Sari la conținut

A DOUA VIAȚĂ. Dan Boroancă a primit un rinichi după aproape două decenii de așteptare

24 ianuarie 2014. O persoană își pierde viața pe o șosea din România. Îndurerați, membrii familiei sunt, totuși, de acord ca organele să fie prelevate pentru a fi donate.

Câteva ore mai târziu, aproape de miezul nopții, într-o casă din Râmnicu Vâlcea un bărbat primește un telefon.

Un telefon care avea să-i aducă salvarea lui Dan Boroancă. După 17 ani de dializă, bărbatul care suferea de insuficiență renală cronică avea, în sfârșit, un donator compatibil. Trebuia să plece urgent la București.

„Tocmai se anunța cod roșu de ninsori. Vineri noaptea, ianuarie, 24 ianuarie...”, își amintește bărbatul.

La ora 2.00 noaptea, în plin cod roşu de viscol şi ninsori, Dan a mers cu taxiul către Bucureşti pentru a primi rinichiul pe care îl aşteptase 12 ani.

Pentru fiecare organ care poate fi transplantat, protocolul medical cere să fie chemați preventiv cinci bolnavi. Toți așteptau pe hol. După analize minuțioase, chirurgul l-a chemat în cabinet pe Dan Boroancă.

Vrei să faci transplant? Nici nu îmi venea să cred. Nu știam ce să răspund la o întrebare pe care o așteptasem toată viața. Da! Nu m-am mai gândit. Și am intrat”, își amintește Dan Boroancă.

Pur și simplu am așteptat, noaptea a trecut groaznic de greu. De la ora 12 nu am mai știut până a doua zi, până la 12-13, nimic. Ne-a zis că e bine, să nu ne facem griji”, povestește soția, Mihaela Boroancă.

Viaţa cu dializă a rămas acum doar o amintire în albumul de familie. Dan recunoaște însă că fără sprijinul soției nu ar fi reușit să ducă boala atâția ani.

Doar semnele acelor care l-au înțepat 17 ani și pe care încă le poartă pe mâna dreaptă îi mai amintesc de viața lui de dinainte de transplant.

Dan știe foarte bine ce înseamnă suferința. Dar la fel de bine cunoaște răbdarea și încrederea. Iar celor care așteaptă şansa la a doua viață le dă un sfat: „Să urmeze o viață echilibrată, ca să fie oricând pregătiți. Pentru că șansa surâde. A doua viață există. Trebuie să o așteptăm și vine. La mine chiar a venit”.