Sari la conținut

Emil Hurezeanu, explicații pentru exodul românilor și distrugerea industriei comuniste

„Eu cred că în istoria modernă a României nu a mai existat un moment de bejenie, să zic așa, de felul acesta.Dar poate înainte, după Retragerea Aureliană, când ne-au mai dus unii și prin sudul Dunării, alții au mai rămas prin văi și defilee și la un moment dat ne-am adunat și am făcut acest popor și misterios, și miraculos, ca să-l citez pe Ghe. Brătianu. Ei, de unde au apărut atâția români dintr-odată? Ungurii și germanii, austriecii, unii mai rău-voitori, au scos povestea că cei mai mulți dintre români s-au format, de fapt, la sud de Dunăre și au venit cu...Atlassib-ul, nu știu cu ce au venit! Cu hârzobul! (...) Da, au venit cu oile!”, a comentat Emil Hurezeanu în notă ușor ironică.

În ceea ce privește declinul demografic, România respectă tendințele demografiei europene: Rusia e cel mai rău, în Germania e foarte rău, doar în Franța e mai bine. S-ar putea ca în 2030 Franța să aibă 70 de milioane de locuitori, iar Germania, de la 83-84 de milioane, câte are acum, să scadă la 70 și ceva, a arătat jurnalistul.

Dezindustrializarea și delocalizarea sunt fenomene generale ale globalizării, chiar și în țările în care n-au existat mormane de fier vechi ca în România comunistă, spune Emil Hurezeanu. Industria a dispărut, au apărut serviciile, iar în ultimii ani asistăm la fenomenul acesta de transfer pe piețe cu forță de muncă mai ieftină. Dezindustrializarea este un fenomen aproape firesc în această fază a globalizării, spune Emil Hurezeanu.

El consideră că o bună parte din industria României comuniste era ineficientă și necompetitivă. „Să plângem pe ruinele socialismului? E complicat, trebuie să fim puțin mai atenți. O bună parte din industria socialistă era o povară complet ineficientă, complet inutilă! Asigura un fel de perpetuum mobile al caznelor comuniste care se decontau, e adevărat, cu dreptul la muncă, cu bilete în tabără pentru copii, cu ascensiunea previzibilă a unui absolvent de școală profesională, a unui inginer, toți aveam un loc de muncă la terminarea facultății – ei, toate astea aveau loc într-un univers închis. Sigur că România exporta, că avea zeci de mii de muncitori pe platforme, dar gândiți-vă la felul cum trăiau oamenii!” îndeamnă Emil Hurezeanu.

Pe de altă parte, analistul găsește și alte explicații pentru care fabricile și uzinele României s-au transformat în ruine: 

„Comunismul era o mașină de autodistrugere. Industria asta, uneori era impresionantă – nu vreau să dau acum un exemplu dureros din alte motive, dar uitați, aveam a patra flotă de pescuit a lumii. A dispărut! Aveam mineraliere. Au dispărut! Capul unui român era unul dintre cele mai strivite de cantitatea de tone de oțel produsă pentru el la Galați și în alte părți! Au dispărut. Asta e o explicație pe care nu putem să o ocolim.

O altă explicație este prada. Nu marca de poșete și genți! Este prada pur și simplu, prăduirea, jaful. Aici exemplele sunt legate de cei care au transformat întreprinderi poate viabile sau restructurabile, platforme, operații în ce? În mormane de fier vechi sau în fier vechi care a fost vândut la tonă. Sau în suprafețe virane, degajate, care au devenit piață imobiliară.

Una din explicațiile care însoțește jaful, mai mult decât preferăm să credem de obicei, este și incompetența. Amestecul acesta dintre apetitul de pradă și incompetență e mortal.

În 1990-91, în dezagregarea Estului, încă neterminată din perspectiva unui regim politic instaurat la București prin grația Moscovei și care funcționa în continuare într-un sistem nu chiar de legătură ombilicală, dar în orice caz, strâns alături de Moscova, în această situație ni se ofereau tot felul de ipoteze, mai mult sau mai puțin fantaste. A fost o întârziere care ne-a costat. În loc să facem terapie de șoc din prima zi, așa cum au făcut polonezii, noi am diluat lucrurile, am așteptat încă minuni colectiviste. Dl Iliescu oferea modelul suedez, oferea modelul japonez. Dl Roman vorbea de a treia cale. Nu voiau, domnule, capitalism occidental, nu-l voiau sub nicio formă, voiau să găsească tot timpul alibiuri pentru ce voiau să țină pe loc, să nu schimbe și să păstreze în continuare conectat la Moscova la cel mai mic numitor comun geopolitic, care pentru ei era privirea Moscovei înspre noi. Nu ne-am ales nici cu bunăvoința Moscovei, nici cu modelul japonez, nici cu modelul suedez. Ne-am îndepărtat foarte mult, în timp ce alții începeau să se apropie de modelul occidental. A fost foarte greu să revenim și să intrăm în cadența celorlalți”, a arătat Emil Hurezeanu.

Urmăriți-i explicațiile în materialul video de mai sus.