Sari la conținut

OAMENI SPECIALI. Regina Maria, o personalitate excepțională

A crezut în România modernă, a cucerit New York-ul, Londra și Parisul cu șarm, inteligență și viziune politică. Maria de Edinburgh era nepoata reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea, verişoară cu ţarul Nicolae al II-lea, cu regele George al V-lea al Angliei și cu împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei. Regina Maria a avut un rol politic crucial atunci când România și-a declarat neutralitatea în anul 1914, dar mai ales când țara a intrat în război, în august 1916. Alianţa de vederi dintre Regina Maria şi premierul filofrancez Ionel Brătianu l-a determinat pe regele Ferdinand să deschidă Consiliul de Coroană de la 27 august prin a spune că înclină spre Antantă.

În timpul războiului Regina, aflată în exil la Iași, dovedește o energie extraordinară. Se ocupă personal de asistenţa medicală, obține hrană, ridică moralul trupelor și sprijină populaţia civilă. În plus, se folosește de relațiile ei dinastice pentru ajutor militar.

În septembrie 1916, îi scria vărului ei, Nicolae al II-lea al Rusiei: „Trimite-ne ajutorul de care avem nevoie imediat. Ne găsim în fața unor forțe militare mult mai mari decât ne-am fi așteptat noi în urma promisiunilor care ni s-au făcut. Numai tu ne poți ajuta și trebuie să ne ajuți, Nicky!”.

La începutul anului 1918, Regina Maria s-a opus cu înverșunare încheierii păcii separate cu Germania şi Austro-Ungaria. Era atât de vehementă încât Berlinul şi Viena au renunţat la pretenţia de înlăturare a dinastiei româneşti.

Recunoaşterea României Mari s-a datorat în parte conexiunilor şi carismei Reginei Maria. A făcut lobby pentru țară în 1919, la Paris când România cerea Transilvania, Bucovina şi întreg Banatul, adică respectarea garanţiilor din anul 1916, deşi semnase pacea separată cu Germania prin guvernul Marghiloman. Când scrisorile lui Ionel Brătianu către rege vorbeau despre răceala şi enervarea cu care era tratat, regina este trimisă la Paris într-o aşa-numită vizită particulară.

Premierul Georges Clemenceau o întâmpină la Elisée cu garda de onoare, președintele Poincaré îi conferă Legiunea de Onoare, Academia Franceza o aplaudă, iar parizienii o întâmpină pretutindeni cu entuziasm. Și la Londra, domnește o atmosferă de familie. Vărul ei, Regele George V o întâmpină la gară, iar regina Angliei îi împrumută bijuterii pe care să le poarte la marile banchete, bijuteriile Coroanei României și tezaurul țării fiind luate de ruși. Întâlnirile cu Lloyd George, Austen Chamberlain și Winston Churchill se țin lanţ. Când ,la întoarcere, regina Maria trece din nou prin Paris, atmosfera de la Conferința de Pace devenise favorabilă României.

După moartea regelui Ferdinand în anul 1927, regina Maria și-a pierdut influența politică. Reîntoarcerea în țară a lui Carol al II-lea, care renunțase iniţial la tron şi fusese dezmoştenit, duce chiar la izolarea ei. Regina s-a stins în anul 1938 iar cuvintele din testamentul său rămân emblematice pentru țară pe care a slujit-o toată viața.

Te binecuvântez, iubită Românie, țara bucuriilor și durerilor mele, frumoasa țară, care ai trăit în inima mea și ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă țară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. Am credință că v-am priceput: n-am judecat, am iubit...”.