Sari la conținut

Alegeri locale 2016. Metrouri, plimbări cu vaporașul și centrale de apartament pentru tot poporul

Toată această sarabandă a proiectelor fanteziste ar avea la bază, potrivit expertului în administraţie publică Elena Tudose, director al Institutului pentru Politici Publice, lipsa de viziune a primarilor aleşi. "Pe partea asta de investiţii publice, clar, nu au viziune, de pildă să-ţi arate de unde au luat oraşul şi unde vor să-l ducă, deşi tot vorbim de branding de localitate. Mă amuzam amar la un moment dat, când mă uitam pe profilul fondurilor europene. E adevărat că şi ele îţi dictează nişte direcţii de investiţii, dar nu poţi să faci teren de golf într-o comună. Apoi, toată lumea face turism. De la Braşov până la Giurgiu, toată lumea face proiecte de turism şi de promovare, dar, bun, în anumite locuri avem ce să promovăm, în altele poate ar trebui să ne îndreptăm spre alte tipuri de investiţii", a explicat Tudose, pentru digi24.ro.

Dacă ne uităm la avalanşa de promisiuni şi proiecte fanteziste lansate de Sorin Oprescu în cei aproape doi ani de mandat, e evident că recordul acestuia este greu de egalat. Totuşi, pot fi găsite şi în teritoriu idei pline de imaginaţie, inutile după unii, fantasmagorice după alţii, dar mai ales costisitoare, dacă nu chiar imposibil de realizat în raport cu puterea financiară a oraşelor respective.

Timişoara, Cluj-Napoca şi Iaşi se bat în magistrale de metrou

Construirea unei linii de metrou în Timişoara a fost anunţată drept o prioritate pentru perioada 2014-2020 de către Nicolae Robu, candidat PNL și primar în funcție din 2012. Ideea, derivată din proiectul mutării liniilor de cale ferată în subteran, presupunea, în forma iniţială, o linie de metrou de 8 kilometri lungime şi trebuia să lege Gara de Nord de Gara de Est din Timişoara. Prin 2014, edilul discuta deja de o linie mai lungă, cu cinci staţii, care să înceapă la Gara de Nord şi să se termine la Aeroportul "Traian Vuia", iar ceva mai târziu se spunea că lucrările ar putea începe în 2015. Nu prea multe cuvinte însă, în tot acest interval, despre sursele de finanţare, mai ales că, la un moment dat, Robu admitea că "nu este o lucrare ieftină, poate 1-1,15 miliarde de euro". Pentru a nu lăsa, totuşi, impresia că proiectul a fost abandonat, Consiliul Local Timişoara a aprobat, în octombrie 2015, studiul de prefezabilitate. Cât a costat acesta? 100.000 lei. În paralel, locuitorii Timişoarei se plâng de locurile de parcare puţine, pasajele înguste şi aglomeraţia din autobuze.

La Cluj-Napoca, ideea realizării unei linii de metrou datează de prin 2008, când Gheorghe Funar promitea că va da locuitorilor, dacă se întoarce în scaunul de primar, metrou şi doi litri de apă ozonificată pe zi. Mult timp, Emil Boc, fost prim-ministru şi primar al oraşului la al treilea mandat, a susţinut că ideea nu este "sustenabilă". "Soluţia metroului nu se poate implementa la Cluj, pentru că avem un oraş cu jumătate de milion de oameni şi cu un cost de 5 miliarde de euro pentru metrou. (...) Ar fi frumos să ai de la Polus la aeroport o linie de metrou. Din nefericire, costurile exorbitante nu ne permit nici să visăm", declara Boc, în septembrie 2015, în presa locală. În martie 2016, acelaşi primar vorbea despre organizarea unei discuţii pe tema construirii unui metrou "măcar" de la Polus la Aeroportul "Avram Iancu". "Se face o analiză pentru a se vedea cum va fi sustenabil un astfel de metrou la un oraş cu o jumătate de milion de locuitori. Eu cred că nu trebuie exclusă o astfel de variantă pe termen mediu şi lung", completa Boc, în urmă cu doar câteva luni.

Deloc întâmplător, principalul contracandidat al lui Emil Boc, Octavian Buzoianu (independent, susţinut de PSD şi ALDE) a inclus şi el în proiectul propus acum clujenilor promisiunea unui metrou. Dar nu imediat, ci în 20 de ani. Interesant e că, în varianta Buzoianu, proiectul ar costa doar un miliard de euro. Acelaşi candidat independent mai promite că va înfiinţa un fond de investiţii de 10 milioane de lei, cu ajutorul căruia va realiza parking-uri în cartiere, simultan cu desfiinţarea tuturor garajelor din tablă. La finalizare, clujenii ar urma să cumpere noile locuri de parcare, la un preţ estimat de 5.000 de euro.

Cât despre Iaşi, presa locală a prezentat, la începutul lunii aprilie 2016, un proiect care ar fi fost comandat de primarul suspendat Gheorghe Nichita şi ar fi susţinut şi de candidatul PSD Mihai Chirică: o linie de metrou de 35 de kilometri lungime, cu 15 staţii. Potrivit reprezentanţilor Primăriei Iaşi, proiectul ar costa peste 4 miliarde de euro, iar lucrările vor dura patru ani.

Oricum, moda metroului pare să revină periodic. La alegerile din 2012, un astfel de proiect era avansat de candidatul PP-DD (partid dispărut, prin absorbţie în UNPR) la Primăria Râmnicu Vâlcea, Ion Nicolae.

Spre edificare, să aruncăm o privire asupra magistralei 5 de metrou din Bucureşti, pentru care autorităţile centrale au demarat demersurile încă din 2008 (întâi a fost un acord de finanţare cu BEI, apoi fonduri europene). Primul tronson, de circa 9 km lungime, va putea fi folosit, în cazul fericit, undeva prin 2017.

Râuri navigabile în toată ţara

Pentru a rămâne la primarul Emil Boc, înscris în cursă pentru un nou mandat (al patrulea), trebuie spus că din tolba acestuia cu promisiuni au mai ieşit: Someşul navigabil (a fost demarat şi un parteneriat cu o asociaţie olandeză, în ciuda criticilor aduse proiectului de specialişti), tunele pe sub Cluj-Napoca (prin 2013, un grup de arhitecţi francezi a creionat trei variante, cea mai ieftină - 330 milioane de euro) şi trenul suspendat de mare viteză (pentru studiul de fezabilitate, Primăria a alocat, în 2015, 1 milion de lei, costul total al proiectului fiind estimat la aproape 170 milioane de euro).

La fel ca în cazul metroului, ideea transformării unor râuri în canale navigabile a găsit mulţi adepţi în rândul edililor. Câteva exemple doar:

* Bahlui - Iaşi: în martie 2015, consilierii locali au aprobat cheltuirea a 16 milioane de euro pentru amenajarea unei porţiuni a râului, inclusiv cu debarcadere, poduri pietonale, platforme belvedere, piste de alergare şi pergole.

* Mureşelul - Arad: proiectul modernizării canalului a fost invocat de mai multe ori de primarul Gheorghe Falcă (PNL), doar că implementarea ar ţine, de fapt, de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, care administrează canalul şi deţine terenul din jurul acestuia. "Sper ca actualul Guvern (Cioloş - n.r.) să schimbe pe omul politic care coordonează ANIF, care blochează propriu-zis realizarea acestui proiect", arăta, în noiembrie 2015, Falcă. Cel vizat de primar, Mircea Purcaru, care este şi co-preşedinte al ALDE Arad, a replicat: "Ideea canalului Mureşel navigabil este absolut aberantă, iar el ştie asta, dar încearcă să profite de nemulţumirile justificate ale arădenilor faţă de disconfortul urban creat de situaţia acestui canal".

* Cibin - Sibiu. Ideea amenajării râului a fost lansată, prima dată, în 2004, de fostul candidat PDL la Primăria Sibiu, Constantin Trihenea. Ideea a revenit şi în 2008, iar în 2012, un alt contracandidat al ex-primarului Klaus Iohannis vorbea despre ridicarea nivelului apei astfel încât râul să fie populat cu peşti şi să se poată organiza plimbări bărci cu motor. Acum, în 2016, primarul interimar Astrid Fodor, favorită la câştigarea mandatului de edil, vorbeşte de crearea unei zone de agrement pe Cibin, cu vaporaşe care să efectueze curse regulate.

În acelaşi timp, plutesc gunoaie pe cele 11 râuri mari care ar fi trebuit să fie amenajate pentru navigaţie, potrivit Planului de Amenajare a Teritoriului adoptat în 2006.

Poduri, tunele şi vaporetto

Din 1970, când a fost construit Podul Michelangelo, nici un pod nu a mai fost ridicat în Timişoara. Constatând cât de "ieftină" poate fi realizarea unei astfel de treceri, Nicolae Robu, primar în funcţie şi aspirant la un nou mandat, a spus că va face cinci poduri ("Un astfel de pod ar costa până la 5 milioane de euro. Aflând cât de ieftin este un astfel de pod, m-am întrebat cum de nu s-a gândit nimeni să facă altele", ianuarie 2014). Nu imediat "pentru că procedurile de achiziţie publică sunt mari consumatoare de timp".

Până când vor apuca timişorenii să circule pe noile poduri ale lui Robu, municipalitatea are ceva probleme cu Podul Michelangelo, reabilitat în urmă cu câţiva ani: podul a fost ridicat doar 50-60 de centimetri în loc de 2 metri, cât ar fi trebuit pentru ca, pe sub el, să poată circula vaporaşele promise locuitorilor. În cele din urmă, s-a ieşit din impas prin achiziţionarea unor vaporaşe asemănătoare celor din Veneţia (vaporetto, cu forma plată). Şapte la număr, cam 270.000 de euro bucata. Prima ambarcaţiune a fost testată săptămâna trecută, iar marea lansare va avea loc chiar în preajma alegerilor. "Intenționăm ca de la 1 iunie să dăm în funcțiune acest nou subsistem al sistemului de transport în comun al Timișoarei. Eu aș fi vrut ca transportul în comun să fie gratuit, dar nu suntem lăsați să folosim aceste vaporașe gratuit, suntem obligați să punem un preț, unul simbolic, și anume de 1 leu indiferent de lungimea cursei", explica Robu zilele trecute.

În partea cealaltă a României, la Galaţi, se vehiculează de mai bine de trei ani ideea construirii unui tunel pe sub Dunăre. În decembrie 2012, Consiliul Local îşi dădea acordul de principiu pentru "subtraversarea Dunării", proiect estimat la aproape 980 milioane lei (circa 217 milioane euro), fără TVA. Studiul de prefezabilitate, care a costat câteva zeci de mii de euro, a ridicat estimarea la peste 280 milioane euro. Odată cu studiul de fezabilitate, care a costat 3,8 milioane euro, a apărut a doua modificare majoră: două tuneluri, fiecare cu două benzi pe sens, cu lungimi între 1,5 şi 2 kilometri. "Noi, tunelul, în doi ani şi jumătate îl putem finaliza", susţinea primarul Marius Stan (fost membru PNL, actualmente în UNPR). Acelaşi edil spunea că nu are nevoie de bani guvernamentali, nici de fonduri europene, pentru că, "în mod logic şi normal", proiectul "se face pe banii constructorului". Discuţia despre tunelurile pe sub Dunăre pare să ajungă însă la sfârşit în condiţiile în care Guvernul a anunţat că a alocat 200 milioane euro pentru construirea unui pod nou peste Dunăre, în zona oraşului Brăila.

Ceva mai în jos pe hartă, la Constanţa, cu o lună înainte de a fi reţinut şi a anunţa că nu candidează pentru al cincilea mandat de primar, Radu Mazăre (PSD) spunea că primăria va aloca 1 milion de euro pentru elevii şi studenţii oraşului. Era vorba de organizarea de competiţii sportive sau evenimente culturale, iar câştigătorii aveau să primească un smartphone de ultimă generaţie.

Căldură gratuită, medicamente ieftine

Chiar dacă nu au experienţa celor al căror scaun îl vizează, candidaţii aspiranţi la funcţia de primar nu se lasă mai prejos în ceea ce priveşte proiectele fanteziste şi irealizabile.

De exemplu, omul de afaceri Irinel Columbeanu, candidat la Primăria Capitalei din partea Partidului Dreptăţii Sociale, a spus că deţine "formula" prin care bucureştenii racordaţi la sistemul centralizat să beneficieze de căldură gratuită. De asemenea, dacă va ajunge primar, el va introduce "un sistem integrat" pentru a reduce costurile la medicamente în Bucureşti.

Pentru candidatul PMP Eugen Tomac, o prioritate pentru Sectorul 1 al Capitalei ar fi mutarea tuturor locurilor de parcare din spatele blocurilor în subteran, astfel încât să se amenajeze spaţii verzi. Investiţia ar costa, potrivit calculelor politicianului, 10.000 de euro/locul, iar bucureştenii ar urma să le închirieze.

La Sibiu, candidatul PNL Răzvan Pop vorbeşte alegătorilor de proiectul Verde-Sport-Parcare, prin care dezvoltatorii imobiliari vor fi obligaţi să amenajeze un spaţiu verde şi unul sportiv, adecvat numărului de locuitori. Cât despre Cibinul menţionat mai sus, politicianul promite să-l transforme într-un "drum de verdeaţă şi lumină".

La Craiova, candidatul PNL Pavel Badea promite să crească numărul burselor şcolare acordate de municipalitate şi să construiască patru bazine de înot, iar contracandidatul Florentin Gust (PSRO) se angajează ca toţi locuitorii să primească centrale de apartament pe banii primăriei.