1 Decembrie 1918, data consensului naţional

Data publicării:
Repetitii parada militara 1 decembrie. Foto - MApN 28

Ziua Naţională, legiferată la 1 august 1990

De-a lungul anilor de dictatură, semnificaţia lui 23 august suferise transformări atât de drastice încât în 1989 explicaţiile oficiale nu mai aveau nicio legătură cu adevărul istoric.

Gestul curajos al Regelui Mihai de a scoate România din războiul alături de Hitler a ajutat şi la scurtarea conflagraţiei în Europa şi la recuperarea Ardealului de Nord de la Ungaria horthystă. Un an mai târziu, la 23 august 1945, Regele Mihai a refuzat să ia parte la prima aniversare a evenimentului. Declarase grevă regală rupând orice contacte cu guvernul comunist impus de Moscova.

Rolul decisiv al Regelui Mihai, al partidelor istorice şi al excepţionalilor diplomaţi din vechea boierime a fost şters şi înlocuit cu laude aduse partidului comunist. Şi asta, deşi PCR fusese cooptat în desfăşurarea evenimentelor doar la insistenţa Aliaţilor, presaţi de Moscova.

În anii 80, sărbătoarea devenise o nesfârşită odă la adresa dictatorului Ceauşescu.

Căderea comunismului făcea astfel inevitabilă schimbarea Zilei Naţionale a României. Misiunea a revenit parlamentului ales la 20 mai 1990, parlament unde FSN avea o majoritate de peste 60%.

În primăvara spre vara lui 1990, eram preşedintele RadioTeleviziunii Române, am primit un telefon de la prietenul meu şi remarcabilul cărturat care era Romulus Vulpescu, din câte îmi amintesc era senator independent în primul parlament postdecembrist. Răzvane, ce părere ai, voi propune ca ziua naţională să fie 1 decembrie. Nu mă gândisem până atunci, în iureşul evenimentelor, că, într-adevăr, se apropia 23 august. Ideea lui Romulus era extrem de binevenită, am reflectat puţin şi i-am dat perfectă dreptate. Şi astăzi consider că în istoria românească modernă există două momente cardinale, cel al Micii Uniri din ianuarie 1859, care nu obosesc să spun a fost cea mai ingenioasă formulă românească din toate timpurile de a ne afirma politic din toate timpurile, şi 1 decembrie 1918. Era momentul martie, momentul Basarabia, după octombrie momentul Bucovina, Transilvania, cum spunea un istoric „inima pământului românesc” venea să se unească cu Patria Mamă. Nu cred că putea fi o altă alegere mai bună”, e de părere Răzvan Theodorescu.

Legea, promulgată de preşedintele Ion Iliescu la 31 iulie şi publicată în Monitorul Oficial la 1 august 1990, eluda o serie întreagă de contraargumente.

În al doilea rând, nu e sănătos după părerea mea ca o ţară să îşi schimbe ziua naţională. De fiecare dată când se schimbă regimul, se schimbă şi ziua. De ce nu s-a păstrat 10 Mai?! Eu ştiu de ce nu s-a păstrat. Fiindcă domnii deputaţi din 1990 şi 1991 s-au temut de întoarcerea regelui pe tron. Şi ei asociază ziua de 10 Mai cu familia regală. Ceea ce nu e adevărat. E o coincidenţă că, cu 11 ani înainte de declararea Independenţei noastre, în mai 1877, cu 11 ani înainte, întâmplarea face că pe 10 Mai a sosit principele Carol de Hohenzollern care va deveni regele României. Dar e o coincidenţă, să nu confundăm lucrurile. Adevărata zi de Independenţă a României este 10 Mai 1877! Şi este foarte frumos ca sărbătoarea naţională a unei ţări să fie ziua când a devenit acea ţară indepedentă, adică a început să facă parte din concertul european”, a spus istoricul Neagu Djuvara.

1 Decembrie, prima celebrare liberă a Republicii

Totuşi, în favoarea lui 1 Decembrie 1918 se pronunţă şi istorici din afara cercurilor politice. Este ziua în care Regele Ferdinand şi Regina Maria au intrat în Bucureştiul eliberat de ocupaţia germană. Şi este ziua Unirii Transilvaniei cu Regatul României.

„Data de 1 decembrie cu referire la 1918 este o dată capitală pentru istoria României şi pentru prezentul României în egală măsură. Din punctul de vedere al semnificaţiei istorice este data cea mai importantă pentru România”, a spus Cosmin Popa, istoric la Institutul „Nicolae Iorga” din București.

În 1990, accentul pus de puterea FSN asupra datei de 1 Decembrie a primit şi interpretări politice. Frica cu rădăcini istorice că „Ardealul e în pericol”, frică indusă şi de naţionalismul comunist al lui Ceauşescu şi de violenţele de la Târgu Mureş din martie 1990, îşi găsea simbolic replica în proclamarea Unirii cu Transilvania drept Zi Naţională.

„Trebuie spus faptul că ea se afla deja pe o listă scurtă de sărbători oficiale încă înainte de 1989. Era marcată prin tot felul de manifestări publice de ordin politic şi pseudo-ştiinţific înainte de 22 decembrie 1989, încă din vremea lui Ceauşescu. Era urmarea fundamentului naţionalist pe care se construise regimul comunist din România”, a mai spus istoricul Cosmin Popa.

1 decembrie 1990, eșecul reconcilierii

Efectul manipulărilor mai vechi sau mai noi s-a putut vedea la prima celebrare a lui 1 Decembrie ca cea dintâi sărbătoare a naţiunii, când Corneliu Coposu a fost huiduit de mulțimea de la Alba Iulia.

Un alt reproş adus FSN a fost că, valorizând Unirea cu Transilvania ca Zi Naţională, statul român renunţă pentru totdeauna la Basarabia.

Basarabia şi Bucovina sunt provincii istorice locuite de români. Ele astăzi constituie o republică, dacă vorbim de Republica Moldovenească, care aparţine Uniunii Sovietice. Noi pe linie de stat nu am pus problema şi nu considerăm că în momentul de faţă este înţelept a ridica problema modificării frontierelor în Europa”, spunea Ion Iliescu despre Basarabia în aprilie 1990.

Problema cea mare în alegerea Zilei Naţionale rămâne însă refuzul de a lua în calcul reîntoarcerea la Ziua Independenţei, 10 Mai. Explicaţia este de natură constituţională. Ion Iliescu şi FSN nu au fost dispuşi să discute în 1990 forma de guvernământ.

Ion Iliescu nu şi-a pus serios problema parlamentarismului în România, d-apoi alegerea unei forme de guvernământ? Nici nu s-a pus problema! După cum bine ştiţi, Regele Mihai a fost împiedicat să revină în România, partidele istorice au fost înţesate de reprezentanţi ai organelor de Securitate cu scopul menţinerii lor într-o stare de permanentă nelinişte şi anarhie pentru a nu se putea constitui într-o opoziţie serioasă la mutantul PCR, acest Front. Să ne punem problema de ce Iliescu nu a pus problema formei de guvernământ? E superflu. Ion Iliescu avea probleme mult mai mari. Nu sunt convins că voia democraţie parlamentară”, a mai spus Cosmin Popa.

Chiar dacă în 25 de ani actorii politici din 1990 şi-au schimbat atitudinea, legitimitatea Republicii în România rămâne problematică. Referendumul pentru alegerea formei de guvernământ nu a avut loc.

Republica nu îşi capătă legitimitatea decât în momentul unui referendum. Sigur ar trebui să fie o criză majoră pentru ca românii să se gândească la altceva”, a aformat Răzvan Theodorescu.

10 Mai - sărbătoare oficială din acest an

Între timp însă, în primăvara lui 2015, Parlamentul a votat aproape în unanimitate o lege prin care data de 10 Mai a devenit oficial Ziua Independenţei României.

Votul masiv în favoarea recunoaşterii lui 10 Mai drept zi a Independenţei a avut însă un preţ. Deşi este sărbătoare oficială, 10 Mai este încă zi lucrătoare. Iniţiatorii spun însă că vor insista: „S-a adoptat un amendament şi a fost declarată zi lucrătoare pentru a nu intra în contradicţie cu anumite prevederi ale Codului Muncii, urmând ca în sesiunea care va începe pe 1 septembrie să venim cu o nouă iniţiativă legislativă prin care să decidem împreună cu arcul guvernamental ca această zi va fi zi nelucrătoare, va fi zi declarată a independenţei naţionale”, a declarat Gigel Ştirbu.

Acvila de pe stemă, neîncoronată

Un alt semn că excesele republicane ale anilor '90 încep să se stingă este posibila reîncoronare a acvilei de pe stema ţării. Rusia, Bulgaria, Cehia, Polonia, Ungaria şi-au refăcut deja simbolurile heraldice:

Acvila noastră este cheală! Este pur şi simplu cheală fără acea coroană. Coroana este un lucru care nu înseamnă că suntem regalitate, înseamnă suveranitatea. Statalitatea s-a tradus în coroane pe care le vedem în frescele din biserici”, este de părere Răzvan Theodorescu.

Cât despre Ziua Naţională, se pare că Unirea de la 1 Decembrie 1918 începe să îşi facă treptat efectele şi asupra Basarabiei. În 2013, defilarea pe sub Arcul de Triumf a fost privită de cei doi preşedinţi ai statelor româneşti, iar Podul de Flori de peste Prut a fost reluat în ultimii ani cu o pledoarie pentru Uniunea Europeană.

Cum sărbătoriţi în străinătate Ziua Naţională a României? Trimiteţi-ne fotografii sau filmuleţe pe digi24.ro, prin aplicaţia DigiVOX sau pe pagina noastră de Facebook!
Pe cele mai frumoase le vom arăta şi pe Digi24 să vadă toată ţara cum sărbătoresc românii adevăraţi!
 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri