Sari la conținut

Generația X|Digi24. După 30 de ani în fabrica Nicolina, Neculai Alexa a trebuit să o ia de la capăt în Italia

Era atâta populaţie aici şi acum nu e nimic. Când am venit din Italia şi am văzut prima dată terenul ăsta fără clădiri mi-au dat lacrimile”, povestește Neculai Alexa, fost muncitor al Fabricii Nicolina.

Neculai Alexa este unul din cei peste 7.000 de muncitori pe care i-a avut Fabrica Nicolina, din Iaşi, în perioada de glorie. Trei decenii, adică jumătate din viaţă, le-a petrecut în atelierele care se întindeau pe aproape 30 de hectare. A venit la Nicolina când avea 14 ani, ca ucenic, şi a lucrat la atelierul de pictură.

„La 23 august de obicei făceam toată propaganda vizuală cu fel de fel de floricele de polistiren, cu înscrisuri, cu harta României pe pancarte. Erau textele de la vremea aceea, cu "tovarăşul", cu "cinste lor". Aveai toate condiţiile să munceşti. Că mai era câte un activist care te punea la tot felul de treburi... dar, trebuiau făcute şi alea, nu?!”, spune bărbatul.

Nicolina e cea mai veche fabrică din Iaşi. A fost înfiinţată în 1892 şi producea echipamente din oţel pentru utilaje de construcţii şi vagoane de tren.

Multe din utilajele noastre lucrau pe toate şantierele României, era poate chiar o mândrie pentru cei care lucrau. Era şi o cultură cu acute tente de proletcultism fiindcă acolo a fost izvorul, dacă vreţi al cadrelor comunismului în această zonă a Moldovei”, afirmă prof.univ. Petru Duşa, fost director al Fabricii Nicolina.

„Nu puteai să te aduni să vorbeşti, că de la trei în sus era complot. În rest, atmosfera era... îmi aduc aminte că la 23 august, la 1 mai, abia aşteptau. Într-adevăr era sărbătoare. Noi într-adevăr făceam producţie bună. Cumpărau nemţii de la noi betoniere. La chinezi făceam, asta mai înainte, făceam nişte vagoane de cale îngustă”, își amintește Neculai Alexa.

După 1990, nimic nu a mai mers aşa cum îşi imaginau cei care lucrau la Nicolina. În 1994, la fabrică încă mai lucrau 4.000 de oameni. Mulţi aveau să plece acasă.

„În anii următori lucrurile au degenerat, mult mai multă lume a plecat, în final rămânând în jur de 2-300 de oameni care au fost scoşi şi aceia în afara porţii”, spune Doru Alexandrescu, fost lider de sindicat al Fabricii Nicolina.

„Unii dintre ei au încercat prin diferite programe care au fost atunci să se pensioneze deşi vârsta lor era încă destul de tânără. S-au folosit atunci multe metodologii de ajutor social care au permis derobarea organizaţiilor industriale de o bună parte din personal”, spune prof. univ. Petru Duşa, fost director al Fabricii Nicolina.

Neculai Alexa a rămas fără locul de muncă din fabrică în 1996. Transformarea republicii socialiste într-una democratică şi capitalistă era dureroasă, aşa că, la fel ca foarte mulţi alţi români, s-a gândit să îşi încerce norocul în altă parte.

„Cumpărasem curtea de la cineva să-mi fac o casă. Am ridicat-o şi mai îmi trebuia un perete. Atunci am hotărât să plec în Italia, pentru peretele ăla. Și m-am dus. Zic, stau două-trei luni, fac rost de bani şi fac peretele şi am terminat casa. Și am stat zece ani în Italia”, spune Neculai Alexa.

A plecat dintr-o Românie măcinată de conflicte sindicale şi, odată ajuns în Italia, a aruncat un bănuţ în fântâna speranţelor şi a luat-o de la capăt, după 30 de ani petrecuţi în fabrică.

Ceea ce învăţase la Nicolina nu l-a ajutat în Italia. A avut numeroase slujbe în construcţii, curierat şi a muncit chiar şi pentru unul dintre miliardarii Italiei. Zilnic trebuia să irige terenul de golf de aproape 5 hectare de pe proprietatea acestuia.

„Era un domeniu ca-n Dallas. Diferenţa era prea mare, nu ştiu dar aveam impresia că sunt undeva... că-i al meu acolo totul, așa de frumos era”, mai spune fostul muncitor al Fabricii Nicolina.

Ceva l-a chemat înapoi acasă. În 2007 s-a întors şi a reuşit să îşi găsească un loc de muncă în Iaşi.

„M-am angajat ca agent de pază, după vreo lună de zile am promovat în şef de tură. Și după alţi vreo doi ani am intrat coordonator de pază”, adaugă Neculai Alexa.

Chiar în anul în care s-a întors la Iaşi, Nicolina a fost demolată. Deşi face parte dintr-o generaţie de români convinşi că vor ieşi pensionari de pe porţile fabricilor, Neculai Alexa a încercat mereu să demonstreze că poţi să o iei de la capăt la orice vârstă: „Am luat-o ca pe-o aventură, dar cu gândul şi speranţa că voi reuşi să fac ce mi-am propus. Și într-adevăr până la urmă am reuşit. Deci, am stat zece ani în Italia, m-am întors că am zis gata s-au stabilit lucrurile în România, va fi bine!”