Sari la conținut

Din interior I Captivi în lumea virtuală

Tehnologia a devenit o componentă indispensabilă a vieții cotidiene. În ultimii ani însă, sute de copiii și adulți au ajuns la psiholog sau chiar la psihiatru din cauza dependenței de calculator, televizor, tabletă și telefonul mobil. Care sunt consecințele acestui fenomen care tinde să devină o problemă de sănătate publică, aflați, în reportajul special marca „Din|interior”.

În România, dependenţa de tehnologie afectează tot mai multe persoane. Anual, psihologii şi medicii psihiatri se confruntă cu sute de cazuri de copii și adulți captivi în lumea virtuală.

Gabriel Oprişanu, manager Institutul de Psihiatrie Socola, Iași: Există un fenomen care poate deveni îngrijorător.

Adrian Wang, medic psihiatru, Singapore: Mulţi oameni vor începe să îşi ignore serviciile, relaţiile interumane, lucrul sau studiile pentru a aloca mai mult timp şi mai mulţi bani cu tehnologia. Aceasta este problema când tehnologia începe să îţi controleze viaţa.

În anul 2013, Societatea Americană de Psihiatrie a propus ca dependenţa de tehnologie să fie inclusă în categoria tulburărilor psihice. Medicii cercetează dacă această adicţie este o boală sau un simptom al altor tulburări mintale precum depresia, anxietatea şi izolarea socială.

Adrian Wang, medic psihiatru, Singapore: Dependenţa de tehnologie este foarte similară cu alte dependenţe precum cea faţă de droguri.

Daniel Ivănescu, psiholog, preşedinte Asociaţia Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieţii: Vedem rezultatele unui gen de sevraj la nivel psihologic.

Laura Mateescu, medic psihiatru, Spitalul Clinic „Prof. Dr. Alexandru Obregia”: Copiii devin, mulţi dintre ei, agresivi. Pot să devină agresivi verbal sau agresivi fizic cu părinţii. Să se lupte cu părinţii pentru a-şi obţine telefonul, tableta, calculatorul.

Vacanța mare, „petrecută” la psiholog
Tot mai mulți copii fac terapie în urma dependenței de televizor, spun psihologii

Bucureştii Noi, zona de nord a Capitalei. Deşi se afla în vacanţă, Cosmin, în vârstă de şapte ani, este nevoit să întrerupă joaca. Spre deosebire de alţi copii, Cosmin face terapie pentru că suferă de deficit de atenţie şi are probleme de exprimare.

În primii trei ani de viaţă, copilul a fost dependent de televizor.

Nicoleta Vasile, mama lui Cosmin: Când îl strigam de două trei ori se uita câteva secunde și după aia iar se uita la televizor.

Problemele copilului au apărut după ce a fost lăsat singur, timp îndelungat, în faţa micului ecran. Mama lui Cosmin, Nicoleta Vasile, spune că, astfel, ea și soțul ei își făceau mai mult timp pentru treburile casei.

Nicoleta Vasile, mama lui Cosmin: Lui îi plăcea foarte mult să se uite la televizor şi noi am profitat.

Nicoleta Cartas, medic psihiatru, Institutul de Psihiatrie Socola, Iași: Este o lipsă de informare a părinţilor sau o lipsă de anticipare a consecinţelor negative.

Psihologii spun că expunerea copiilor, la vârste fragede, în faţa televizorului, le afectează dezvoltarea mintală.

Ana-Maria Zamfir, psiholog, Asociația pentru Sănătate Mintală a Copilului: Sunt copii care dacă au consumat în primii doi ani de zile foarte mult timp în faţa tabletelor, televizoarelor şi au interacţionat prea puţin cu persoanele din jur, au fost privaţi de afecţiune (...) Pentru că interacţiunea cu un obiect nu poate oferi satisfacţia aceea, conţinerea emoţională de care un copil are mare nevoie (...). Nu se poate dezvolta nici motric să zicem, nici cognitiv, rămân foarte multe arii nedezvoltate.

Ileana Botezat, medic psihiatru, director Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog: Interacțiunea umană este esențială. Și dacă un ecran îți oferă o mișcare, dinamică, culoare, voce, vocea umană, vocea mamei nu va fi niciodată înlocuită, privirea mamei nu va putea fi niciodată înlocuită.

Cosmin nu a vorbit până la vârsta de trei ani şi jumătate, atunci când a început terapia.

Marius Zamfir, psiholog: Deşi avea undeva la trei ani şi jumătate, Cosmin la vârsta aceea, la prima evaluare, a ieşit undeva ca şi dezvoltare mintală, la vârsta de un an, un an şi două luni.

Nicoleta Vasile, mama lui Cosmin: La început, când l-am adus, nu vorbea deloc. Nici „mama” nu îmi spunea.

În prezent, Cosmin recuperează cunoştiinţele pe care nu a reuşit să le asimileze în primii ani de viaţă.

Marius Zamfir, psiholog: Cazul acestui băieţel nu este singular. Din păcate este un caz cu care ne întâlnim frecvent în ultimii cred eu chiar cinci ani de zile.

Jocul, ca un drog
Dependența de tehnologie provoacă violență și sevraj, spun psihologii și medicii psihiatri

Cazurile grave de adicţie sunt direcţionate de psihologi către spitalele de psihiatrie. Medicii tratează tot mai mulţi copii şi adolescenţi dependenţi de televizor, tabletă, telefon mobil şi calculator.

Laura Mateescu, medic psihiatru, Spitalul Clinic „Prof. dr. Alexandru Obregia”: Avem din ce în ce mai mulţi copii care se prezintă la noi cu probleme de relaţionare socială, cu probleme de interacţiune socială. Copii la vârste mici, cu probleme de a vedea, sau nu, lumea în care trăiesc.

Nicoleta Cartas, medic psihiatru, Institutul de Psihiatrie Socola, Iași: Se poate face o terapie cognitiv-comportamentală.Vorbim de patologii de vârste diferite. La nivelul adolescenţilor şi copiilor trebuie vorbit cu părinţii, care trebuie învăţati să le folosească timpul copilului într-o anumită manieră.

În cazul adolescenţilor, dependenţa de tehnologie are consecinţe grave asupra comportamentului în familie şi în societate, spun psihologii.

Daniel Ivănescu, psiholog, preşedinte Asociaţia Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieţii: Vedem la unii care nu mai au acces la tehnologie o stare de iritare, comportament violent în unele situaţii, lipsa de somn în alte situaţii mai extreme.

Părinte: „I-am luat monitorul și l-am îngropat în zăpadă”
Familiile care se confruntă cu dependența de tehnologie trec prin momente de cumpănă

Oraşul Giurgiu. Această familie se pregăteşte de picnic. Până anul trecut, a trăit momente de coşmar. Beni, în vârstă de 20 de ani, a fost dependent de jocurile pe calculator.

Beni: Am avut un timp în care am găsit o portiţă şi am stat 26-27 de ore şi am adormit pe scaun. După aia nu mai puteam.

Elena Petrică, mama lui Beni: Când venea de la liceu nici nu mânca. La un moment dat se ascuţise la faţă că îi spuneam „ai ajuns la genunchiul caprei”, pentru că nu mânca, nu avea timp, nici la toaletă nu se ducea, era pe joc, era foarte captivat de joc.

Beni spune că a căutat un refugiu în lumea virtuală din cauza problemelor pe care le avea la liceu.

Beni: Timpul petrecut ca să învăţ nu mai era rentabil pentru că nu primeam notele meritate şi astfel m-a afectat mult asta.

Adrian Wang, medic psihiatru, Singapore: Pentru unii oameni prezenţa în realitate virtuală compensează ceea ce nu au în viaţa reală, prietenie, conexiuni sociale. Pe Internet în spatele unei tastaturi pot fi oricine îmi doresc să fiu.

Din cauza adicţiei faţă de jocurile pe calculator, Beni a devenit violent cu părinţii. Au fost situaţii în care şi-a lovit mama când aceasta a încercat să îl întrerupă din joc.

Elena Petrică, mama lui Beni: M-am dus la monitor să îl închid. Și el m-a împins, eu l-am împins, şi m-am buşit pe jos.

Beni: Faptul că am avut un acces de furie nu este normal pentru mine pentru că în general sunt o persoană calmă. Şi asta a demonstrat doar cât de repede pot să ajung într-o situaţie în care ajung să fac ceva fără să gândesc şi ce influenţă are calculatorul asupra mea.

Mama lui Beni, doamna Elena Petrică, spune că a făcut tot ce a fost omeneşte posibil ca să îşi scape fiul de dependenţa de tehnologie.

Elena Petrică, mama lui Beni: Au fost faze când i-am luat monitorul şi i l-am îngropat în zăpadă. (...) A venit acasă, nu a făcut urât, adică a fost conştient şi i-am spus „eşti dependent? O.K! Dacă nu atunci care e problema?”. Şi a realizat atunci că ceva nu e în regulă.

Adrian Wang, medic psihiatru, Singapore: Este la fel ca la un alcoolic care trebuie să renunţe la băuturi pentru o perioadă. Pentru o adicţie severă va trebui ca pentru moment să înlături tehnologia din peisaj.

Pentru Beni, singura soluţie a fost, însă, internarea într-un centru privat, specializat în tratarea adicțiilor unde ajung, mai ales, consumatorii de droguri.

Beni: M-am întors un om schimbat pentru că au fost oameni care erau dependenţi de lucruri mult mai grave decât de calculator. (...) Şi am spus că nu mai am nevoie de dependenţe. (...) Şi am făcut o promisiune cu mine însumi că o să mă opresc.

Anul acesta, Beni a terminat liceul. Şi-a propus ca, în viitor, timpul petrecut la calculator să fie cu folos. Acum, vrea să urmeze o carieră în I.T.

Beni: În cazul în care realizezi că ai o dependenţă sau ceva ar fi cazul să povesteşti cuiva căruia îi pasă de tine, să îi spui că ai nevoie de ajutor şi că nu poţi trece singur prin asta.

Telefonul mobil, o parte din noi
Utilizarea în exces a telefonului a devenit una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere, spun polițiștii.

Dacă pentru adolescenţi dependenţa de tehnologie apare în joacă, la adulţi poate fi consecinţa nevoii de a se simţi permanent conectaţi la informaţie, prin intermediul Internetului şi a telefonului mobil.

Daniel Ivănescu, psiholog, preşedinte Asociaţia Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieţii: Avem tendinţa să mergem cu telefonul în mână! De ce? Ca să nu pierdem ceva. Dacă primesc un mesaj pe o reţea de socializare sau un mail sau ceva foarte foarte important.

Nicoleta Cartas, medic psihiatru, Institutul de Psihiatrie Socola, Iași: De la a căuta o informaţie până la a face o dependenţă e un pas foarte mic şi este foarte greu să îţi dai seama când ai trecut de la o comunicare, la o dependenţă.

În ultimii ani, în România, dependenţa de telefonul mobil a devenit una dintre cauzele principale ale accidentelor rutiere, spun poliţiştii. Fenomenul este cu atât mai îngrijorător cu cât ţara noastră ocupă locul al doilea în Europa la numărul de decese în trafic, conform unui raport ale U.E, din anul 2015.

Ovidiu Munteanu, comisar șef Brigada Rutieră București: Nu eşti atent, nu ai o distanţă suficientă faţă de vehiculul din faţă, poţi trece de pe o bandă pe alta fără să te asiguri fiind atent la trimiterea unui mesaj sau fiind angrenat într-o convorbire telefonică. Din acest punct de vedere riscul de a se produce un eveniment rutier este foarte mare.

Poliţiştii din cadrul Brigăzii Rutiere sunt îngrijoraţi de amploarea fenomenului. De la începutul anului, în Bucureşti, aceştia au aplicat peste 7.300 de sancţiuni şoferilor care au fost surprinşi în timp ce foloseau telefonul mobil.

George Anghel lucrează ca agent de circulaţie în Piaţa Victoriei, una dintre cele mai aglomerate zone din Bucureşti.

George Anghel, agent Brigada Rutieră București: Oamenii găsesc diferite motive, vorbeam cu copilul acasă, s-a întâmplat ceva, este cineva bolnav, diferite motive.
Reporter: Şi îi credeţi?
George Anghel: V-am zis, îi sancţionăm conform legii pentru că trebuie să folosească hands-free.

Mai nou, poliţiştii se confruntă şi cu situaţii în care pietonii provoacă incidente rutiere. 83% dintre pietoni folosesc telefonul mobil fără să se asigure când traversează strada, potrivit unui studiu realizat de constructorul auto Ford, în anul 2015.

George Anghel, agent Brigada Rutieră București: Sunt foarte mulţi pietoni care traversează strada fără să se asigure, având căşti în urechi, fiind cu privirea către telefonul mobil. (...) S-au întâmplat foarte multe accidente, bineînţeles din acest motiv.

Daniel Ivănescu, psiholog, preşedinte Asociaţia Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieţii: Adulţii vor să fie conectaţi aparent la tot ce se întâmplă în jurul lor deconectându-se practic de la tot ce se întâmplă în jurul ca să fac aşa un joc de cuvinte, ceea ce nu este O.K. Realitatea este ceea ce vedem în jurul nostru.

Dependența de tehnologie, un fenomen ignorat de autorități
Psihologii și medicii psihiatrii recomandă inițierea de campanii de prevenire la nivel național

În prezent, autorităţile din România nu au soluţii pentru a preveni şi stopa dependenţa de tehnologie. Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog este instituţia de stat responsabilă cu realizarea politicilor de sănătate mintală.

Ileana Botezat, medic psihiatru, director Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog: Recunoaștem că nu există un sistem pus la punct de raportare a acestor fenomene. Dar dacă fenomenul devine atât de îngrijorător și s-ar putea să fie îngrijorător cred că trebuie o colaborare făcută și cu alt gen de instituții eventual ONG-uri care să semnalizeze că există un astfel de pericol.

Psihologii şi medicii psihiatri consideră că autorităţile ar trebui să iniţieze campanii de prevenire a acestui fenomen, la nivel naţional.

Laura Mateescu, medic psihiatru, Spitalul Clinic „Prof. dr. Alexandru Obregia”: Cea mai importantă este informarea la nivelul părinţilor.

Daniel Ivănescu, psiholog, preşedinte Asociaţia Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieţii: În momentul în care statul ia măsuri, chiar şi la nivelul ăsta de campanie de informare, oamenii adulţi stau şi se gândesc, măi este o problemă serioasă nu este o glumă. Dacă mă apuc eu să vorbesc singur aşa or să zică e încă unu care vorbeşte.

Ileana Botezat, medic psihiatru, director Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog: Fără îndoială având în vedere amploarea fenomenului, având în vedere disfuncționalitățile care apar în utilizarea uneori a acestor tehnologii, consider că poate fi extrem de utilă o astfel de acțiune de prevenire.

Terapie cu poveștile lui Creangă
La Iași va fi înființat primul centru pentru tratarea dependenței de tehnologie din România

La începutul anului, reprezentaţii Institutului de Psihiatrie Socola din Iaşi au iniţiat un proiect prin care intenţionează să construiască primul centru de tratare a dependenţei de tehnologie din România.

Gabriel Oprişanu, manager Institutul de Psihiatrie Socola, Iași: Astăzi, când discutăm, nu există un anumit cod de boală care să definească dependenţa de tehnologie. Rolul centrului este de a identifica şi de a propune către factorii de decizie, (...) introducerea unui cod de boală care să definească foarte clar dependenţa de tehnologie.

Reprezentaţii institutului au organizat o campanie de strângere de fonduri în urma căreia au obţinut suma de 40.000 de lei necesară obţinerii autorizaţiei de construcţie. Centrul va funcţiona în „Casa Creangă”, un imobil din curtea institutului, unde, în trecut, a făcut seminarul teologic Ion Creangă. Una dintre metodele de terapie propuse este lectura poveştilor marelui scriitor.

Gabriel Oprişanu, manager Institutul de Psihiatrie Socola, Iași: „Amintirile din copilărie”, în care prezintă viaţa copiilor din trecut cu ceea ce se întâmplă practic astăzi, când nu mai există socializare decât pe reţele de socializare, când tehnologia acaparează mult din timpul copiilor.

Realitatea virtuală versus realitatea cotidiană
Unii părinți își țin copiii departe de adicții prin plimbări în natrură

În lipsa unor campanii de prevenire din partea autorităților, părinţii sunt nevoiţi să se descurce cum pot ca să-şi ţină copiii departe de adicţii.

Bogdan este un părinte pasionat de plimbările în natură. Acesta şi-a propus să petreacă cât mai mult timp cu fiul său Cezar, în vârsta de zece ani, după ce băiatul a dezvoltat o pasiune pentru jocurile pe consolă.

Bogdan Tiron, părinte: Căpătase o atitudine foarte rezervată, uneori nu mai era comunicativ, dădea replici foarte dure, foarte tăioase și atunci am realizat că de fapt era o problemă. De aceea, din acea clipă am început să petrec foarte, foarte mult timp cu el.

Astăzi, Bogdan şi-a propus să-și învețe copilul cum poate supraviețui dacă se rătăcește în pădure. Cezar învață cum se face un foc de tabără.

Bogdan Tiron, părinte: Am considerat că a se juca cu aceste device-uri, tablete, smartphone, consolă, orice este un lucru bun pentru el atâta vreme cât este controlat și cât are rolul de premiu. Nu lăsat, abandonat, în fața televizorului, iar eu ca părinte îmi rezerv timp pentru mine.

Cezar descoperă pe pielea lui că realitatea este foarte diferită de lumea virtuală.

Cezar: Tabletele și astea te fac să pierzi partea cea mai importantă în viață, distracția, armonia și fericirea cu familia ta.

În alte state, autorităţile au luat măsuri pentru a preveni şi combate efectele negative ale dependenţei de tehnologie. În China funcţionează peste 200 de clinici de „detoxifiere digitală”. În oraşul chinez Chongqing, autorităţile au înfiinţat trotuare speciale pentru pietonii care merg cu mobilele în mână. Şi tot în China, unii părinţi au plătit persoane pentru rolul de „asasini virtuali” care să le elimine din jocuri personajele copiilor. În Germania, în oraşul Augsburg, autorităţile au instalat semafoare la nivelul solului pentru a-i avertiza pe utilizatorii de smartphone când pot traversa în siguranţă.

Adrian Wang, medic psihiatru, Singapore: Acesta este viitorul şi nu există cale de întoarcere. În următorii 20 de ani poate va fi încă un salt major în domeniul tehnologiei, maşini care se conduc singure, mai multe drone, tehnologia, tabletele, telefoanele vor fi parte din noi. Cred că noi ca adulţi şi mentori trebuie să fim atenţi la acest lucru şi trebuie să îi învăţăm pe cei tineri cum să gestioneze această situaţie.

Captivi în lumea virtuală
Pentru moment, România rămâne fără soluţie la acest fenomen care poate sa devină o problemă de sănătate publică

Laura Mateescu, medic psihiatru, Spitalul Clinic „Prof. Dr. Alexandru Obregia”: Deci nu o să mai putem în secolul 21 să interzicem total accesul copiilor la lumea virtuală. (...) Tot ce putem să facem noi părinţi fiind este să controlăm. Să controlăm în primul rând momentul expunerii. Pentru că oho... nici nu vreţi să ştiţi pe ce site-uri stau copiii şi mulţi dintre părinţi nu au habar unde intră aceşti copii şi ce văd.

Daniel Ivănescu, psiholog, preşedinte Asociaţia Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieţii: Dacă nu luăm problema mai din start cum am făcut cu etnobotanicele, le-am lăsat la liber şi după aia ne-am trezit că... la fel o să fie şi aici.

Trăim vremuri în care tehnologia a devenit o componentă indispensabilă a vieţilor noastre. Cât de pregătită este România să se confrunte cu dependenţa de tehnologie, cel mai probabil boala secolului 21? În lipsa unor campanii de informare din partea autorităţilor, sute de copii şi adulţi îşi distrug vieţile într-o realitate virtuală, înşelătoare.