Sari la conținut

Din|interior. Bătălia pentru ultimul loc la prezidențiale. Ce spun astăzi Mudava, Anghelina, Funar, Rotaru și Iane

Au trecut 25 de ani de la căderea comunismului şi în acest timp românii au fost chemaţi la urne să-şi aleagă preşedintele, de şapte ori. 20 de cetăţeni cu vise şi ambiţii uriaşe s-au angajat în cursa pentru Cotroceni, deşi pînă şi ei ştiau că nu au nicio şansă. Şi atunci, oare ce le-a venit?

Susținut de preoți

„Eu am ştiut de la început că nu rămân eu preşedinte dar că eu trebuie să candidez că am primit porunca divină pentru a da o lecţie acestui popor. Şi nu m-am supărat”, spune Constantin Mudava.

„Multă vreme lumea a zis, mă, iepurele cui este? Pentru cine fuge ăsta? Şi slavă domnului nu am fugit pentru niemni, m-am împiedicat singur şi mi-am rupt urechile”, își amintește Nuțu Anghelina.

„A fost bătaia mare pentru ultimul loc. Da, a fost bătaia mare, dar eu n-am fost pe ultimul loc, am fost pe penultimul loc”, spune Ovidiu Iane.

1996. În cursa pentru prezidenţiale s-au înscris 16 candidaţi. Era un record ce nu a mai fost niciodată egalat. Preşedintele în funcţie era Ion Iliescu, iar principalul sau contracandidat a fost Emil Constantinescu, cel care avea să câştige alegerile. Între cei 16 însă s-au strecurat şi câţiva independenţi, care, cu bani de-acasă şi fără staff de campanie, s-au avântat în campania vieţii lor.

„Eram trei independenţi: generalul. Militaru care ….statul trebuie militarizat. Mudava îi vindeca şi eu le dădeam pâine. Eram trei, Doamne!”, povestește Nuțu Anghelina.

Nuţu Anghelina avea 40 de ani şi câştigase simpatia presei şi a bucureştenilor după ce a deschis o cantină a săracilor în subsolul Facultăţii de Teologie. De altfel, uşurinţă de a face bani din piatră seacă a avut-o de mic. Acasă, la Buhuşi, în salonul de coafură al mamei lui, învăţase că, pentru un spălat pe cap şi un masaj, poate să scoată bani de buzunar pentru câteva săptămâni. Iar dacă profesoarele îi deveneau cliente, era că şi învoit de la ore.

„Maică-mea şi-a dorit să fiu preot. Eu am dat primul examen la IEFS. Şi că să mă fac handbalist maică-mea a cheltuit mulţi bani să mă antrenez la steaua cu multă lume, Cornel Otelea. Şi n-a fost să fie, eram şi cu ochelari, eram şi mic, nu eram de acolo. După aia am dat la regie de film. M-am pregătit cu Costache Ciubotaru, care era din Buhuşi şi care făcuse Dacii, filme grele...pe urmă cu Elisabeta Bostan care fusese colegă de clasa a mamei mele”, afirmă Nuțu Anghelina.

Iar în cele din urmă a absolvit Facultatea de Teologie, unde s-a angajat că admnistrator al cantinei. Talentul lui de organizator de evenimente pentru fetele bisericeşti s-a dovedit mai valoros decât harul preoţesc.

S-a lansat în cursa pentru prezidenţiale la rugămintea câtorva preoţi şi a fost susţinut de ei.

„Campania mea electorală s-a întâmplat în toată România cu invitații de la preoţi. Nu puteam să plătesc nici hotel, nici altceva. Am dormit la preoţi, am mâncat la preoţi care făceau mese de pomană în curte şi am vorbit fie la casa de cultură, fie în pieţe”, își amintește Nuțu Angelina.

Videcătorul de profesie

În timp ce Nuţu Anghelina, din Buhuşi, primea totul de-a gata în deplasările din ţară, Constantin Mudava, de profesie vindecător, plătea pentru fiecare eveniment de campanie. 50.000 de mărci l-a costat nebunia de a se vedea alesul poporului şi al lui Dumnezeu.

„Am zis, dacă vrea lumea, Dumnezeu vrea, candidez şi eu”, povestește C. Mudava.

Povestea lui Mudava a început în timpul comunismului, când orice îndeletnicire metafizică devenea caz penal. În ciuda Securităţii ultravigilente, tânărul Mudava din Dâmboviţa făcea minuni ... pe furiş şi găleţi de bani... pe faţă. Oamenii se buluceau în căminele culturale sau în pieţele oraşelor mici de provincie că să se încarce de energie.

„Eu mă ştiu că am fost bun la suflet întotdeauna, şi pentru animale, şi pentru oameni. Am fost un binefăcător. Se umpleau casele de cultură, tratăm de la distanţă. Era de ajuns să îi văd pe tot şi dacă făceam o pasă, toată lumea simţea. Adică simte cum se încarcă. Omul este că o baterie. Becul, dacă nu mai are energie, nu mai da lumină. Dacă eu puneam mâna pe el îl încărcăm cu această energie, deci eu făceam transfer de energie, am făcut şi fac”, spune Constantin Mudava.

La alegeri însă, energia Duhului Sfânt nu l-a ajutat deloc pe Mudava şi românii nu l-au „ştampilat”. A continuat să-şi vadă de paranormal, convins că are harul moştenit direct de la străbunicul sau.„Arată ca figură exact cum e figura mea acuma. Semănăm cu figura lui numai că purta barbă lungă până la brâu şi povestea tatăl meu că se juca când era copil, se juca şi se pitea sub barba lui”, zice Constantin Mudava.

Orfan de mama şi abandonat de tată la câţiva anişori, Costică Mudava, a Cărunţoii, cum i se zicea în sat, a fost crescut de bunica lui, din Dâmboviţa.

„Primul pacient al meu a fost bunica care m-a crescut, mama mamei. Ea era bolnavă reumatic. Şi o dureau foarte tare picioarele. Bunica nu-şi găsea leacul. Şi acasă, mai ales noaptea, plângea de dureri de picioare. Eu eram copil, la trei ani, la patru ani îi plângeam de milă. Şi-i ziceam cum zic copiii: lasă, bunica, te mângâi eu şi-ţi trece! Şi o mângâiam şi tot aşa s-a observat că i s-au vindecat picioarele”, susține Mudava.

La dispoziţia familiei Ceaușescu

Peste ani, tânărul cu 12 clase, dar cu şcoală vieţii avea să transforme harul lui într-o afacere.

„Dacă am tratat pe cinevea, mulţumirea lui făcea o donaţie. Punea pe masă. Am avut şi firma înregistrată la stat: Societatea umanistă pentru sănătate Muudava. Donam şi eu, la rândul meu am donat, am făcut binefaceri, acte de binefacere, îi ajutăm pe alţii, am dat şi pe la mănăstiri”, afirmă Mudava.

Securitatea l-a arestat şi l-a internat o vreme la spitalul de boli psihiatrice din Vedea, pentru ca apoi, paradoxal, să-i deschidă cabinet în spitalul de la Scorniceşti. Practic securiştii l-au pus la dispoziţia familiei Ceauşescu. Sora lui Ceauşescu, venea în fiecare săptămâna, cuplul prezidenţial însă ajungea mai rar.

„Am vorbit cu mii de spirite care au fost personalităţile noastre. Sau cu sfinţii. Şi cu toate personalităţile din lumea asta. Am vorbit cu Dumenzeu, cu Isus Hristos. Este ceva incredibil, nu se poate discuta aşa. Pot să vă spun, numai dacă puteţi să aveţi putere de realizare, de încredere. Eu m-am ferit să spun prea multe întotdeauna pentru că lumea este suspicioasă şi nu are încredere. Lumea nu a fost pregătită să înţeleagă ce fac eu şi ce simt eu. Şi chiar dacă spui, nu te crede, te crede nebun, începe bârfa, mai ştiu eu?”, spune Constantin Mudava.

Nimeni nu ştie dacă bârfa l-a făcut să piardă alegerile. El însă are convingerea că eşecul său a fost porunca şi voia Domnului.

„Eu am ştiut de la început că nu rămân eu preşedinte dar că eu trebuie să candidez că am primit porunca divină pentru a da o lecţie acestui popor. Şi nu m-am supărat. Mi-a spus: candidează dar nu vei fii tu preşedinte. Nu-i nevoie. Eu l-am întrebat pe Dumenzeu, de ce m-ai pus, doamne să candidez dacă nu vroiai să fiu preşedinte. Eu nu aveam interesul să fiu preşedinte. Eu eram mulţumit cu cine eram. Voiam să dăm o lecţie acestui popor. V-am dat omul care trebuia, dacă voi nu înţelegeţi şi nu vreţi, sunteţi pierduţi! Eu asta vă spun acum aşa dar...nu mă interesează, puteţi să daţi pe post... ştiu că este incredibil şi ştiu că tot ce vă spun eu este incredibil, dar e adevărat”, susține Constantin Mudava.

Mudava a strâns 130.000 de semnături, când pragul minim era de 100.000 şi a început misiunea divină: „Eu îi tratam gratuit pe oameni cu condiţia să îmi adune semnături. Adunam liste după care pleca acasă şi dădea şi la vecini şi la neamuri şi completau lista. Venea cu lista completată pentru mine. Fără bani, fără nimic”

O afacere simplă

De altfel strângerea semnăturilor era atunci, că şi acum, o afacere simplă. Nuţu Anghelina a depăşit pragul impus de lege cu ajutorul preoţilor.

„Am tipărit carnete pentru colectarea de semnături şi le-am trimis în parohii. Aveau o pâine că semnul meu electoral era pâinea si acolo a fost foarte simplu pentru că oameniii, îi chemau la biserica şi ziceau: mă, lăsaţi buletinele aici. Lăsau buletinele, scriau şi când venea duminică viitoare semnau”,povestește Nuțu Anghelina.

Iar lipitul afişelor părea un joc de-a alba-neagra din care ieşeau învingători întotdeauna candidaţii mari.

„Am avut mii de afise din astea, ăsta a mai rămas. Dar eu am avut numai aşa, afişe mici, nu am avut putere, bani mulţi că să fac. Unde le afişam, a două zi le găseam rupte, ba cu ochii scoşi, sau un bănuţ aşa mic, cu figura lui Iliescu, lipite pe ochii mei. Deci nu a fost o campanie corectă, cinstită, credincioasă, patriotică. A fost o şmecherie, o hoţie, o prostie”, cred Constantin Mudava.

Copiii mei puneu afişe cu mine şi peste noapte venea Iliescu. Şi s-a făcut o grosime de vreo șapte centimetri de afişe puse unul peste altul. Dimineaţă am plecat toţi la cuvioasa Paraschiva, toţi însemnând vreo șapte candidați, era şi Roman, Iliescu, eu şi ...ne-a primit foarte frumos actualul patriarh. Şi unul dintre SPP-işti şi-a uitat pistolul în hotelul de la Iaşi. Şi când s-a întors mi-a zis: îţi dau o veste extraordinară. Peste tot unde era Iliescu eşti tu”, spune Nuțu Anghelina.

Păziți ca demnitarii

Două luni, cât a durat campania electorală, Mudava şi Anghelina au beneficiat de protocol zero, ca orice demnitar: protecţie şi pază specializată, supraveghere la domiciliu.

„Din momentul în care ai ales să faci viaţa asta nu-ţi mai aparţii. Au dormit la mine la uşa, au dormit la scară blocului, un strănut...nu călcai în lift primiul, călcau ei, o grămadă de reguli, vă daţi seama, două luni de zile”, spune Nuțu Anghelina

„Mie nu mi-a fost frică de cineva vreodată. Decât de Dumenzeu. Şi eu am zis că nu am nevoie. Prima echipa de SPP, cea mai bună mi s-a trimis mie. Eram la Braşov. Nu i-am primit, i-am lăsat la poartă. Totuşi mi-a prins bine că aveau maşină. Eu nu aveam maşină. Aveam şi eu trei maşini, dar nu aveam şapte”, spune Constantin Mudava.

O cursă a profesioniştilor

3 noiembrie 1996. În turul doi al alegerilor intră Emil Constantienscu Ion Iliescu. Câţiva dintre cei 16 sunt şi acum în politică: Gyorgy Frunda, Vadim Tudor, Petre Roman, Gheorghe Funar. Alţii au abandonat: Nicolae Manolescu sau Ioan Pop de Popa. Independenţii, cei clasaţi pe ultimele locuri din concurs, au învăţat o lecţie dură: oricât de accesibilă părea, era o cursă a profesioniştilor.

„Acest candidat Mudava a fost la paritate cu un distins critic literar, eminent dar care, cu tată valoarea lui literară nu a avut impact social. Mudava a avut cu un procent deasupra lui. Nicolae Manolescu nu a avut mai mult decât Mudava, Adrian Păunescu nu a avut mai mut decât un procent. Deci a făcut o figura onorabilă”, este de părere Corin Bianu, consilier al lui Constantin Mudava.

„Am avut încredinţarea că pot să duc o asemena obligaţie. Nu eram şantajabil. La momentul respectiv era un vot negativ, Convenţia câştigase în acest fel, nu avema perinenţă până la capăt pentru că nu era suficient să fiu cel care dă pâine la săraci, trebuia să emit şi valenţe de politician, trebuia să cunosc mecanismele...”, spune Nuțu Angelina.

„Dacă rămâneam eu preşedinte în '96 era raiul pe pământ în România. În primul rând făceam ordine şi curăţenie, prin puterea mea puteam să fac ordine şi curăţenie. Şi lumea să fie cinstită. Prin puterea mea de ordin divin, făceam ordine şi curăţenie şi dreptate. Şi pace! Aveam de gând să iau Casă Poporului, să aduc poporul bolnav, în fiecare zi să fie plin acolo şi să îi vindec. Şi să le dau lecţii, cu televiziunea, nu ştiu ce...am demonstrat că pot să tratez şi pe televizor”, susține C. Mudava.

Învins de trei ori

1992, 1996, 2014 sunt anii în care Gheorghe Funar a fost învins în cursele prezidenţiale. În 1992 a câştigat peste un milion din voturile românilor, dar nu a reuşit să între în turul doi al alegerilor.

„Eram şase candidaţi. N-am crezut că se poate întâmpla aşa ceva. La ultima dezbatere televizată găzduită în studioul mare al TVR. În pauza transmisiei din 1992 au dat voie la susţinători, la membri din conducerea partidelor să între în platou, să le aducă o apă. În cazul meu, deşi era soţia mea acolo n-au lăsat pe nimei să intre pe platou. Şi mi-au adus o tavă cu băuturi colorate. Eu am făcut imprudenţa să beau de acolo şi în următoarea ora şi jumătate eram pierdut în spaţiu, nu ştiam ce se întâmplă. Pe la 5 dimineaţa ai mei au reuşit să vorbească cu mine”, susține Gheorghe Funar.

Gheorghe Funar a fost membru al PCR înainte de 1989, preşedinte al PUNR-ului din 1990, partid cu care a câştigat trei mandate la primăria Clujului, şi membru al PRM. A pierdut încrederea electoratului cu mesaje excentrice, iar anul acesta a ajuns la un scor mai mic de 0,4%.

„Trăim în cea mia bogată ţară de pe planetă în resurse naturale. În grădina Maicii domnului, dumnezeu ne-a lăsat de toate. Luăm la proporţii. Haideţi să luăm din Rusia vreo 200 de km pătraţi şi veţi vedea că nu există bogatii mai mari că-n România. avem şi diamante. Deci dacă pooprul român votează la referendum că toate bogăţiile statului devin monopol şi se exploatează numai de firme româneşti, vor intra în bugetul ţării peste 300 de miliarde de euro. Uitaţi-vă, vă rog, în istoria Suediei şi în istoria Danemarcei şi veţi constata că în jurul anului 1.000 î.HR denumirea ţării era Dacia, Suedia de azi şi Danemarca erau Dacia. Strămoşii lor ai suedezilor de astăzi, ai englezilor toţi sunt geto-daci. ştiţi ce scrie în Italia, în manualele lor de istorie şi la limba italiană, istoria limbii italiene? Este istoria poorului italian. Strămoşii poporului italian sunt geto-daci. Limba italiană se trage din limba geto-dacilor. Cum nu scrie? Vă rog căutaţi-le! Luaţi de la fraţii noştri români, că sunt vreo câteva milioane în Italia. Sunt extraordinar de serios şi mândru ca am ajuns să dobândesc aceste informaţii şi sunt fericit că am posibilitatea să le prezint. Uitaţi-vă la Columnă. Ştiinţific a fost colorată? Şi ce culori avea? Nu, nu vii! Puţin spus vii. Roşu, galben şi albastru. Nu vi se pare superb?”, spune Gheorghe Funar.

În 2014, mesajul său potrivit căruia geto-dacii au fost primii oameni de pe Pământ nu a prins deloc la popor.

Presa, țapul ispășitor

Anul 2009. O confruntare istorică între Traian Băsescu şi Mircea Geoană avea să-i garanteze preşedintelui în funcţie al doilea mandat. Constantin Rotaru, liderul PAS, Alternativă Socialistă, pierdea prima cursă cu aproape 44.000 de voturi. Acum da vina pe presă pentru eşecul lui. Altfel, este convins că mai mult de 70% din populaţia României îi împărtăşeşte convingerile comuniste.

„Eu sunt unul dintre cei este 70% dintre români care afirmă că ţară a fost atât de distrusă încât după 1989 se vinde continuu, se demolează şi încă mai e câte ceva de furat. E vorba numai de vreo 30 de ani în care s-au construit industriile, şcolile chiar şi apartamentele în care locuiesc aceşti capitalişti nemulţumiţi”, afirmă Constantin Rotaru.

Constantin Rotaru şi-a început cariera politică în ziua de 21 decembrie 1989, la Vâlcea. Se uita la televizor cu convingerea că ce vede este o lovitură de stat.

Până în decembrie 1989, Rotaru a condus un atelier de serigrafie în care producea ecusoanele uniformelor Şoimilor patriei. Se mândreşte că avea în subordine 80 de oameni. Acum, când este capitalist cu convingeri comuniste şi conduce o făbricuţă care produce steaguri, steguleţe, fanioane, are mai puţini angajaţi.

„În functie de doctrină nu sunt capitalist. Desigur, sunt un socialist şi pot să accept să-mi spună unii comunist. Pentru că doctrina, într-adevăr, foarte bine catalogată comunistă iar societatea este societate socialistă. Să ştiţi că m-am simţit mult mai bine înainte de 1989 când societatea în care eram nu era a mea. Dar trebuie să vă mai spun ceva: am fost acţionar şi înainte de '89 în societatea mea. Vă surprinde, nu? Am aşa un sentiment extrem de trist că sunt foarte mulţi români care nu cunosc istoria asta recentă”, spune Constantin Rotaru.

În 2014, Constantin Rotaru a candidat din nou. A adunat semnăturile prin efortul membrilor de partid, a finanţat campania cu câteva mii de lei din cotizaţiile acestora şi a pierdut cu 0,28 procente. Frica lui că ne vindem ţară nu a reuşit să-i convingă nici măcar pe toţi membrii partidului pe care îl conduce.

O soartă grea

În acelaşi an în care Rotaru îşi încerca şansele cu noul partid socialist, Ovidiu Iane candida la preşedinţie din partea Partidului Ecologist. Şi nu era singurul care îndrăznea să reprezinte aripa ecologistă. Concura direct cu Remus Cernea, de la Partidul Verde. Aşa se face că soarta tânărului ecologist, care făcuse Facultatea de Ştiinţe Politice special pentru a candida la preşedinţie, avea să fie de două ori mai grea.

Sincron Iane „Dacă nu te vede nimeni trebuie să te diferenţiezi. Dacă am un stol de vrăbii sau un stol de ciori şi în acel stol de ciori este un papagal, automat, oricât ar fi stolul de negru papagalul tot se vede. Spre deosebire de campania care se făcea la nivelul celor trei candidati, campania mamut, eu eram aşa...iepuraş. Iepuraşul şi mamutul, cam aşa era. Diferenţa. Ce structuri aveau cei trei candidaţi, toată ţară era portocalie. Te îngropai în portocaliu. Roşu mai puţin, era atât de mult portocaliu în ţara asta...la un moment dat aveai impresia, mă, da totuşi de unde atâţia bani?”, spune Iane.

Acum este deputat PSD şi are biroul la Vicovu de Sus, în Suceava. Campania electorală i-a schimbat viaţa. Practic, atunci a început cariera să politică. Şi atunci a primit lecţia greilor: jocul face regula.

„Atunci mi-am dat seama că vreau să fac politică. Până atunci voiam să fac politică dar era aşa şi nu înţelegeam fenomenul. Eram la bastonaşe şi liniuţe. Evenimentele pe care le provocau reuşeau să ţină agenda presei pentru toată ziua şi pentru a doua zi. Pur şi simplu nu puteai să intri. Erau atât de multe informaţii, ştiri, atât de multe chestiuni de campanie care se introduceau, încât puteai tu să vii cu cel mai tare program pentru România. Era că şi cum într-un stadion în care toate echipele urlă, ţi-ai fi strigat şi tu numărul de telefon. Cine să te audă? Dacă aş fi fost şi eu la acel nivel, la fel aş fi făcut. Stai puţin, suntem în campanie. N-avem timp de... n-avem timp!”, spune Ovidiu Iane.

A primit aproape 23,000 de voturi iar sub el, în clasament, era doar Ninel Potîrcă, candidat independent care acum se află în închisoare pentru evaziune fiscală. Eşecul de atunci îl amuză acum.

„Da, e o nebunie dar o nebunie frumoasă. Depinde cât de mult te implici. Lumea nu era pregătită pentru asta şi nici acum nu sunt. Am observat că se dă foarte puţină importantă informaţiei reale, informaţiei adevărate. Se merge foarte mutl pe ceea ce se primeşte de-a gata. La televizor sau într-un ziar. Nimeni nu stă să studieze cu adevărat informaţia. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de nimic”, susține Ovidiu Iane.

Ninel Potîrcă, Raj Tunaru, alţi foşti candidaţi independenţi sunt acum condamnaţi pentru infracţiuni economice. Vadim Tudor, Gheorghe Funar, execentricii campaniilor prezidenţiale au intrat în cursă şi anul acesta şi refuză să fie uitaţi. Dincolo de ei însă rămân mai mult de 15 candidaţi independenţi care au îndrăznit să-şi exercite un drept constituţional simplu: orice român poate candida la funcţia supremă în stat.