Sari la conținut

DIGI PORTRET. Radu Gologan, matematician

Cifrele sunt prima reprezentare abstractă a obiectelor realităţii. Gândirea matematică este decisivă în formarea unui om. Acea parte în care cifrele intervin în mintea copilului este extrem de importantă în modul de a vedea realitatea, de a compara. Este primul moment în care copilul poate să descopere că singur inventează ceva, chiar dacă sunt lucruri cunoscute.

După părerea mea, cea mai importantă în matematică este creativitatea. Asta o spun după ani de zile de experienţe, în care la început nu am fost de aceeaşi părere. Există matematicieni extrem de importanţi care au scris foarte puţin, dar care, printr-o simplă idee de demonstraţie, au generat mii de pagini de matematică.

Să fii dascăl pentru olimpici – în primul rând trebuie să ai acel har, dar e ceva în plus. Copiii aceştia sunt deosebiţi. Important este să îi aduci să stea împreună şi să le arăţi direcţiile pe care trebuie să se dezvolte. Dezvoltarea şi-o fac eu între ei. Deci e ca o populaţie biologică care se dezvoltă, în momentul în care i-ai dat inputul, intrarea, ei ştiu ce să facă mai departe şi ajung la maximul posibil.

Cred că ideile şi talentul pentru matematică sunt mai vechi decât bunicii mei. Există şi o poveste publicată de George Moroianu despre unul din stră-stră-bunicii mei, moşul Vasile Gologan din Săcele, care avea o singură clasă de şcoală făcută în sat, dar ştia să ţină contabilitatea extraordinar pentru averea lui, care însuma câteva mii de oi şi cai şi relaţii economice în ţara românească şi peste tot.

Cel care ne-a influenţat pe mine şi pe fratele meu pentru plăcerea de a ne întrece rezolvând probleme de matematică a fost tata. Sigur că pe urmă avantajul de a avea o mamă profesoară, cel puţin până prin clasa a noua, a zecea, a fost foarte important că aveam pe cine să întreb. După aceea, influenţa a devenit de la marii matematicieni pe care i-am cunoscut. Am avut norocul unui profesor excepţional în ultimele clase de liceu. Am avut o şcoală de matematică la Universitatea din Bucureşti extraordinară, din care au ieşit mulţi matematicieni, unii extrem de importanţi pentru istoria matematicii şi uitaţi că acum când, să zicem, am trecut în a doua parte a activităţii mele, dacă se poate spune aşa, nu mă pot defini decât ca matematician.

Sunt în primul rând un dascăl, am fost şi sunt un matematician cercetător decent, sunt mândru că au trecut prin mâinile mele generaţii multe de copii, elevi, studenţi, olimpici, pe care îi simt că într-un fel îmi datorează ceva. Nu neapărat talentul sau excelenţa în matematică pe care foarte mulţi au realizat-o. Sunt satisfăcut şi mândru că am în cadrul comunităţii o poziţie obţinută ca apreciere a activităţii mele şi a modului meu de a gestiona relaţiile interumane, cea de preşedinte al Societăţii de Ştiinţe Matematice. Recunosc că în copilăria mea, în visele copilăriei mele, mă gândeam ca asta ar fi suprema realizare pe care aş obţine-o. Între timp, am uitat de ea, dar uitaţi că viaţa m-a adus aici.

Digi Portret: un proiect Digi World și Digi Life.