Sari la conținut

De ce nu are Bucureștiul o piață centrală?

În fiecare mare oraş european, piaţa centrală este inima aşezării. Dacă ştii cum să priveşti, acolo poţi înţelege mult din istoria şi cultura locului. Un tânăr profesor din Bucureşti a fost curios să descopere pieţele europene de la înălţime.

Celebre sau mai puţin cunoscute, pieţele oraşelor europene dezvăluie trecutul unui loc. Și cum de la nivelul solului nu pot fi surprinse toate detaliile care alcătuiesc o piaţă: clădiri, arhitectură, simboluri, un tânăr a venit cu soluţia. O perspectivă de la înălţime.

Cu o dronă, o documentare serioasă și multe aprobări de la autorităţi, Cătălin Constantin a colindat 15 ţări europene.

„Într-un oraș european, pentru că de orașe europene e vorba, piața e inima așezării. Acolo duc cele mai importante artere, acolo se află cele mai importante clădiri, acolo au loc demonstrațiile, adunările, marile ceremonii, marile ritualuri care însoțesc viața orașului”, spune Cătălin D. Constantin, editor de carte.

El este profesor la Facultatea de Litere şi editor de carte. Iar pentru că este pasionat de arhitectură şi fotografie a vrut să studieze pieţele europene. Acest proiect avea să dureze aproape doi ani.

„Interesant legat de piețe e faptul că o piață de oraș și cu precădere de oraș european e un fel de rezumat. E un rezumat a întregii istorii a acelui loc și mai ales începând cu secolul al XIX-lea: statui și alte simboluri ale trecutului dețin un rol cheie în gândirea piețelor și pe oriunde ne-am plimba astăzi în Europa, din România până în Portugalia găsim simboluri și povești concentrate de trecut, exprimate vizual în piețe”, mai spune el.

Dacă majoritatea orașelor păstrează legende ale întemeierii lor, de cele mai multe ori sub forma unor statui, într-o localitate din Grecia, care astăzi mai are doar șapte locuitori, simbolul este reprezentat de pomi.

„Păstorii aromâni atunci când voiau să întemeieze un sat în peregrinările lor cu turmele, plantau un pom, de obicei un platan. Dacă pomului îi mergea bine un număr de ani era semn că locul e bun. De acolo începea întemeierea așezării, în jurul platanului se construia piața, în jurul pieței se construia satul. Și astăzi satele acestea păstrează în miezul lor, în platee câte un pom foarte bătrân, adesea numărând peste jumătate de mileniu”, spune Cătălin D. Constantin.

Dintr-o astfel de călătorie nu puteau lipsi nici peripețiile. Astfel că în momentul în care românul a ajuns într-un fort din nordul Olandei, nu foarte vizitat, oamenii locului au devenit suspicioși.

„A fost o întreagă aventură să ajung aici și să filmez, să fotografiez, mergând cu autobuze noaptea, școlare, autobuze locale, oamenii mă întrebau ce caut acolo, dacă am venit să lucrez pentru vreo firmă, pentru vreun restaurant, iar eu venisem să fotografiez fortul. Probabil că cele mai spectaculoase orașe care pot fi fotografiate din dronă sunt forturile stelate.Nu sunt atât de spectaculoase la pas, pentru că nu le vezi arhitectura, dar ce se vede aici e rolul central geometric al pieței. În mijlocul stelei se află piața, cea de aici e înconjurată de arbori foarte bătrâni, de trei secole ca vârstă. Tipul ăsta de fortificații apare prin Europa odată cu schimbarea strategiilor militare, sunt fortificațiile de tip Vauban, în România există cea de la Alba Iulia, probabil nu la fel de spectaculoasă”, explică autorul.

Cătălin Constantin a fotografiat și orașele României din dronă. În Capitală însă nu se găsește nicio piață în adevăratul sens al cuvântului, crede el.

„Piața e un construct cultural și urban european, orașele ardelene construite, dezvoltate în perioada austro-ungară, au piețe de tip clasic, dar dacă trecem aici Carpații, lucrurile stau puțin diferit, ne putem întreba și multă lume se întreabă care este piața centrală a Bucureștiului?”, spune Cătălin D. Constantin, editor de carte.

„Trebuie să ne gândim că Bucureștiul, care însemnează mai mult de o zecime din populația țării este un oraș mare, nu are nicio piață, în sensul dat de pe vremea romanilor, că la intersecția principalelor axe ale orașului se găsește un punct care să se transforme în decursul secolelor într-un punct de importanță majoră în care se focalizează toate elementele”, spune Sorin Vasilescu, arhitect.

Totuşi, Piaţa Universităţii a fost punctul de întâlnire a sute de mii de români. De la balconul aflat la etajul 1 al Facultăţii de Geografie, au vorbit sute de oameni, însufleţiţi de solidaritate şi speranţa unei Românii libere şi prospere.

Loc pentru proteste, dar şi celebrat victorii, loc de întâlnire sau de desfăcut şampania de Revelion, chiar dacă nu respectă modelul altor ţări europene, Piaţa Universităţii rămâne şi ea un simbol.