii eficiente.

În România, există în acest moment 700.736 persoane cu dizabilități. Dintre acestea, mai mult de 77.000 sunt instituţionalizate în cele 713 centre din ţară. 1.500 de copii și tineri cu dizabilităţi au murit în mai puţin de patru ani în instituții din 27 de judeţe.

Persoanele cu dizabilităţi mintale ar trebui să locuiască în case de tip familial, să fie îngrijite de mai mulţi asistenţi şi, mai presus de orice, trebuie reintegrate în societate. Această lume perfectă ar trebui să fie reală în 2020.

Până atunci, scene în care copii sunt legaţi de paturi se petrec. În zilele noastre.


Subiectul a fost discutat și în emisiunea „24 într-o oră”. „Faptul că există un număr atât de mare de persoane, copii, tineri și adulți, care au murit în instituțiile de reabilitare neuropsihică – în mai puțin de patru ani aproape 1.500 de oameni – simplul fapt că ele se află în custodia statului și statul trebuie să le ofere aceste servicii, iar ele ajung să moară acolo ar trebui să ne ridice semne de întrebare. De ce cheltuim atât de mulți bani este o mare întrebare. Începe să nu mai fie o problemă de lipsă a banilor, ci a modului în care aceștia sunt alocați”, a spus Georgiana Pascu, de la Centrul pentru Resurse Juridice. Urmăriți în materialul video de mai jos întregul comentariu al invitatei lui Tudor Mușat:


****

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a trimis un punct de vedere asupra crizei persoanelor cu dizabilităţi. Reporterii Digi24 solicitaseră un interviu, dar Ministerul a oferit, marți, un comunicat:

„În ceea ce privește proiectele derulate, s-a urmărit luarea unor măsuri active cu rolul de a crește șansele de ocupare a persoanelor cu dizabilități în structuri protejate sau pe piața liberă a muncii. Aceste măsuri sunt:

· Evaluarea profesională și vocațională a persoanei cu dizabilități;

· Consilierea persoanelor cu dizabilități și orientarea spre cursuri de calificare sau spre locuri de muncă, în funcție de rezultatul evaluării vocaționale;

· Prospectare și mediere pe piața muncii pentru a facilita angajarea persoanelor cu dizabilități;

· Acompanierea persoanelor cu dizabilități (acolo unde este cazul) la locul de muncă în prima perioadă a angajării, pentru a facilita integrarea profesională”.