A DOUA VIAŢĂ. Femeia care și-a revenit miraculos, după 14 zile de comă profundă
Deşi nimeni nu-i mai dădea nicio şansă, medicul neurochirurg care a intrat cu ea în sala de operaţie a salvat-o. După o intervenţie de câteva ore, cu un instrumentar vechi de 40 de ani, şi alte două săptămâni de comă profundă pacienta şi-a revenit miraculos.
Acum face şcoala de asistenţi medicali şi îşi doreşte să profeseze chiar în spitalul în care a primit a doua viaţă. O bucată din tencuiala blocului în care locuia s-a desprins şi i-a căzut în cap. Femeia a intrat pe loc în stop cardio-respirator. Din acel moment a început o luptă contra-cronometru pentru viaţă. „Nu-mi aduc aminte de momentul impactului. Nici nu am vrut să-mi aduc aminte”, a spus Loredana Jalbă.
În schimb, neurochirurgul care a preluat cazul îşi aduce aminte perfect acele momente. „Există pericolul ca unele din fragmente odată extrase să fi înţepat sinusul şi în momentul în care erau extrase să se producă o hemoragie cerebrală destul de importantă cu consecinţe neurologice nefaste. Deces sau stare vegetativă, comă prelungită, tetraplagie...”, a spus Cătălin Grigorică, medic neurochirurg.
Viaţa femeii depindea de precizia neurochirurgului, dar şi de aparatura din sala de operaţie. Medicul avea însă la dispoziţie un instrumentar vechi. „Instrumentarul care era la ora respectivă era depăşit din punct de vedere moral. Existau anumite riscuri, să se rupă, să nu funcţioneze cum trebuie”, a mai spus Cătălin Grigorică. La ieşirea din sala de operaţie nimeni nu-i dădea şanse de supravieţuire Loredanei. Au urmat două săptămâni de comă profundă, timp în care a fost menţinută în viaţă cu ajutorul aparatelor. În această perioadă s-a pus în discuţie stabilirea diagnosticului de moarte cerebrală, adică deconectarea de la aparate. Dar unul dintre medicii de la Terapie Intensivă a simţit altceva. „Eu fiind de gardă şi tot mă duceam în salon să-i supraveghez, am văzut ceva la ea. Că a clipit din ochi, nu ştiu. Poate mi s-a părut. Dar atunci a fost aşa ca un semn pentru mine. Fata asta are şanse”, a spus Nicoleta Lupu, medic ATI.
„La un moment dat când am deschis ochii am vrut să mişc şi n-am mai putut. Nu puteam, numai clipeam din ochi, nu puteam să vorbesc, nu puteam să mă mişc. Numai priveam, atât”, a spus Loredana Jalbă. A urmat o perioadă lungă şi grea de recuperare. „Ca şi un copil la câteva luni care începe să se mişte, să meargă, numai că eu nu am acceptat să pun cadru, nu am vrut de la început cadru, nu am vrut cărucior, a fost voinţa mea de a ma ridica singură pe picioare! Întotdeauna am gândit pozitiv şi am vrut să lupt!”, a mai spus Loredana Jalbă. Deşi a rămas cu o gaură în cutia craniană, Loredana se simte ca înainte de accident.
Acum se bucură de fiecare clipă. „Când mă trezesc sunt bucuroasă că m-am trezit în acea zi, că pot să merg în acea zi. Sunt lucruri elementare. Cred că cel mai frumos cadou pe faţa pământului e să ai zile să trăieşti, să ai sănătate, decât maşini luxoase, vile şi bani”, povesteşte femeia. Accidentul i-a schimbat complet viitorul. Loredana şi-a dat seama că vrea să ajute la rândul ei alţi oameni, aşa că s-a înscris la o şcoală postliceală de asistenţi medicali.
Acum este în ultimul an, iar tema proiectului final este chiar traumatismul cranio-cerebral. În plus, studiul de caz ales este al ei. „Probabil că dacă nu treceam prin ce am trecut şi dacă făceam o simplă şcoală de asistenţi poate nu o tratam cu devotament”, a spus Loredana Jalbă. „M-a bucurat şi evoluţia ei ulterioară, după ce a plecat de la noi. S-a recuperat repede, inclusiv intelectual e bine, din moment ce a putut să facă o şcoală care are un anumit grad de dificultate”, Nicoleta Lupu, medic ATI. De un an, femeia face şi voluntariat la un cabinet medical de familie. Ajutând oamenii bolnavi, Loredana Jalbă îşi arată recunoştinţă pentru a doua viaţă primită.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
