Sari la conținut

A doua viaţă. Medicul care a reuşit să transforme propria dramă în speranţă pentru alţii

Profesorul Gelu Onose a rămas paralizat de la brâu în jos în anul 2000, după ce a suferit un accident de maşină în timpul unei vacanţe. De atunci, este imobilizat într-un scaun cu rotile. Însă pasiunea pentru medicină şi devotamentul faţă de oamenii aflaţi în suferinţă l-au ajutat să îşi depăşească handicapul pentru a-i încuraja pe pacienţii săi să meargă din nou.

Încerci cu toate armele colaterale cât poţi şi atunci, uneori, la bolnavii care necesită prin demobilizarea aferentă depresiei le dau exemplul meu”, spune prof. dr. Gelu Onose, şeful secţiei de Recuperare Neuromotorie de la spitalul Bagdasar Arseni.

De 10 ani, profesorul Onose este şeful Secţiei de Recuperare Neuromotorie de la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti, unitate pe care a ridicat-o la rang de clinică universitară. Aici ajung pacienţi cu leziuni cerebrale şi probleme ale măduvei spinării. Mulţi dintre ei au suferit accidente rutiere grave.

Nu îmi aduc aminte de accident. Mi-au zis. Mi-au povestit. Nu ştiu nimic”, spune Anca Vasile, pacientă.

Întârziasem la muncă, am traversat strada şi un camion a dat peste mine. Două luni am stat în comă indusă. După ce m-am trezit, mi-am văzut piciorul tăiat. Aveam impresia că e sub mine, cumva”, spune o altă pacientă, Cristiana Popa.

Aşteptând vindecarea ce nu ştiu dacă va veni, ceea ce ne rămâne este o modalitate de abordare multidisciplinară a pacienţilor. Asta pentru noi e o permanentă provocare, derulare a multor domenii şi cunoştinţe din toată medicina”, spune prof. dr. Gelu Onose.

Pentru pacienţii săi, profesorul Onose a căutat mereu soluţii. După ani de cercetare, cu ajutorul unor ingineri a inventat un costum robotic care ar putea ajuta persoanele imobilizate să meargă. Invenţia sa a fost premiată cu aur la Geneva în anul 2008. Din lipsă de fonduri, proiectul a fost însă oprit.

Lumea nu este făcută pentru fotoliul rulant, oricâte adaptări şi oricât de generoasă ar fi vreo societate. Asta pot să v-o spun şi din propria experienţă, uneori amară. Un astfel de exoschelet ar permite repunerea pe picioare a pacienţilor. Evident, nu să fugă la olimpiadă. Pentru asemenea pacienţi cu paralizii grave principiul este: de la pacient, mai nimic, de la costum - totul, ceea ce nu este simplu”, spune medicul.

Profesorul Gelu Onose este un exemplu pentru colegii săi mai tineri. Medicul Cristina Popescu este mâna sa dreaptă.

Am respectat tot timpul ce m-a învăţat de-a lungul anilor şi consider că a făcut o treabă bună”, spune asist. univ. dr. Cristina Popescu, medic specialist medicină fizică şi balneofiziologie.

Profesorul Onose a reuşit să transforme drama sa în speranţă pentru alţii. Ştie că orice încercare poate fi depăşită atunci când nu te resemnezi. Cu toate acestea, medicul are un singur regret: autorităţile nu sunt interesate să-i valorifice invenţia care ar ajuta mii de oameni să meargă din nou.