Sari la conținut

Din interior | Ce poate învăța România din turismul Sloveniei

O strategie pentru turism clară şi implementată în mod eficient în toată ţara. În România, se vorbeşte mult despre cum s-ar putea profita la maximum de avantajele pe care le oferă natura, dar nu se face prea multă treabă. În schimb, Slovenia este un exemplu de bună practică atunci când vine vorba de atras turişti. Profiturile în creştere pe care slovenii le încasează doar pentru că ştiu să fie gazde impecabile sunt dovada cea mai bună că aici lumea vine şi revine cu plăcere. Aflați mai jos secretele din spatele turismului verde, făcut cu simţ de răspundere şi respect pentru mediu, într-un reportaj special Din interior.

O simplă căutare pe internet după cuvintele „destinație” și „Slovenia” generează peste 50 de recomandări pentru locuri de vizitat. Asta în condițiile în care vorbim despre o țară care are puțin peste 2 milioane de locuitori și o suprafață de doar 20.000 de kilometri pătrați.

Dacă facem un calcul scurt, reiese că aproape întreaga țară este pregătită să primească turiști. Anul trecut în Slovenia au venit 2,5 milioane de oameni din toată lumea, adică un număr mai mare decât cel al cetățenilor țării.

Cum reușesc slovenii să fie atât de atrăgători pentru vizitatori? Au făcut o strategie pentru turism bazată pe ideea de „țară verde”. Și toată lumea o urmează în mod organizat. Mai pe românește, s-au gândit să folosească natura în avantajul lor. Și funcționează.

Orașul Bled este cea mai cunoscută destinație din Slovenia, după capitala Ljubljana. În perioada comunistă, pe malul lacului care a dat numele orașului locuia chiar președintele fostei Iugoslavii, Josip Broz Tito. Vila lui este astăzi transformată în hotel de 5 stele, care poate fi vizitat și fără să te cazezi aici.

Actualul primar din Bled a făcut parte din personalul care pe vremuri îl deservea pe Tito și ne-a povestit adevăratele motive pentru care fostul dictator iugoslav a ales drept reședință prezidențială vila Bled.

„În 1945 a venit și Tito aici. Știa locul de dinainte de război și prizonierii de război germani au fost forțați să termine acest palat pentru el, în 1947. Prima întâlnire pe care a avut-o aici a fost cu președintele Bulgariei, Dimitrov, și au semnat un pact care l-a supărat pe Stalin. I-a chemat pe amândoi la Moscova, Dimitrov s-a dus și s-a întors acasă cu picioarele înainte, fără să mai poată vorbi vreodată. Tito nu a fost nebun, a rămas în țară și a supraviețuit. Cât Stalin a fost la putere, Tito a folosit acest loc ca să se ascundă aici. Locul este la jumătate de oră de Austria, jumătate de oră de Italia, iar de partea cealaltă era ocupația britanică și de câte ori trebuia să meargă „puțin mai repede” ajungea repede peste tot. Din Belgrad n-ar fi avut atâtea opțiuni să scape”, spune Janez Fajfar, primar Bled.

Țipetele Elenei Ceaușescu

Tito putea să își impresioneze invitații cu frumusețea locului și de multe ori prefera micul oraș sloven pentru întâlnirile la nivel înalt, în loc de capitala fostei Iugoslavii, Belgrad.

„Da, de câte ori vroia să impresioneze pe cineva, lideri din țările comuniste sau din lumea nouă, din India, Jawaharlal Nehru, fiica lui Indira Ghandi, Haile Selassie din Etiopia, Abdel Nasser din Egipt, toți acești oameni exotici au venit aici să vadă cât este de frumos. Când veneau cu bani, ca liderii din vest, le arăta părțile mai sărace din Iugoslavia. Ceaușescu a fost aici de câteva ori. Cu soția lui. Tito rămânea la castelul Brdo, lângă Kranj, iar aceasta era folosită ca reședință pentru liderii străini. Ceauşescu a stat aici. Toată lumea râdea pentru că aici suntem la parter, iar apartamentul prezidențial este la etajul al treilea și ea țipa „Nicu!” atât de tare că puteam să o auzim aici, la parter. El era un mare lider, dar acasă (n.r. cu soția) era mai degrabă mic. Așa presupun eu, dar de multe ori este așa, nu doar în cazul lui”, spune Janez Fajfar, primar Bled.

Marmura din care este făcută Vila Bled a fost adusă de la Brac, din Croația, și se spune despre că același material s-a folosit și pentru construcția Casei Albe de la Washington. Dar principala atracție din fosta reședință a lui Tito este o frescă tipic comunistă, păstrată în condiții impecabile.

„Practic aici era un cinema, pentru că nu era televizor. Vedeți gaura aceea din perete, acolo este ecranul și aici se proiectau filme din vest sau filme partizane din vest. Este un document al vremii și cred că trebuie să îl păstrăm. Cred că și în România, chiar dacă aveți amintiri neplăcute legate de anumite lucruri, acestea sunt documente despre o anume epocă, nu trebuie să le distrugeți. Aici comunismul a fost mai scurt, a durat mult mai mult în România”, mai spune primarul din Bled.

Lacul Bled cu insula din mijlocul lui și castelul medieval din oraș sunt cele mai cunoscute atracții. Poziționat în mijlocul Alpilor Julieni, lacul glaciar este protejat cât se poate de bine de localnici. Accesul se poate face doar cu bărci cu vâsle, nimeni nu are voie cu ambarcațiuni cu motor și absolut toată lumea respectă regula. Natura rămâne intactă.

„Lacul, chiar dacă nu este unul prea mare, este înconjurat de o cărare de șase kilometri. Poți merge la alte lacuri faimoase, elvețiene sau austriece, poți cumpăra o carte poștală, dar nu poți ajunge aproape de apă. Iar accesul este gratuit, chiar și când conducea Tito, drumul era deschis. Lacul are o lungime de doi kilometri și putem să organizăm concursuri de vâslit pentru campionate mondiale, dar cel mai importantă este insula cu biserica fecioarei Maria, veche de 100-120 de ani și pe partea cealaltă avem castelul”, mai spune Janez Fajfar.

„Turism pe repede înainte. Ei fac colecție de țări, nu știu sigur dacă au idee în ce țară sunt”

Primarul din Bled are experiență în turism și știe cât este de important să ții pasul cu vremurile în continuă schimbare. Așa că s-a asigurat că în orașul lui este un loc de distracţie pentru toată lumea.

„În primul rând ar trebui să vadă măcar castelul și insula și să bată clopotul dorințelor pe care îl vom vedea curând. În al doilea rând, o simplă plimbare în jurul lacului este foarte inspirată pentru că nu este niciodată același peisaj. Chiar și iarna, dacă ți-e frică de gheață atunci poți rămâne pe mal ca să faci o plimbare romantică. Apoi, sunt cam 16 sporturi diferite pe care le poți practica. Sunt multe sate și orașe mai mici în jur, unde poți merge ușor. Sunt multe generații care vin aici măcar pentru două-trei săptămâni, dar acum avem turismul modern care înseamnă să rămâi cam una-două nopți. Principalii turiști sunt încă cei tradiționali pentru noi, germani, austrieci, italieni, britanici. Dar sunt tot mai mulți oameni din Orientul Îndepărtat. Ne-au descoperit sud-coreenii și vin aici în număr incredibil de mare. Dar ei sunt asemănători cu japonezii, repede, vezi și pleacă. Turism pe repede înainte. Ei fac colecție de țări, nu știu sigur dacă au idee în ce țară sunt, dar nu contează pentru că plătesc pentru barcă, pentru vizita la biserică și cea la castel. Iar cu banii aceia noi putem face reparații”, spune Janez Faijfar.

Ajungem pe insula din mijlocul lacului Bled. Nu este doar o simplă fâşie de pământ. Cel puţin aşa spune legenda locului.

„Este această credință că dacă bați clopotul bisericii ți se va îndeplini o dorință, dar trebuie să fie o dorință bună, nu ai voie să-ți dorești să moară capra vecinului, deci o dorință bună. Și dacă bați clopotul corect, va suna bine și... să mergem să încercăm, să vedem dacă dorința noastră se va îndeplini”, povestește Janez Faijfar, primar Bled.

„Aici se spune că primarul trebuie să fie gras, ca să nu mai fie nevoit poporul să-l hrănească”

Plecăm de pe insulă și ajungem la castelul medieval, unde asistăm la o ceremonie de epocă.

„Al doilea cel mai mare oraș din Slovenia, Maribor, sper că mergeți și acolo, are cea mai veche viță de vie din lume. Și în fiecare an este ales un oraș din Slovenia să primească un vlăstar, se plantează, crește frumos și astăzi l-am tăiat pe al nostru, pentru că vița trebuie curățată. Despre asta a fost vorba mai devreme. Și costumul? Este costumul meu de primar, dar îl port numai la castel, când avem un oaspete special. Lanțul este original, cu pecetea orașului și este foarte mult loc sub aceste haine, ca să le pot purta și dacă mă voi îngrășa. Aici se spune că primarul trebuie să fie gras, ca să nu mai fie nevoit poporul să-l hrănească. Se spune, votați-l pe acesta pentru că este deja gras”, povestește Janez Faijfar, primar Bled.

Castelul este foarte bine organizat și îți poți petrece aici o zi întreagă fără să te plictisești. Turiştii pot degusta vinuri, sau pot lua masa la restaurant sau pot vizita muzeul şi atelierul de fierărie, unde se organizează şi evenimente private sau conferineţe. Echipa Digi24 a fost invitată să își amintească de vremurile de dinainte de epoca high definition, când Gutenberg a inventat tiparnița.

Dacia Sandero. Good news!

Călătoria continuă și descoperim cum pasiunea pentru natură a slovenilor este transpusă în tehnologie. Ajungem la laboratorul lui Andrej Pecjak, un inginer electronist care a devenit celebru pentru că a câștigat raliul de la Monte Carlo. Nimic ecologic până aici... Andrej a ales însă pentru această cursă o mașină obișnuită, pe care a transformat-o într-una electrică. Și, suprinzător pentru mulţi, a ales pentru acest experiment un autoturism Dacia Sandero.

„Dacia Sandero este o mașină foarte cunoscută în Slovenia, poți să o găsești peste tot. Dar această Dacia Sandero este foarte specială, pentru că este electrică, am convertit-o într-o mașină electrică și este câștigătoarea raliului de la Monte Carlo, „Noile Energii”, din 2013. (Reporter: Și de ce ai ales Dacia Sandero pentru transformare?) Pentru că este cea mai bună mașină, una foarte simplă. Este cea mai bună mașină pentru câți bani dai pe ea. Este de încredere, am verificat toate datele posibile și este făcută din cele mai bune piese Renault, de la diferite modele de Clio. Are mai mult spațiu decât un Clio și la final este mai ieftină decât Clio. Deci cam acesta este motivul. Am vrut să convertim o mașină de familie, nu prea grea și care are mult spațiu”, explică Andrej Pecjak, inginer.

„Avem un motor electric pe care nu-l vezi, este dedesubt, avem o unitate de control, un sistem de răcire, altă parte a sistemului de răcire, o baterie și cutia de control a bateriilor. Asta se vede, restul este dedesubt. Avantajul este că nu folosim combustibil fosil, ci doar electricitate, care poate fi produsă și la tine în țară, pe când combustibilul fosil știm unde este produs, foarte departe de noi, deci practic trimitem bani în altă parte. Aceasta este cel mai important avantaj. Al doilea este că protejezi mediul. Și mai are și un avantaj financiar, pentru că în medie cheltuim 1,5 euro/ 100 de km atunci când cheltuim această mașină. Dacă este condusă pe autostradă, cu 130km/oră, poți merge 200 de km. Dacă mergem pe drumuri locale, precum cele de aici, ajungem la 400 de km”, mai spune Andrej Pecjak.

Andrej nu s-a oprit însă la experimentul eco pe Dacia. A bătut un nou record cu o altă mașină modificată de el.

Această mașină este puțin mai specială, are o tehnologie mai nouă și a câștigat raliul Wave 2015 și a bătut un record. Am mers 826 de km cu o viteză medie de 200 km/oră, cu o singură încărcare. Deci am încărcat-o când am ajuns în Germania, deci a fost chiar o realizare”, adaugă inginerul.

Turismul apicol

În „Slovenia verde” - cum se numeşte strategia turistică a acestei ţări - tot ce există în natură este atracţie turistică. Orice element, oricât de mic ar părea la prima vedere, face parte dintr-un plan mai mare. Creșterea albinelor se face în multe țări din lume. Slovenii, însă, pe lângă faptul că au creat ziua internațională a albinei, recunoscută de Organizația Națiunilor Unite, fac turism apicol.

„Albinele sunt foarte importante pentru noi și vin și turiștii, care vor să vadă regina, albinele, mierea care stă în faguri, cum se formează fagurii, vor să guste mierea și avem deci ceea ce numim turismul creșterii albinelor. Le arătăm oamenilor cum pot să vadă albinele într-un mod sigur”, explică Danijela Ambrožič, crescător de albine.

Tradiția creșterii albinelor, veche din secolul al XVIII-lea, este astăzi predată în școli speciale și indiferent de vârstă, cei interesați pot deveni apicultori profesioniști.

„Acesta este stupul tradițional din Slovenia. În alte țări nu vezi același tip de stup. Sunt cutii unele lângă altele. Acesta este stupul tipic, care are la bază unitățile brute, ouă, larve, regina, la mijloc o parte care îl împarte în două și sus avem doar albinele lucrătoare, cele care colectează mierea. Și când colectăm mierea o scoatem doar din partea de sus, nu de aici, de ce, pentru că dacă am lua și de aici am distruge frumusețea și funcționalitatea stupului. Deci partea de jos este pentru dezvoltare, cea de sus este pentru colectare. Deci le lăsați și albinelor miere să o folosească. Desigur, pentru că mierea din partea de jos are toate mineralele, enzimele și tot ceea ce le trebuie albinelor. Dacă iei ceva trebuie să dai ceva înapoi. Doar slovenii fac apicultură în acest fel? Nu, deja vin și americanii care au început să construiască stupine ca aceasta și cumpără genul acesta de stupi, pentru că văd că procentul de apă din mierea noastră este mai scăzut decât cel din stupurile pe care le aveți voi. Deci este mai bine și în plus, nu te doare spatele pentru că la stupurile noastre se lucrează din picioare, pe când la ale voastre trebuie să ridicați ramele și asta provoacă dureri de spate”, spune Danijela Ambrožič.

În același loc, turiștii pot învăţa toate procesele care țin de îngrijirea unei stupine și prepararea mierii, iar, la final, pot pleca acasă cu un „suvenir” de la magazinul unde se vând doar bunătățile stupului.

Turtă dulce și sport

Acesta nu este însă singurul loc dulce din Slovenia verde. Radovljica este un mic oraș medieval din Slovenia și turta dulce făcută cu miere și scorțișoară este simbolul care îi aduce faima.

- Aceasta este unul dintre cele mai vechi ateliere din Slovenia și totul trebuie să fie original. Mai întâi facem aluatul, este doar făină, scorțișoară și miere, nu conține ouă, unt și nici drojdie. Îl lăsăm la dospit cam 10 zile și după 10 zile îl trecem prin acest aparat care are cam 50 de ani, tăiem figurinele și le coacem în cuptorul care are cam 150 de ani. După o zi le vopsim cu roșu și le decorăm. Pe vremuri, turta dulce era folosită drept cadou pentru iubite, iar tinerii le cumpărau. De aici vine forma de inimă roșie, cu decorațiunea galbenă, care înseamnă la nesfârșit și cu iarbă verde și floarea care înseamnă prosperitate.

„Vrem să dezvoltăm turismul bazat pe tradițiile locale, adică pe crescutul de albine, apoi alteliere de turtă dulce, în oraș avem și trei muzee și poți să-ți petreci frumos timpul aici. În medie oamenii stau aici cam două zile jumătate. Sunt multe opțiuni pentru practicarea de sporturi, în jurul orașului nostru, rafting, caiac, cățărarea este foarte populară, ciclismul, deci chiar sunt multe posibilități. De asemenea, dacă vrei să ne descoperi cultura, acesta este locul potrivit în care poți sta”, spune Natasa Mikelj, director Agenţia de Turism Radovljica.

Turismul în capitală

Dacă în micile oraşe natura şi tradiţia fac parte din strategia turistică a slovenilor, în Capitala ţării, Ljubljana, confortul cetatenilor este prioritar. Am văzut până acum cum își atrag turiștii locuitorii din orașele mai mici și cât de important este pentru sloveni să respecte natura și tradiția în tot ceea ce fac. Ajungem în capitala țării, la Ljubljana, și descoperim un oraș gândit să îi bucure pe cei care-l locuiesc.

„Strada pe care suntem era până acum câțiva ani una dintre arterele principale ale orașului, 50.000 de mașini treceau pe aici în fiecare zi. Dar s-a descoperit că marea majoritate a mașinilor erau private și în interior era doar șoferul, așa că s-a decis închiderea străzii. A fost renovată și acum are o utilitate mixtă: biciclete, pietoni și doar transportul în comun. Cu această ocazie, traficul din centrul orașului a scăzut cu 90%, iar acum centrul este complet pietonal. Alte zone pentru trafic au fost limitate și astfel, în ultimii 12 ani, orașul este mai mult pentru cetățeni, pentru pietoni. (Reporter: A înțeles populația din Ljubljana importanța acestui gest?) În general pot spune că da. Au fost și proteste, dar majoritatea a văzut rapid că acest lucru aduce mai multă calitate vieții locuitorilor din centru. Bineînțeles că alte lucruri au fost limitate, dar în principiu s-au obișnuit cu noua situație foarte rapid. Acest loc a fost pentru mai mult de 2000 de ani folosit pe post de drum. În alte vremuri era drumul chilimbarului, care lega statele baltice de Mediterană. În timpul romanilor era drumul principal care lega centru imperiului, actuala Italie, de Viena, granița imperiului de pe Dunăre”, spune Martin Sustersic, ghid turistic.

Circulația în centrul orașului vechi este complet pietonală, mașinile au voie în zona doar dimineața, între orele 7 și 10, pentru a aproviziona restaurantele și magazinele. La 10 fix, din asfalt se ridică automat niște piloni care blochează accesul autovehiculelor.

„Ar fi o revoluție dacă cineva ar spune că apa de la robinet nu mai este bună de băut”

Un alt motiv de laudă pentru capitala slovenă este calitatea apei de băut. Și în acest caz s-a profitat de avantajele naturale și s-a lucrat cu simț de răspundere și respect pentru cetățean. Ljubljana este un oraş prietenos cu oamenii, nu cu maşinile.

„În primul rând putem spune că nu a fost niciodată o perioadă în care nu puteai să bei apă de la robinet. Renovarea sistemului nu s-a făcut toată o dată, dar orașul a încercat constant, din secolul al XIX-lea, de când s-a creat sistemul, să mențină standardul la cel mai înalt nivel posibil de igienă astfel încât apa este potabilă. Pentru că noi credem că în Slovenia, o țară înconjurată de munți înalți, una dintre cele mai mari resurse este apa de înaltă calitate și cred că ar fi o revoluție dacă cineva din oraș ar spune că apa de la robinet nu mai este bună de băut. A fost mereu o preocupare pentru nivelul înalt al serviciilor publice legate de apă, sistemul de canalizare care este constant renovat, astfel încât orașul este aprovizionat cu apă proaspătă, dar și apa menajeră se întoarce în natură curățată”, mai spune Martin Sustersic.

Cea mai veche viță de vie

Încheiem călătoria în Slovenia la Maribor, orașul care se mândrește cu cea mai veche viță de vie din lume, are 450 de ani, și cu vinurile produse în zonă.

„Cred că cea mai veche viță de vie nu spune doar povestea celei mai bătrâne vițe de vie din lume, dar și povestea unui supraviețuitor, pentru că această plantă, care se află chiar în inima orașului, a supraviețuit celor două războaie mondiale, bolilor, inundațiilor și incendiilor din Maribor, deci cumva simbolizează supraviețuirea. Lucrul cel mai frumos este că încă mai face struguri și în fiecare an producem cam 100 de sticluțe cu acest vin prețios, care sunt făcute cadou oamenilor importanți care ne vizitează țara. Deci este ceva folosit mai mult drept cadou de protocol”, spune Luka Hrvatin, ghid turistic.

Asemeni vinurilor bune, Slovenia devine, pe măsură ce trece timpul, o destinaţie din ce în ce mai căutată. Turiștii vin în număr tot mai mare aici, pe partea însorită a Alpilor, pentru că nicio experiență nu le este refuzată și totul se face cu multă atenție pentru calitatea serviciilor și grijă pentru natură.

În timp ce în România turismul de masă se face cu multe scuze şi cu investiţii minime, aici totul s-a dezvoltat cu bani europeni, inclusiv infrastructura.

Însăşi numele ţării, Slovenia, are în mijloc cuvântul LOVE, iubire. Iar slovenii nu au scăpat nici această ocazie şi îl folosesc în sloganul de țară. „I feel Slovenia”, adică „simt iubirea în Slovenia”, este fraza care acum îi definește şi după care încearcă să trăiască.