Sari la conținut

EXCLUSIV Digi24: Un nou dosar Barnevernet. Românul care din octombrie 2012 și-a văzut fiica doar de două ori

Cazul pe care Digi 24 îl prezintă astăzi diferă de celelalte din multe puncte de vedere. Este, în primul rând, drama unui copil care timp de 11 ani a fost ba în custodia mamei, ba a tatălui, ba în grija unei familii surogat, ca urmare a unei succesiuni de decizii aparent controversate și puțin justificate. Tatăl, de naționalitate română, și-a dorit atât de mult să o crească încât a „furat-o” și a adus-o în România, chiar dacă acest gest avea să-l coste patru luni de libertate. Mama, de naționalitate norvegiană, a abandonat-o temporar, după care a încercat să fugă cu ea când inspectorii Barnevernet au venit să ia copila. La capătul tuturor acestor înșiruiri de evenimente dramatice și răsturnări de situație, lucrurile arată astfel: tatăl își vede fiica mai rar de o dată pe an, pentru foarte puțin timp și sub supraveghere strictă și trebuie să se abțină de la a o ține în brațe sau a face prea multe poze. Fata, în vârstă acum de aproape 15 ani, consideră „nenatural” să-și vadă tatăl fără supravegherea Barnevernet și este „nesigură” în privința frecvenței întâlnirilor.

Cum s-a ajuns aici

Tatăl, Andi Davidescu, mama, Kjersti Beth, şi fiica, Hanna Victoria, nu mai sunt de multă vreme o familie. Primul pas l-au făcut cei doi soţi atunci când, la puţini ani după naşterea fetei lor, au hotărât să divorţeze. Divorţul s-a pronunţat pe 9 septembrie 2004, când Hannah avea trei ani. Al doilea pas l-a făcut serviciul norvegian de Protecţie a Copilului, odată cu decizia definitivă de a o încredinţa pe Hanna Victoria unei alte familii, separând-o şi de mamă, care iniţial obţinuse custodia în urma divorţului.

Față de celelalte cazuri prezentate de Digi 24, cel de astăzi are următoarea particularitate: Barnevernet a intrat pe fir ca urmare a solicitării tatălui. „Totul a început în 2004-2005, când am avut motive serioase de îngrijorare faţă de modul în care mama fetiţei mele, de care eram divorţat, se îngrijea de copil. Crezând naiv în buna-credinţă a Barnevernet, am contactat filiala din Klepp, pe raza căreia locuia mama, şi le-am expus îngrijorările mele”, își amintește Andi Davidescu. Mecanismul s-a pus imediat în mişcare. Angajaţii instituţiei au verificat rutina fetiţei, de când se trezeşte până când pleacă la şcoală, dar nu l-au scăpat din ochi nici pe tatăl reclamant, care a fost vizitat de un psiholog. „A constatat că aş avea tulburări de comportament pentru că vorbeam prea mult”, precizează tatăl, arătând și că, la început, angajații Barnevernet „se afișau ca nişte salvatori neutri, care nu țin partea nici unui părinte”.

În paralel, Andi Davidescu a solicitat custodia copilului, o decizie în favoarea sa fiind pronunțată în octombrie 2006. Victoria în instanță de atunci este pusă de tată și pe seama faptului că, la momentul pronunțării, mama era de luni bune stabilită în Grecia, abandonându-și practic copilul. „Mama face însă recurs în termenul legal de la aflarea sentinţei şi e fixată următoarea şedinţă, pentru iunie 2007. Fosta soţie se întoarce din Grecia prin februarie-martie 2007 şi, surpriză, câştigă recursul”, precizează Davidescu. Tatăl atacă, la rândul său, decizia instanței și îi solicită fostei soții ca, până la tranșarea definitivă a dosarului, să îi returneze fiica. Era august 2007. „Refuză, motivând că nu voi primi răspuns favorabil la cerere şi copilul se va muta oricum la ea”, povestește tatăl.

La întoarcerea din Grecia, mama își schimbă domiciliul, așa că dosarul privind-o pe Hanna Victoria ajunge la Barnevernet Forsand. „La solicitările acestora, mama a refuzat orice colaborare, ceea ce a dus la inflamarea relaţiei dintre aceasta şi filialala Protecţiei Copilului din Forsand, iar în februarie 2008 au întocmit un raport de ridicare a custodiei mamei şi plasarea Hannei într-o familie surogat”, relatează Andi Davidescu.

În acel moment, avocatul românului a formulat două cereri. Una adresată mamei, de încredințare benevolă a custodiei fetei. A doua, către Barnevernet, pentru ca fata să fie încredințată tatălui, chiar și sub formă de plasament. Ambele cereri au primit răspuns negativ.

Tatăl fuge cu fata în România. Mama fuge cu fata înapoi în Norvegia

Potrivit tatălui, la momentul acela părinţii Hannei aveau o înţelegere, ca fetiţa să se vadă constant şi cu tatăl până când o decizie definitivă avea să stabilească în ce condiții se vor derula raporturile dintre copil şi părinţii săi naturali.

„Aveam planificată vacanţa de iarnă. M-am întâlnit cu fetiţa şi, imediat, cum s-a urcat în maşină a spus că nu mai vrea înapoi la mama ei. Aceasta a fost clipa care a declanșat luarea deciziei de a ne "refugia" în România”, povestește tatăl. El şi fiica sa au intrat în ţară pe 20 februarie 2008, pe la punctul de trecere a frontierei de la Nădlac. Hanna Victoria era ascunsă printre bagaje, iar tatăl a declarat vameşilor, după cum singur recunoaște, că vine din Germania şi că este singur în maşină. Odată ajuns acasă, Andi Davidescu a anunţat-o pe fosta soţie că el şi fata nu se mai întorc în Norvegia.

„La vreo două săptămâni, am aflat de pe internet că mama copilei a făcut plângere la Poliţie şi că a mediatizat situaţia în ziarele locale, acuzându-mă de răpire. Atunci, am luat legătura cu Poliţia din localitatea Stavanger şi le-am expus situaţia, plus număr de telefon şi adresa la care pot fi contactat. Ulterior am aflat că au fost întreprinse investigaţii discrete conduse de Poliţia Dâmbovița şi/sau Poliţia Moreni, deoarece mama copilului denaturase voit toată situaţia şi afirmase, printre altele, cum că aş fi extrem de periculos şi că aş fi afirmat că sunt în stare să ucid copilul dacă m-aş simţi încolţit”, continuă românul. „Aici, lucram la amenajarea casei pe care tocmai o cumpărasem cu un an în urmă, deci în 2007, dar mă şi angajasem la o firmă de construcţii pe post de şef de punct de lucru Sinaia-Buşteni-Azuga. Fetiţa frecventa Grădiniţa Nr. 2 Riţa Gărgăriţa Moreni. Întrucât eu aveam programul de lucru până la orele 19.00, mă ajuta mama mea, care o lua de la grădiniţă şi o supraveghea până veneam eu acasă. În unele zile, bunica o ducea la cursurile de pian şi dans de la Clubul Copiilor Moreni. La acel moment, Hanna Victoria era un copil peste medie, avea multe prietene, vorbea perfect româna şi norvegiana. Totul avea să se năruie pe 18 iunie 2008, când mama sa a venit din Norvegia împreună cu fiica ei mai mare şi cu un cuplu, cu gândul de a răpi copilul, ceea ce au şi făcut. Au intrat în curte şi au luat-o pe Hanna cu forţa, brutalizând şi speriind copilul”, declară Andi Davidescu.

Arestat şi încarcerat

Deși era conștient de posibilele consecințe și de riscurile la care se expune reîntorcându-se pe tărâmul norvegian, Andi Davidescu decide să plece înapoi, în Norvegia, pentru a-și vedea copilul.

„Am hotărât să ajung acolo înainte de procesul al cărui termen fusese programat pentru 21 octombrie 2008. Era procesul prin care Barnevernet urmărea să ia custodia fetiţei de la mama ei. Am fost arestat pe drum, în Arendal, în 7 octombrie, deci m-am prezentat încătuşat la proces. Decizia instanţei a fost un şoc pentru mama copilului, care încercase toate şmecheriile avocăţeşti pentru a evita dezastrul. Fără succes însă. Barnevernet Forsand a venit într-o zi la şcoală şi a vrut să ia copilul cu forţa. Deoarece era profesoară la aceeaşi unitate, mama Hannei a reuşit să scoată fata de la ore şi să fugă de Protecţia Copilului, a ajuns chiar până la Oslo. S-a cazat la fostul ei soţ, iar acolo au venit poliţiştii, care au luat copilul cu forţa şi l-au plasat într-un orfelinat pentru câteva zile, până când au venit cei de la Protecţia Copilului Forsand să o ia şi să o dea în plasament. Inițial, a fost la o familie străină, în final a ajuns la familia unei mătuși a fostei mele soții. În această perioadă, eu eram încarcerat la închisoarea Ana din Naerbo”, povestește tatăl.

În închisoare fiind, el a reuşit să primească vizita fiicei sale, însoţită de asistenţii sociali ai Barnevernet. „Hanna a venit la mine de două ori în două luni. Am considerat, însă, că experienţa asta e prea dureroasă pentru copil şi am cerut oprirea vizitelor”, relatează românul.

„După trei ani, un judecător a dispus că putem vorbi în limba română”

După ispăşirea pedepsei, românul susţine că a colaborat cu Barnevernet pentru a reuşi să rămână cât mai implicat în viaţa Hannei Victoria, însă instituţia de Protecţie a Copilului s-a arătat reticentă. „De la un moment dat, fata nu mai ştia nici româneşte. Pentru întâlnirile pe care le aveam cu ea, la care participau şi angajaţi ai Barnevernet, eu am făcut apel în instanţă, cerând dreptul fundamental al unui cetăţean român de a fi lăsat să vorbească româneşte. Solicitarea a fost refuzată timp de trei ani, până când, în sfârşit, un judecător a dispus că putem vorbi în limba română şi că este datoria celor de la Barnevernet să-şi angajeze un translator dacă vor să înţeleagă despre ce vorbim. Însă tot nu am fost lăsaţi, iar Barnevernet ne-a ameninţat că ne vor suspenda vizitele dacă voi chinui copilul să vorbească o limbă pe care deja a uitat-o”, completează Andi Davidescu.

Tatăl susţine că s-a adresat şi Ambasadei României de la Oslo, „încercând să sensibilizez autorităţile să intervină pentru cetăţeanul lor, Hanna Victoria, şi să o ajute să fie lăsată să vorbească româneşte”, dar fără succes.

Scurtele întâlniri și regulile absurde

Cum stau în prezent lucrurile? Andi Davidescu: „Acum, spre marea mea dezamăgire, fetiţa nu mai ştie româneşte, Barnevernet m-a folosit, m-a manipulat ca pe o marionetă şi apoi s-a descotorosit de mine fără scrupule. Din cauza lor, fata mea nu mai ştie româneşte, nu a mai avut niciun contact cu familia sa din România. Tatăl meu a decedat în octombrie 2013 cu regretul de a nu o mai fi văzut de foarte multă vreme. În anul 2011, venise în Norvegia să o viziteze, dar i s-a refuzat cererea. Mama mea fusese cu un an înainte şi i s-a permis o vizită extrem de scurtă, aproximativ o oră, şi sub supravegherea cuiva care înţelegea româneşte. Cu alte cuvinte, din decembrie 2008, cand a fost luată de Barnevernet, fetiţa mea a avut o viaţă sub lupă, permanent analizată şi supravegheată”, arată Davidescu.

Oficial, tatăl are interdicţie de a vedea fata sau de a o contacta telefonic, existând în acest sens și o sentinţă definitivă, datată octombrie 2012. Totuşi, din toamna anului 2012 încoace, Andi şi Hanna s-au întâlnit de două ori, bineînţeles cu acceptul Barnevernet. O dată în iulie 2013, timp de 15 minute, sub supraveghere, a doua oară pe 24 noiembrie 2015, timp de o oră şi jumătate, în aceleaşi condiţii.

Detalii semnificative despre cum decurg întâlnirile aprobate și supervizate de Barnevernet între copii și părinții lor naturali rezultă dintr-o scrisoare trimisă lui Davidescu chiar de Protecția Copilului, după întâlnirea din 2013: „A fost un lucru pozitiv faptul că ați adus cadouri pentru fiica dvs., dar și pentru frații ei din familia adoptivă! Prima parte a întâlnirii a decurs, prin urmare, cel mai bine, însă în ultima parte au fost destule acțiuni care pe viitor ar trebui evitate (ciupitul obrazului, statul pe genunchi al copilului, efectuarea de fotografii, etc.)”.

Cât despre starea actuală de spirit a copilei și modul în care ea este descrisă tatălui, detalii relevante rezultă dintr-un alt răspuns al Barnevernet, primit de Andi Davidescu ieri, prin poștă, ca urmare a cererii sale de a-și putea vedea fiica fără supravegherea angajaților Serviciului: „Ea a perceput că a fost bine cu supraveghere și că tatăl ei s-a comportat frumos. Dacă ea va simți că va fi bine să aibă întâlniri fără supraveghere, dorește atunci încă o întâlnire fără supraveghere, de probă, să vadă dacă în continuare merge bine. Ea nu dorește o înțelegere permanentă privind aceste întâlniri. Ea crede că asta ar fi nenatural. Ea este nesigură în ceea ce privește cât de des vrea să-și întâlnească tatăl”.

Cât despre data unei următoare întâlniri tată-fiică, nu există încă informații. Andi Davidescu nu știe nici măcar dacă ea va exista.

Citește și:

Scrisoare către Parlamentul Norvegiei

EXCLUSIV Digi24: Au fugit din Norvegia pentru a-și păstra copiii (I). „Am plecat în secret fără să anunțăm pe nimeni. Conduceam și plângeam”

EXCLUSIV Digi 24. Noi cazuri de români cărora autoritățile norvegiene le-au luat copiii. Astăzi: Familia care a învins Barnevernet, dar care nu şi-a primit copiii nici după un an