Sari la conținut

Alegeri locale 2016. Cinci instrumente pentru a cântări promisiunile candidaţilor

Faţă de alegerile locale precedente, cele de pe 5 iunie prezintă o noutate esenţială: preşedinţii de consilii judeţene nu vor mai fi aleşi direct, ci prin votul consilierilor judeţeni, aleşi, la rândul lor, pe listă de partid. Dincolo de avantajul major pe care-l conferă partidelor mari, modificarea mai are un efect: rămân în centrul atenţiei doar candidaţii la funcţia de primar. Iar dintre aceştia, sunt avantajaţi, evident, primarii în funcţie şi, în cazul în care aceştia nu au mai intrat în cursă, candidaţii cu notorietate.

Astăzi debutează campania electorală. Cea oficială, reglementată de lege. Cea neoficială se simte deja de săptămâni bune, fie că ne uităm prin oraş, la puzderia de bannere, corturi şi mesh-uri, fie că luăm corespondenţa din cutia poştală.

Două tipuri de discurs

La fiecare patru ani, asistăm în campanie la două tipuri de discurs. Primul aparţine primarilor în funcţie aspiranţi la un nou mandat şi predomină angajamentele de genul "Vreau să duc la capăt proiectele cetăţenilor!". Culmea e că astfel de angajamente se pot auzi şi de la politicieni care stau în scaunul de primar de 12-16 ani. Al doilea tip de discurs este întâlnit la competitorii celor aflaţi în funcţie, care se angajează că vor face "altceva", "mai mult" şi "mai bine" decât au făcut predecesorii. Pentru a căpăta vizibilitate, unii spun că vor face în patru ani ce nu s-a făcut în ultimii 20 de ani, alţii dau dovadă de o imaginaţie şi mai bogată şi înşiră proiecte fantasmagorice. La urma urmei, promisiunile nu costă, iar până la un eventual moment al decontului în faţa alegătorilor multe se pot întâmpla.

Nu în ultimul rând, edilul are, de multe ori, propria agendă, completată şi de interesele partidului a cărui siglă poartă. Aşa se face că, în majoritatea cazurilor, banii sunt cheltuiţi nu după criterii de oportunitate şi eficienţă, ci pentru a umple unele conturi.

Ambele tipuri de discursuri nu fac decât să creeze şi să alimenteze "zgomotul" inerent campaniei electorale, perioadă în care politicienii îşi aduc aminte de alegători, îi bombardează cu pliante, pixuri, sacoşe, manifestări mai mult sau mai puţin câmpeneşti şi alte "atenţii". Pentru a naviga cu uşurinţă prin marea de promisiuni care inundă, în această perioadă, ecranele televizoarelor, paginile ziarelor, stâlpii de iluminat şi gardurile din oraş, digi24.ro a concentrat, într-o serie de materiale care debutează astăzi, marile probleme ale administraţiei locale.

Pe baza acestora, proiectele şi promisiunile candidaţilor-deţinători de funcţie pot fi apreciate prin raportare la rezultatele de până acum. Iar nou-intraţii în cursa electorală pot fi "măsuraţi" după cât de bine cunosc problemele reale ale comunităţii şi după cât de realist îşi propun să le rezolve.

Minusuri numeroase, un singur fir roşu: banul

Multe sunt problemele administraţiilor locale, dar ele pot fi grupate în câteva mari categorii. Unele dintre ele au existat din totdeauna, dar de abia în ultimii ani s-au putut observa anvergura şi gravitatea lor, pe măsură ce procurorii au început să verifice activitatea primăriilor, consiliilor locale şi judeţene, uneori la sesizarea Curţii de Conturi.

Achiziţii la preţuri supraevaluate. Sub pretextul înverzirii localităţilor, tot mai mulţi edili au cheltuit, în ultimii ani, sume uriaşe pe arbori din Olanda şi Italia, arbuşti şi flori exotice. Plus bănci din lemn tropical, jardiniere din mozaic şi coşuri de gunoi "asortate". În funcţie de bugetul pe care l-a avut edilul la dispoziţie, astfel de lucruri au costat de la câteva zeci de mii de lei la câteva sute de mii de euro. Culmea e că, în timp ce unii primari s-au îngrămădit să comande tei şi platani din alte ţări (precum edilii din Sibiu, Timişoara sau Ghimbav), alţii s-au apucat să-i taie pe cei pe care îi aveau deja în oraş (vezi iniţiativele lui Gheorghe Nichita la Iaşi şi ale lui Ion Lungu la Suceava).

În fine, şi mai inventivi, o a treia categorie de edili au făcut precum Neculai Onţanu de la Sectorul 2: au tăiat arborii vechi pentru a planta unii tineri, proaspăt cumpăraţi. Explicaţiile Primăriei, cum că nu s-ar fi putut realiza altfel lărgirea străzii, amenajarea locurilor de parcare şi a pistelor de biciclete, nu i-a mulţumit nici pe locuitori, nici pe reprezentanţii organizaţiilor ecologiste.

Tot "la modă" par să fie în ultimii ani amenajarea de parcuri şi locuri de joacă în cele mai neobişnuite locuri, inclusiv pe câmp, la kilometri distanţă de casele oamenilor (vezi, de exemplu, cazul comunei Vâlcelele, judeţul Călăraşi, unde Primăria a cheltuit 500.000 de lei veniţi de la Guvern pentru un parc aflat la 2 kilometri de cel mai apropiat sat), şi amplasarea a tot felul de fântâni arteziene, cântătoare sau nu. Chiar şi la 30 de metri de mare, pe o plajă sălbatică, precum s-a întâmplat la Năvodari.

Proiecte fantasmagorice. Mulţi candidaţi la funcţia de primar au lansat în campanie şi chiar după câştigarea mandatului idei fanteziste, chiar imposibil de realizat.

Campion la acest capitol este, fără doar şi poate, fostul edil al Capitalei, Sorin Oprescu, în dreptul căruia s-au adunat, de-a lungul a aproape opt ani, autostrada suspendată "care se va face în maxim doi ani", elicele eoliene din curtea centralelor electrotermice, "Bucureştiul, oraş la Dunăre", bulevardul de mare viteză prin centru, telecabinele care străbat oraşul, căprioarele din zona Espalanada şi multe altele.

Administratori ai unor bugete mult mai mici decât cel al Capitalei, alţi edili s-au mulţumit să vorbească de construirea unei linii de metrou (Timişoara şi Cluj-Napoca), de tuneluri pe sub Dunăre (Galaţi) sau de premierea elevilor şi studenţilor cu smartphone-uri de ultimă generaţie, în valoare totală de 1 milion de euro (Constanţa).

Fonduri europene pierdute. Zeci de proiecte începute şi nefinalizate la timp, sute de milioane de euro pierdute. Aşa s-ar rezuma, foarte pe scurt, "aventurile" primarilor români pe tărâmul fondurilor europene. Atenţie, nu este vorba de bani care ar fi putut fi accesaţi, dar în lipsa unor proiecte, au rămas la sursă, ci de bani care au fost accesaţi, s-au aprobat proiectele, dar nu s-a reuşit şi punerea lor în practică în termenul stabilit.

Doar două exemple în acest sens: Slatina şi Craiova. Primăria Slatina a pierdut circa 14 milioane de euro pentru că nu a finalizat până la finele anului trecut 11 proiecte, majoritatea vizând reabilitarea termică a blocurilor. La rândul său, Primăria Craiova a ieşit pe minus cu aproximativ 20 de milioane de euro tot pentru neîncadrarea în termen. Şi nici nu ar fi avut cum să se încadreze dacă luăm în calcul că unele lucrări au început de abia în luna octombrie 2015.

Probleme de integritate. Alegerile locale din 5 iunie ar fi trebuit să fie primele alegeri libere de corupţi. Este primul scrutin organizat după ce zeci de mii de oameni au strigat în stradă, în noiembrie 2015, "Corupţia ucide!" şi după ce partidele politice au adoptat coduri etice menite să cureţe listele de candidaţi la locale şi parlamentare. Realitatea ultimei luni a arătat însă că introducerea criteriilor de integritate a fost un pur exerciţiu de imagine. Nu puţine sunt cazurile în care politicieni urmăriţi penal sau chiar condamnaţi pentru corupţie şi-au depus candidatura pentru un nou mandat de primar. Dorin Florea, George Scripcaru, Mircia Gutău sau Tudor Pendiuc sunt doar câţiva dintre ei. Pentru păstrarea aparenţelor, unii s-au transformat, peste noapte, în independenţi, iar partidele din care ei au făcut parte au nominalizat drept candidaţi persoane cu notorietate mică spre deloc. Putem bănui că o parte a resurselor de partid vor fi puse în slujba "independenţilor", existând varianta ca aceştia să revină la matcă după alegeri. Iar dacă nu o fac, de la Sorin Oprescu încoace, dă bine oricum să te intitulezi independent.

Relaţii transpartinice, corupţie cu efect direct asupra alegătorilor. Adeseori, oamenii s-au plâns că plătesc prea mult pentru un serviciu, că autorităţile nu le apără interesele în faţa marilor companii furnizoare de utilităţi sau prestatoare de servicii. Din dosarele instrumentat de procurorii anticorupţie am început să aflăm şi de ce se întâmplă, uneori, acest lucru: pentru că edilii sunt co-interesaţi în majorarea profitului respectivelor companii.

Doar un exemplu în acest sens: dosarul Apa Nova. Bucureştenii au putut afla de la procurori de ce metrul cub de apă a ajuns să coste 5,75 lei în 2015, de 14 ori mai mult decât în 2000, anul semnării contractului de concesiune dintre SC Apa Nova Bucureşti SA şi Primăria Municipiului Bucureşti. Majorări substanţiale a suferit, în perioada menţionată, şi tariful pentru fiecare metru cub de apă utilizată. Mecanismul? Vlad Moisescu, fost trezorier al PNL şi omul de încredere al lui Andrei Chiliman, s-a asigurat că este aprobat un act adiţional la contractul de concesiune astfel încât operatorul să obţină majorări extraordinare ale tarifului de alimentare cu apă, respectiv de canalizare. Moisescu şi Chiliman apar, alături de alţi angajaţi din Primăria sector 1, într-un alt dosar de corupţie, în care sunt acuzaţi că încasau comisioane de 10-15% din valoarea lucrărilor atribuite pe criterii clientelare unor firme. Şi mai apar şi în dosarul în care sunt implicaţi Iulian Herţanu, cumnatul ex-premierului Victor Ponta, deputatul Sebastian Ghiţă, Vlad şi Mircea Cosma (primul deputat PSD, al doilea preşedinte al CJ Prahova).

Realitatea relaţiilor transpartinice este, de altfel, cu atât mai evidentă în teritoriu. Primarul de la un partid şi preşedintele de consiliu judeţean de la alt partid colaborează foarte bine atunci când este vorba de încheierea unor contracte reciproc avantajoase. Doar în campanie se ascut, uneori doar pentru ochii alegătorilor, adversităţile politice.

În materialul următor, digi24.ro va aprofunda problema achiziţiilor la preţuri supraevaluate.