Sari la conținut
News Alert

Cele mai importante bătălii din istoria Unirii

Pe 24 iulie 1917, trupele germane trec în ofensivă la Mărăşeşti. Armata a 9-a germană este condusă pe linia Siretului de generalul August von Markensen. Ruşii se retrag şi cer ajutorul românilor. Armata întâia opreşte înaintarea nemţilor spre Mărăşeşti.

„Când au început focurile tari, nu au putut nemţii să ne rupă acolo, nu au putut”, spune Ion Badea, participant la primul război mondial.

Două săptămâni de lupte crâncene urmează aici. Armata întâia română opreşte ofensiva spre Mărăşeşti.

Ion Badea: „Băieţi, echipaţi-vă că pornim! Detaşamentul a pornit prin câmpul Mărăşeştilor, pe front!”

Nimeni nu poate fi declarat învingător sau învins. Poziţii sunt pierdute şi câştigate de ambele tabere. În tranşee, sacrificiul este dus la suprem. Nopţile treceau înfiorător de greu pentru militarii noştri. Temperaturile scăzute şi hrana puţină au făcut ca bolile să lovească crunt în efectivele de soldaţi români care luptau în tranşee.

180 de mitraliori români sunt conduşi în luptă de căpitanul Grigore Ignat. Cel care are o idee inedită: trupurile neînsufleţite ale celor ucişi sunt repoziţionate în poziţie de tragere. Germanii nu înţeleg cum de trupele noastre nu pierd oameni. În seara de 22 august, locotenentul Ecaterina Teodoroiu naşte flacăra speranţei în rândul trupelor române ostenite. Împuscată, Ecaterina Teodoroiu transmite de pe câmpul de luptă un ultim îndemn: Pe aici nu se trece!

La două zile de la debutul bătăliei de la Mărăşeşti, germanii atacă şi pe frontul de la Oituz. Nemţii încearcă să încercuiască armatele române şi ruseşti. 26 iulie 1917 este prima zi de luptă la Oituz. Văile Oituzului, Slănicului şi Caşinului sunt vizate pe frontul de aici. Puterile Centrale vor să intre în Valea Trotuşului, spre Oneşti, apoi spre Adjud, pentru a face joncţiunea cu armatele inamice care atacă la Mărăşeşti. Forţele sunt disproporţionate, în defavoarea armatei române. Inamicul atacă cu 54 de batalioane şi 200 de tunuri. Ai noştri trebuie să ţină piept cu 34 de batalioane şi 104 tunuri.

Ion Badea: „Ne-am dus aşa, treptat, treptat până în spatele frontului”.

Este a treia zi de luptă, 29 iulie. Apogeul confruntărilor pare a fi atins. Inamicul atacă furibund, dar nu poate străpunge liniile armatei române. Treptat, în zilele ce urmează, luptele scad în intensitate. În tranşee şi pe câmpul de luptă, armata română pierde 12 mii de oameni. Germanii, la rândul lor osteniţi, slăbesc ofensiva. Confruntările continuă doar sub forma unor simple lupte ocazionale între patrulele armatei noastre şi cele nemţeşti.