Sari la conținut
News Alert

Generaţia X | Daniela Bosioc, de la voluntar, la angajat al Organizaţiei Naţiunilor Unite

Pentru prima dată a plecat din ţară în 2003, dar nu cu gândul să se mute definitiv. A plecat prin programul de voluntariat al Comisiei Europene pentru un an în Spania ca voluntar în comunităţile rurale. A revenit în ţară şi a înfiinţat un centru de voluntariat la Reşita, oraşul natal.

Având o bază în domeniul voluntariatului la Reşiţa plus experienţa din Europa a vrut să îşi lărgească orizontul dincolo de Europa şi a plecat în Sudan. Iar la revenirea din Sudan a lucrat 2 ani şi jumătate la Bruxelles, în politici europene pentru voluntariat, iar în prezent lucrează la sediul central al Programului de Voluntariat al Naţiunilor Unite, în special cu tineri voluntari ai ONU.

„Provin dintr-o familie simplă, cinstită, însă modestă. Sunt prima generaţie care a mers la facultate şi am mers la facultate la mine în oraş pentru că nu existau posibilităţi de altă natură. Sunt a doua generaţie care a făcut mai mult de şcoala primară.

Nu am avut nimic care să îmi creeze un mediu sau să îmi dea nişte avantaje altceva decât ceea ce am clădit eu. Ori asta am clădit-o, baza asta am clădit-o muncind ca şi voluntar, timp de mai bine de 4 ani, la Reşiţa. Nu am plecat din România în ideea <<Gata, am plecat! Închid uşa!>> Tot timpul am plecat cu ideea că mă duc să descopăr, să câştig ceva în sensul de experienţă şi să mă ajute pe viitor.

Am ajuns să lucrez în Biroul de Voluntariat al Naţiunilor Unite din Sudan. Experienţa din Sudan a fost impresionantă. Adică nu cred că mi-aş fi închipuit vreodată, cel puţin acum 10-15 ani, că voi lucra vreodată pentru Naţiunile Unite, într-o zonă postconflict, în Africa, cu oameni din peste 90 de ţări, cu foarte multă presiune externă, cu foarte mare responsabilitate, inclusiv pentru tine însuţi pentru că siguranţa şi securitatea nu erau, condiţiile nu erau aceleaşi ca şi în alte părţi.

În momentul de faţă lucrez, în special, cu tineri voluntari ai Naţiunilor Unite, respectiv în pregătirea lor pentru programul de voluntariat.

Probabil dacă mi-aş fi setat ţinte sau obiective aş fi ţintit ceva mult mult mai puţin decât ceea ce am obţinut. Ceea ce vreau să zic cu asta e că se poate! Se poate de la Reşiţa, nu cu condiţii financiare excepţionale, nu cu cele mai bune facultăţi, se poate cu muncă, cinste, dedicaţie!”