Sari la conținut

Cuba, sfârșit și început de lume. Sursele alternative de informare, limitate

De mai bine de 60 de ani, singura sursa de informaţie pentru cubanezi este telejurnalul televiziunii de stat de la Havana. Ca în toate ţările comuniste, e principalul instrument de propagandă.

Cubanezilor le este interzis să privească orice alt post de televiziune, mai ales din Statele Unite. Cine e prins uitându-se la americani poate face închisoare. Toate bunurile lui pot fi confiscate.

Se întâmplă încă şi în 2015, an în care ambasada americană de la Havana a fost redeschisă.

Propaganda încearcă să-şi adapteze discursul. Statele Unite, ale căror foşti preşedinţi sunt ironizaţi în Muzeul Revoluţiei de la Havana, sunt acum prezentate la televizor ca o ţară, şi nu ca un stat imperialist agresor.

Bătrânul lider comunist Fidel Castro, acum în vârstă de 89 de ani, îşi mai face aparitia din când în când la televiziunea publică.

A reuşit să stârnească din nou interesul celor care-l susţin după ce o prezicere de-a sa din 1973 a devenit realitate.

Statele Unite vor veni să dialogheze cu noi când vor avea un preşedinte negru şi lumea va avea un Papă sudamerican”, spunea Castro în 1973, în cotidianul de partid Granma, echivalentul cubanez al Pravdei.

Oficiosul Partidului Comunist din Cuba apare zilnic în 500.000 de exemplare şi este citit cu atenţie mai ales pentru ceea ce nu apare scris, dar poate fi interpretat. Din Granma cubanezii au aflat ca Fidel Castro nu mai e preşedinte şi că în locul său şef al statului a devenit Raul, fratele mai mic. Fidel continuă să scrie - sau cel puţin așa pretinde propaganda - câte un editorial în fiecare sătptămână. Mai ales pe subiecte de politică internaţională.

„Viața e un carnaval” e poate cel mai cunoscut cântec al Celiei Cruz, regina muzicii salsa din Cuba. Exilată şi ea în Statele Unite, Celia a încercat să-i facă pe cubanezi să uite de greutăţile vieţii de zi cu zi. Le-a cântat.

Ați văzut că a venit Papa? Ce așteptați de la această vizită?

Cubanezul nu are mai nimic, totul este restricționat, noi nu avem parte de drepturile omului, nu putem vorbi liber”, spune o femeie.

Sperăm să se îmbunătățească transportul public, că o să avem mâncare mai bună.

Nu cred că noi suntem așa, într-un bol de cristal. Așa cum ne lipsec unele, așa avem altele care nu există în alte părți ale lumii”, spun oamenii.

90 % din locuitorii Cubei nu au paşaport. Marea majoritate nu au călătorit în viaţa lor, nici măcar în afara orașului în care locuiesc. Pentru a solicita un paşaport, cubanezul ar trebui să strângă 10 salarii lunare. Dacă l-ar obţine, ar putea călători fara viză doar în ţări precum Rusia, Belarus, Vietnam sau Coreea de Nord.

Acasă, aflaţi într-o permanentă cursă dupa mâncarea de zi cu zi,locuitorii Havanei privesc orice vizită a unui oficial străin ca pe un factor perturbator.

În centrul Havanei, într-o staţie de autobuz, lumea asteaptă cu răbdare și în ordine apariţia unui mijloc de transport. Papa Francisc vizitează Havana, iar autorităţile au oprit transportul în Capitală. Feţele oamenilor arată oboseală, preocupare şi resemnare. De zâmbit, nu au vreme.

Puţini acceptă să vorbească în faţa camerei, chiar dacă întrebările sunt legate de vizita Suveranului Pontif. .

Ați văzut că a venit Papa? Ce așteptați de la această vizită ?

Papa nu ajunge la oameni, ci doar acolo unde este dus de ei. Așa că, dacă nu ajunge la oameni, nu există niciun avantaj. Oamenii speră să se întâmple ceva diferit, să ne surprindă cu ceva - pentru că nu vedem nimic. Nu vedem nimic, totul este doar pentru EI, pentru noi nimic. Uite, stăm aici, nu vedem nimic. Totul este acolo. Dacă nu vedem nimic, nici putem spera în ceva mai bun.

Care e principala problemă a cubanezului?

Cubanezul nu are mai nimic, totul este restricționat , noi nu avem parte de drepturile omului, nu putem vorbi liber. Pentru că, dacă vorbesc - uite, eu vorbesc acum cu dumneavoastră - mă prind că vorbesc și cine știe? Nu avem niciun drept, suntem așa cu toții parcă tinuți de mâini”, spune o femeie filmată cu camera ascunsă.

Aici, în Cuba, ce necesități există?

Reluarea relațiilor economice cu Statele Unite. Eu aștept o schimbare la nivel economic. Că se vor putea face călătorii între Cuba și Statele Unite. Eu cred că toate acestea vor ajuta mult”, spune un bărbat.

Speranţele se legă de lucruri banale, cotidiene.

Sperăm să se îmbunătățească transportul public, că o să avem mâncare mai bună... toate aceste lucruri bune pe care noi, cubanezii, le așteptăm.

E dificilă viața unui cubanez ?

E dificilă, foarte dificilă! Uite, stăm într-o stație de autobuz și nu vine niciunul”, spune o femeie.

Toţi vorbesc la fel. Pare o lecţie învaţată de toată lumea. Chiar si cei tineri, deşi mai comunicativi, sunt la fel de îndoctrinaţi şi rupţi de realitatea din restul lumii.

Mai ușor acces la internet, o comunicare mai ușoară, mai ales cu membri de familie care locuiesc în străinătate, să putem să socializăm și noi cu restul lumii.

Ai călătorit până acum în afara Cubei ?

Nu, nu am avut ocazia până acum. Ar fi bine.

Ce știi despre restul lumii?

Câte ceva, ceea ce am citit ce am învățat. Știu că peste tot sunt probleme economice și că lumea trăieste rău.

Ce crezi? Viața e mai bună în afara Cubei sau aici?

Eu aş spune că peste tot viața este dificilă și cred că toată lumea încearcă să supraviețuiască. Trebuie să muncești, nu poți sta să pierzi timpul.

Dacă ai avea posibilitatea, ţi-ar plăcea să pleci din Cuba și să trăiești ... în Statele Unite, de exemplu?

Da mi-ar face plăcere să văd alt nivel de viață, altă cultură, să cunosc istoria altor țări. Mi-ar face plăcere”, spune un tânăr.

Un student la informatică şi-ar dori ca viitoarele lui proiecte să fie cumpărate de clienţi americani. Dar nu uită să scape în discurs si puţina propagandă.

Păi știu ceea ce ce am citit, ceea ce am văzut pe internet și evident că avem diferențe foarte clare în ceea ce ne privește față de restul lumii. Dar nu cred că noi suntem așa, într-un bol de cristal. Așa cum ne lipsec unele, așa avem altele care nu există în alte părți ale lumii. De exemplu, eu pot să mă plimb liber prin Havana și asta fără vreun pericol pentru viața mea, în timp ce în alte locuri din lume oamenii se plimbă înarmați.

Te simți atât de liber chiar și să spui ceea ce vrei pe stradă ?

Principiile mele sunt întru totul de acord cu Principiile Revoluției și de aceea nu simt nevoia să spun ceva împotrivă. Cred că aș putea să spun, dar nu ar fi conform cu ceea ce cred eu”, spune tânărul.

Odata cu accesul la tehnologie şi la internet situația pare să se schimbe. Auzi şi fraze care ies din tipar. Dorințele sunt altele.

E important să cunoști ce se întâmplă în alte părți ale lumii. Nu se poate să trăim tot timpul într-un bol de cristal ,e fundamental ca nu doar tinerii, toate persoanele să poată intra pe internet, să cunoască tehnologia și în alte părți ale lumii”, crede o tânără.

Vremea dialogului pare să fi venit şi la Havana. Discuţiile au început, relaţiile diplomatice au fost reluate. Rămâne de văzut dacă octogenarii lideri comunisti ai Cubei vor mai avea forţa necesară schimbării sau dacă vor dispărea în istorie.

Miguel Diaz Canel, în vârsta de 55 de ani, acum vicepreşedinte al Cubei, este pregătit de liderii de la Havana pentru a prelua frâiele puterii. Iar lumea aşteaptă ca viaţa să fie un carnaval.