Sari la conținut

CAZUL BODNARIU. Fost ministru de externe: România nu este un stat unde se aplică sharia, nu suntem un stat de talibani

Cristian Diaconescu, fost ministru de externe: „Măsura în care statul român are o legislație care își propune să acopere astfel de situații, pe de altă parte, și statul român și statul norvegian sunt state părți la Convenția privind Dreptului Omului și Drepturile Copilului, și mai ales acele responsabilități ale statului român care decurg din dreptul de cetățenie. Am văzut o dezbatere, tema este sensibilă, este incandescentă public, tratată mai mult emoțional, care dintre culturi, în relația de familie față de copil ar prevala, cultura norvegiană, o cultură mai aplecată spre respectarea unor criterii stricte, și acolo unde acele criterii nu se respecta, chiar și în zona familiară, statul are un drept de ingerință ceva mai serios decât în alte părți, cultura română, cultura din această zonă est-europeană, în care se privește mai lax aspectul intern al familiei. Până la urmă rămâne o singură problemă, o familie despărțită de cei cinci copii. Este o dramă, este ceva de neconceput emoțional, dar devine și o problemă de atenție națională, și aceste trei aspecte trebuiesc avute în vedere de ambele zone, care într-o formă sau alta, direct sau indirect se confrunta.

Am văzut o serie de clarificări făcute de Ministerul de Externe, în limita competențelor Ministerului de Externe, ceea ce ei au făcut pare acceptabil, este o limită a protecției consulare în legătură cu cetațenii români, si a unui soi de presiune care se practică în liturghia relațiilor internaționale, atunci când apar chestiuni sensibile care rezonează social foarte serios, se ridică această temă în dialogul normal cu partenerii.

Dar a trage concluzii este o problemă care trebuie tratată cu foarte mare seriozitate de ambele părți. Nici partea română nu poate să se prevaleze de o autoritate clară în legătură cu această situație, deși în România se separ copii de părinți, nu o poți face decât în cazuri excepționale și prin hotărâre judecătorească, nu prin măsuri administrative, pe de altă parte în Norvegia, regulile de protecție a copilului, chiar în relația cu propria familie, sunt mult mai stricte. Cred ca prin disponibilitate, mai ales că discutăm de două nații civilizate, responsabili și față de cetățenii lor, această problemă poate fi rezolvată de o manieră elegantă.”

Teodor Baconschi, fost ministru de externe : „Numai să fie rezolvată, că până acum a captat energia tuturor instanţelor de la reţelele de socializare până la mass-media, toate autorităţile s-au exprimat, s-au arătat că sunt gata să se implice în rezolvarea cazului, care rămâne nerezolvat pentru moment. Trebuie deschis un dialog interinstituţional la nivelul organismelor guvernamentale din cele două capitale, care au ca serie de activitate, protecţia copilului.

Autoritatea norvegiană, mult hulită pe Facebook-ul românesc, a separat şi alte familii de români rezidenţi în Norvegia, şi nu numai, şi acum s-a montat un caz pentru că a avut loc aceste activări de reţele neoprotestate de solidarizare care a dus la organizarea unor manifestaţii în faţă ambasadelor norvegiene din diverse capitale, care a creat un efect de antrenare, care până la urmă a făcut un caz în care sute de mii de oameni au investit emoţii negative, a apărut această bătălie culturală, între modelele pedagogice cu argumente pro şi contra, e bine să corectăm fizic minorii, e o barbarie anacronică, cine e statul civilizat, de ce lăsăm inima să vorbească când pretindem tuturor respectul faţă de lege.

Toate aceste întrebări au fost rulate, au revenit mereu în prim planul dezbaterii, interesul minorilor este acela de a-şi regăsi familia, şi de a vedea cum se poate face acest lucru, prin repatriere sau prin alte soluţii. În orice caz, această dezbatere nu a fost lipsită de paradoxale părţi luminoase, a scos la iveală, ne-a ajutat să conştientizăm violenţa domestică, în ce măsură copii sunt maltrataţi în familiile româneşti, în ce măsură proverbele de tipul „bătaia e ruptă din rai” îşi menţin cursul, şi sunt în continuare invocate că argument, în aceste practici, părinţii, familiile, liderii de opinie, media, toată lumea trebuie să se întrebe cum stăm, unde suntem , cum se petrec lucrurile în restul Europei. Norvegia nu e membru UE, dar se ştie că este un stat extrem de civilizat, de exigent, un stat îmbogăţit din hidrocarburi, care are un standar de viaţă de tip scandinav, extrem de solicitat.

Soluţia este la mijloc.

Cristian Diaconescu, fost ministru de externe : „Discutăm de două state civilizate, o astfel de problemă sensibilă a devenit o problema naţională, şi în condiţiile în care ambele legislaţii au dreptul de a se implica, un astfel de caz nu poate fi rezolvat decât printre-o formulă bine gândită şi comunicaţional şi care să plece, până la urmă cum se spune în legislaţie, în interesul copilului. Soluţia trebuie să fie în interesul copilului.

Este greu de acceptat că nu este în interesul copilului, este greu de spus că o soluţie, alta decât de ai lasă măcar în grija familiei extinse, este o soluţie acceptabilă, chiar şi pentru statul civilizat norvegian. Trebuie înţeles că România nu este un stat unde se aplică sharia , nu suntem un stat de talibani sau de sălbatici căzuţi din pom. Nu mi se pare că o soluţie atât de drastică, să plasezi copiii la sute de kilometri depărtare, şi de familie şi de rude, mai ales cel de 4 luni, nu cred că poate fi încadrată nici în precepte legale şi nici etice, care funcţionează peste tot.”

Teodor Baconschi, fost ministru de externe: „Tevatura media nu ajută. De obicei se polarizează taberele, nu poţi decât pro sau contra, când întotdeauna soluţiile presupun negocieri, stabilirea unui compromis. Noi avem un complex străvechi de inferioritate , de multe ori reflexul autorităţilor române în astfel de situaţii este de a spune că trebuie respectată legislaţia statului respectiv, că nu putem pretinde ingerinţe, nu putem pretinde să supraverificăm, dacă ancheta socială a fost corectă, dacă a respectat procedurile norvegiene.”