Sari la conținut

România XXL. Vremea decide orele de Educație Fizică

La o şcoală generală din comuna Independenţa, elevii nu au sală de antrenament, ci doar un teren din zgură, acoperit pe alocuri cu iarbă. În plus, porţile de handbal şi coşurile de baschet sunt pline de rugină.

- Îmi place foarte mult ora de sport, este ora la care ne relaxăm după toate orele stresante. Este foarte frumos, mi-aş dori un teren sau o sală de sport mult mai performantă.

Alexandru Ursu, profesor educaţie fizică: Ar fi foarte bucuroşi să aibă alte condiţii. Vor să joace un baschet, alte sporturi, la noi nu au ocazia.

Pe timp de iarnă sau când vremea e urâtă, elevii fac mişcare într-o fostă sală de clasă. La fel e şi la cealaltă şcoală generală din comună: laboratorul de mecanică ţine locul sălii de gimnastică. Clădirile au fost modernizate cu bani de la Banca Mondială. O investiţie de aproape două milioane de lei, care nu a prevăzut şi construirea unei săli de sport.

Primarul spune că a încercat în zadar până acum să obţină fonduri din alte surse.

Virgil Tărbuc, primarul din comuna Independenţa: S-a desfăşurat prin CNI un program pentru construirea de săli de sport, bineînţeles că am depus o solicitare în acest sens. Am primit un răspuns după un an de zile, prin care ni se aducea la cunoştinţă că solicitarea este în baza de date a CNI şi că va fi finanţată la un moment dat.

În Cluj-Napoca, vremea decide ce fac copiii la ora de Sport: joacă baschet sau volei sau se antrenează într-o sală improvizată.

Horea Giurgiuman, director adjunct la Liceul Economic Cluj-Napoca: De doi ani am dezafectat cantina, iar prin eforturi proprii am reuşit să facem această sală de sport. De fapt, impropriu spus pentru că este o sală de gimnastică şi aerobic. Majoritatea probelor, mă refer la cele de alergare şi rezistenţă, le dăm în parc.

Reporterii Digi24 au cerut Ministerului Educaţiei o statistică privind şcolile care au săli de sport, precum şi cele care ar urma să beneficieze de o asemenea facilitate în viitorul apropiat. Nu au primit un răspuns la informaţiile solicitate.

Explicaţia instituţiei a fost că nimeni nu are o astfel de evidenţă. Cu alte cuvinte, programele de construire a sălilor de sport pentru şcoli, derulate de-a lungul anilor de diverse guverne, s-au desfăşurat haotic, fără să se ştie nici măcar de câte săli de sport e nevoie.

Campioni la înot într-un oraș fără bazin

Cei 16 copii de la singurul club de înot din Iaşi au câştigat zeci de medalii de aur la concursurile naţionale. O performanţă remarcabilă, în condiţiile în care oraşul nu are nici măcar un bazin decent. Aşa că elevii se antrenează în pisicina unui hotel, care le-a oferit abonamente cu preţ redus.

Darius Onișoru, înotător: Ne îngrămădim, avem doar partea aia de culoar.

Elena Smolinschi, înotătoare: Nu avem destul loc și ne lovim.

Prof. Mircea Ionescu, antrenor de înot: Când au trecut de 10-11 ani, deja dau de câteva ori din mâini şi cam se termină bazinul.

Părinţii care îşi permit îşi duc copiii de trei ori pe săptămână la Roman, localitate aflată la 80 de kilometri distanţă, unde există un bazin semiolimpic. Un efort pentru care multe familii găsesc tot mai puţină motivaţie.

Adrian Onişoru, părinte: Îi iei de la şcoală la ora 12.00, mergi acasă, îi dai să mănânce, l-ai urcat în maşină, l-ai dus la antrenament că la ora 3 trebuie să plece la bazinul de la Roman.

Laura Stoleriu, părinte: Avem momente când spunem că ne oprim şi nu o să mai mergem mai departe.

Autorităţile din Iaşi au început acum 25 de ani construcţia unui bazin olimpic, dar, din lipsa fondurilor, lucrările s-au oprit la jumătatea proiectului.