Sari la conținut
News Alert

A DOUA VIAȚĂ. Liliana Pădure, medicul care alină suferințele copiilor cu probleme neuropsihomotorii

„Dacă o luptă-i viaţa, luptă-te! Că am avut pentru cine! Dumnezeu m-a pus la locul potrivit!”, spune conf. dr. Liliana Pădure, director medical al Centrului Naţional Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie „Nicolae Robănescu”.

De 20 de ani, Liliana Pădure îşi dedică viaţa recuperării copiilor care suferă de afecţiuni neurologice şi a celor care au supravieţuit accidentelor. Dramele micuţilor îi amintesc de povestea ei: Liliana Pădure s-a născut prematur şi a rămas cu o malformaţie la mână.

„Gândindu-mă că am avut defectul ăsta la mine, am conştientizat de mic copil ce înseamnă să fii ostracizat pe un defect fizic, mai ales într-un context destul de lipsit de educaţie creştinească”, mai spune conf. dr. Liliana Pădure.

Centrul de Recuperare Neuropsihomotorie „Nicolae Robănescu”, condus de conf. dr. Liliana Pădure, a aparţinut de spitalul „Marie Curie” până în anul 2007, când a devenit independent. Clinica dispune de aparatură ultraperformantă, unică în ţară. Anual, peste 2.000 de copii ajung aici pentru recuperare.

Florin Drăgan, kinetoterapeut coordonator, spune că „centrul are un aparat de evaluare a sprijinului plantar, unic în centrele de recuperare din ţară, avem aparat de analiză a mersului, unic în ţară, de antrenament al mersului, unic în centrele din ţară.”

În urmă cu cinci ani, Oana Gîdea a fost călcată de o maşină pe trecerea de pietoni. Era olimpică la matematică, fizică şi chimie şi scria poezii. După tragedie, Oana a fost nevoită să ia viaţa de la zero: a învăţat să meargă şi să vorbească. Şi a reuşit, cu ajutorul echipei de medici. Doamna doctor a fost alături de mine foarte multă vreme şi pentru asta îi mulţumesc. Am primit şansa la o a doua viaţă!”, povestește ea.

O şansă a avut şi Natalia, o fetiţă în vârstă de 12 ani. În 2013, un tir a lovit în plin maşina în care se afla. Natalia a ajuns la spital în comă şi a suferit patru intervenţii pe creier. Nenorocirea a dat peste cap viaţa întregii familii. „Medicii de la spitalul din Timişoara nu ne-au dat nicio speranţă. Ne-au spus că sunt zero şanse de supravieţuire. Ne-a fost foarte greu. Ea a avut voinţa aceea de lupta şi de a se face bine”, spune mama ei.

Pentru aceşti copii nu sunt importante jucăriile sau vacanţele, tabletele şi mofturile. Bucuria lor cea mai mare este atunci când reuşesc să păşească singuri sau când pot să silabisească fie şi un cuvânt, după ani de încercări.

„Recuperarea lor are ca obiective redobândirea autonomiei, redobândirea mersului, să poată să se autoservească, să se îmbrace, să ducă o viaţă cât mai aproape de normal, dacă nu chiar o viaţă nornală”, explică kinetoterapeutul Florin Drăgan.

Conf. dr. Liliana Pădure este convinsă că „șansele le dă întotdeauna Dumnezeu şi cum Dumnezeu lucrează prin oameni, ne luminează şi nouă mintea şi uite, ne-a luminat şi posibilităţile reale de terapie. Copii care se ridică din moarte, ca să zic aşa!”

Se spune că numai cine a suferit îl înţelege pe cel care suferă. Într-un sistem sanitar nepăsător, Liliana Pădure reuşeşte să aducă speranţă şi alinare, atunci când totul pare pierdut. Şi aceasta pentru că ştie din propria sa experienţă că, prin ambiţie şi perseverenţă, recuperarea dă roade.