Sari la conținut

DIN|INTERIOR. Cum au ajuns în România cei mai periculoși traficanți de droguri și cum a fost prins „Regele cocainei”

În România, traficul şi consumul de droguri reprezintă două dintre cele mai mari ameninţări la adresa securităţii naţionale, potrivit Strategiei de Apărare. În fiecare an, prin vămile românești sunt introduse stupefiante de mare risc în valoare de zeci de milioane de euro. Cei mai periculoşi traficanţi, parteneri ai temutelor carteluri din America Latină, şi-au reorientat afacerile catre România, după ce pieţele lor tradiţionale, din Spania, Olanda şi Marea Britanie, au devenit tot mai nesigure, în urma intensificării controalelor. Acum, România a ajuns una dintre porţile principale de intrare în Europa a cocainei şi heroinei, dar şi un important producător de cannabis.

„Dacă discutăm de heroină, acest tip de drog provine în special pe zona Afganistan. O rută principală de transport a heroinei presupune tranzitarea Bulgariei, a României, cu destinație specială spre țările din Europa de Vest”, explică un procuror DIICOT, şef al serviciului antidrog.

„Cocaina este prezentă în România ca și rută alternativă către vestul Europei, iar substanțele de tip sintetic, amfetamine și ecstasy, care vin în special din Olanda au destinație o parte România, iar o parte tranzitează către Orientul Mijlociu”, spune Sorin Oprea, directorul Agenției Naționale Antidrog.

În ultimii ani, portul Constanţa, al doilea ca mărime din Europa, după Rotterdam, şi cea mai mare poartă comercială a României, a devenit o rută importantă de introducere a cocainei în UE.

„Nu avem acolo o vulnerabilitate din punctul de vedere al securității, însă, cum vă spuneam, imaginația traficanților și modul de operare le conferă posibilitatea să penetreze acest sistem de protecție”, spune procurorul DIICOT, care vorbește sub protecția anonimatului.

În luna ianuarie 2009, procurorii DIICOT Constanța și polițiștii de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate au descoperit, în incinta portului, peste o tonă de cocaină.

„A fost cea mai mare captură de cocaină din istoria României și implict de droguri”, spune un ofițer de la brigada antidrog.

Drogurile, în valoare de 40 de milioane de euro, au fost aduse, cu vaporul, din Brazilia, de o reţea de traficanţi români şi spanioli. ,,Marfa”, era ascunsă în două containere care oficial transportau lemn de cedru şi avea ca destinaţie finală Spania.

„Capul grupării din România era un spaniol. A fost implicat continuu în aceste trasferuri către Europa”, explică ofițerul.

„Operațiunea Rio”, aşa cum au numit-o anchetatorii, a început, în luna ianuarie 2009. Atunci, poliţiştilor li s-a părut suspect faptul că o firmă nou-înființată din Gorj a adus în portul Constanţa două containere cu cherestea, deși societatea nu mai realizase importuri și nu avea experiență în prelucrarea lemnului.

„În toate porturile UE și inclusiv la noi în Constanța se fac analize de risc cu privire la istoricul unei firme sau cu privire la natura activităților pe care aceasta le desfășoară”, spune procurorul DIICOT.

Poliţiştii au extins ancheta după ce au aflat că patronii firmei din Gorj încercau să mituiască vameșii. Pe fir a intrat un ofițer sub acoperire care a pretins că are afaceri în port și că poate să îi ajute. Gorjenii i-au mărturisit ofiţerului că sunt dispuși să le plătească vamesilor 20.000 de euro, pentru ca aceștia să nu verifice conținutul containerelor. Afaceriştii au pretins că marfa ascunsă ar fi, de fapt, pastile de viagra.

„Au spus polițistului sub acoperire, în care căpătaseră încredere, că dacă se va derula cum își doresc tranzacția, vor mai urma și altele pentru care vor oferi și câte 100.000 de euro la fiecare container introdus”, spune un procuror DIICOT Constanța, şef al serviciului antidrog.

Ofiţerii au urmărit activitatea gorjenilor şi pe Internet. Aşa au aflat că se interesau ce pedepse riscă pentru traficul de droguri. Polițiștii au descins în port și au descoperit că în interiorul celor două containere, sub pachetele cu lemn de cedru, nu erau pastile de viagra, ci 1,2 tone de cocaină.

„Puritatea cocainei s-a constatat că este de aproximativ 90-95%. Ca să vă daţi seama de puritate, ceea ce se vinde consumatorilor, în partea finală a lanţului de tranzacţii, cocaina are o puritate de 30-35%”, spune procurorul.

Anchetatorii români au anunţat poliția braziliană cu privire la prezența celor patru containere în portul Paranagua, iar ofițerii din Țara Cafelei au reușit o nouă captură record.

„Pe baza informațiilor pe care noi le-am furnizat autoritățile au reușit capturarea a încă 3,7 tone de cocaină”, spune un ofițer antidrog.

„Însumând și captura din portul Constanța de 1,3 tone, aceasta apărea ca cea mai mare captură din ultimii zece ani de cocaină din lume”, spune procurorul constănțean.

Traficanții din Gorj au fost condamnați la 25 de ani de închisoare. Dacă în cazul „Operațiunii Rio”, polițiștii şi procurorii nu au avut de a face cu dealeri experimentați, cu totul altfel au stat lucrurile În anul 2012. Atunci, bulgarul Evelin Banev, zis și „Regele Cocainei”, a reuşit să introducă, prin portul Constanța, peste 50 de kilograme de cocaină.

„Chiar are acces în cadrul întâlnirilor care se efectuează în Columbia între reprezentanţiii F.A.R.C. F.A.R.C este o organizaţie paramilitară care apără cu arma în mână plantaţiile de coca”, spune un ofițer antidrog.

Evelin Banev este considerat unul dintre cei mai periculoşi traficanţi de droguri din Europa. De curând, bulgarul a fost condamnat de justiţia italiană la peste 20 de ani de închisoare pentru că a introdus în Peninsulă peste şase tone de cocaină. Banev mai este anchetat şi în ţara sa pentru trafic de stupefiante şi pentru spălare de bani.

„Nu a atras atenţia autorităţilor prin o afişare opulentă în public. Am înţeles că are maşini vechi cu care circulă, merge pe stradă neînsoţit, deci e un lucru care pentru un traficant de droguri la acest nivel e mai rar întâlnit, spune ofițerul antidrog.

„Regele Cocainei” şi-a început afacerile ilegale în România în anul 2011. Atunci s-a întâlnit, la un hotel de lux din Bucureşti, cu un cetăţean sud-american, neindentificat de autorităţi, pentru a stabili detaliile importului unei cantităţi de 50 de kilograme de cocaină, prin portul Constanţa. Preţul tranzacţiei a fost de 1 milion de euro, bani gheaţă.

„De fapt el avea o datorie faţă de o terţă persoană şi prin livrarea acelei cantităţi de cocaină şi-a stins acea datorie”, explică procurorul DIICOT.

Din stenogramele depuse la dosar de procurorii DIICOT rezultă că Evelin Banev era convins că poate aduce, fără probleme, marfa în România.

Stenogramă din dosar

Evelin Banev: „În România eu pot! Să organizăm totul cu calm. Marfa este în regulă, e aproape în Italia, pe apă, a trecut de strâmtoarea Gibraltar. Marfa mea e pentru Italia, Olanda, Germania şi mai puţin pentru Spania pentru că nu se vinde bine".

Cetăţean sud-american: „OK! Când vine marfa îmi trimiteţi un smiley-trist”.

În anul 2012, complicii lui Banev au reușită să scoată cocaina din port şi au adus-o la Bucureşti. Însă, ca şi în cazul Operaţiunii Rio, un ofiţer sub acoperire le-a stricat planurile. Drogurile ar fi trebuit să ajungă la complicii cetăţeanului sud-american, ascunse într-un autoturism. Poliţiştii au identificat maşina şi au descoperit cele 50 de kilograme cocaină.

Anul trecut, procurorii DIICOT l-au trimis în judecată pe Evelin Banev pentru trafic internaţional de droguri, iar Tribunalul Bucureşti a dispus reţinerea sa în lipsă. Acum, Banev se afla în arestul autorităţilor bulgare. Poliţiştii români au reuşit să îl aresteze pe Radoslav Atanasov, unul dintre complicii „Regelui Cocainei", iar în prezent, fac cercetări pentru a afla cine au fost românii care i-au ajutat pe traficanţi să scoată drogurile din port.

În timp ce cocaina a fost şi este adusă în România cu vapoarele din America Latină, un alt drog de mare risc, heroina, pătrunde în ţara noastră cu tirurile, prin intermediul cărăuşilor. România este traversată de două rute principale ale traficanţilor. Prima porneşte din Afganistan, ţara care produce 80% din heroina planetei. De acolo traversează spaţiul fostei URSS şi ajunge la graniţa cu Republica Moldova şi Ucraina. Cea de-a doua, numită Ruta Nord- Balcanică, porneşte tot din Afganistan, traversează Iranul şi Turcia. În Turcia marfa este împărţită între traficanţi şi apoi încărcată în tiruri către Bulgaria. Drogurile ajung în România în punctele de frontieră Giurgiu şi Vama Veche.

„Noi suntem situaţi la marginea spaţiului Schengen şi traficanţii sunt interesaţi în primul rând să pătrundă, să introducă marfa, drogurile, în special în spaţiul Schengen şi atunci România este pentru ei o rută care îi interesează”, spune procurorul DIICOT.

În vara anului 2014, poliţistul de frontieră Sorin Căpraru a realizat una dintre cele mai mari capturi de heroină din istoria Vămii Giurgiu, zece kilograme. Stupefiantele urmau să fie introduse în ţară de către doi cetăţeni turci care transportau cu tirul profile din aluminiu. Destinaţia lor era Germania.

„Pasagerul prezenta suspiciuni cum că era un pic mai gros îmbrăcat. Afară erau în jur de 26-27 de grade iar el era îmbrăcat cu un pulover şi o geacă”, spune Sorin Căpraru, agent şef adjunct Vama Giurgiu.

Poliţistul a descoperit că pasagerul avea ascunse, sub haine, cinci kilograme de heroină. Alte cinci kilograme erau transportate în cabina şoferului. Heroina a fost confiscată, iar cei doi cărăuşi au ajuns în arest. Dacă până de curând România era considerată doar o poartă de intrare a drogurilor de mare risc în Europa, începând cu anul trecut a devenit şi un important producător de stupefiante, mai precis de cannabis.

„Cel puţin prima jumătate a anului 2014 ne-a oferit această certitudine întrucât avem multiple, foarte multe cauze în depistarea unor culturi indoor sau outdoor de cannabis”, spune procurorul DIICOT.

În anul 2013, procurorii DIICOT Timişoara şi ofiţerii de la Brigada de Combatere a Crimei Organizate au arestat o reţea de traficanţi de marijuana formată din cetăţeni vietnamezi. Asiaticii au înfiinţat în două hale din municipiul Arad şi într-una din comuna Iratoşu cele mai mari plantaţii de cannabis descoperite vreodată în România.

„Din cele trei hale au fost recoltate peste 4.000 de plante. Oricum veniturile la trei luni erau în jur de 1 milion de euro”, spune un ofițer antidrog.

„Era organizat în cele mai mici detalii. O mobilizare impresionantă de resurse umane și logistice, mă refer aici la tiruri cu pamânt, ghivece”, spune un procuror DIICOT din Arad.

Vietnamezii şi-au mutat afacerile ilegale din Ungaria şi Cehia pentru că intraseră în vizorul autorităţilor din cele două state. Planul traficanţilor era să transforme Iratoşu, o comună de la graniţa cu Ungaria, într-un important centru de producţie a marijuanei pentru Europa. Plantaţia din comuna Iratoșu a fost înfiinţată într-o hală a unui fost IAS de la marginea satului, departe de ochii localnicilor.

„Acea locaţie era închiriată pe o perioadă nedeterminată. Contractul de închiriere era onorat în condiţii mai mult decât bune. Utilităţile erau acordate tot aşa, cu toate că s-au descoprit furturi mari de energie electrică”, spune ofițerul.

Atât primarul din Iratoşu, Attila Papp, cât şi sătenii susţin că nu ştiau nimic despre droguri.

„Oameni simpli de la ţară, părerea mea, nici nu prea ştiu ce înseamnă drogurile astea sau cabanisul, pardon canabisul”, spune primarul.

Localnicii aflaseră doar că vietnamezii erau interesaţi să facă afaceri cu pământ pentru flori.

„Zic: cere şi tu nişte pamânt pentru flori, nu, ca e închis, toate uşile, numai se aude pocnind ceva”, povestește un localnic, Gheroghe Sfârnaciu.

Ofiţerii români au fost informaţii de colegii lor din Cehia şi Ungaria cu privire la afacerile cu marijuana ale vietnamezilor. Polițiștii au descins în cele trei hale din comuna Iratoşu şi din municipiul Arad și i-au arestat pe vietnamezi.

Traficanţii au primit pedepse cumulate de 50 de ani de închisoare. Procurorii şi poliţiştii consideră că plantaţiile s-au înmulţit din cauza legislaţiei permisive. Legea nu incriminează vânzarea seminţelor de cannabis, ci doar comerţul cu drogul obţinut, marijuana.

„Acesta a fost şi motivul pentru care s-au înmulţit aceste culturi pentru că seminţele erau procurate prin intermediul unor firme care ofereau asemenea produse pe Internet. Noi nu putem interveni, în acel moment, pentru că vânzarea de seminţe nu este incriminată”, spune procurorul DIICOT.

În România, aproape o treime din drogurile traficate şi produse sunt destinate consumului intern. După interzicerea substanţelor etnobotanice în anul 2011, stupefiantele cel mai consumate au redevenit cannabisul, heroina, cocaina şi ecstasy. Aproape un milion de persoane, cu vârsta cuprinsă între 15 şi 64 de ani, au încercat cel puţin puţin odată un drog, conform statisticilor oficiale. 80% din consumatori sunt în Bucureşti.

„Cu toate că suntem sub media europeană, în România trendul privind consumul de droguri este unul ascendent”, spune Sorin Oprea, directorul Agenţiei Naţionale Antidrog.

„Creează veselie, dă stări de plăcere, dă halucinaţii care uneori sunt adevărate spectacole, dar pe de altă parte preţul pe care îl plătim pentru toate aceste câteva minute sau câteva ore de stare de bine este extrem de mare”, spune academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, preşedinte al Centrului Internațional Antidrog.

Întrucât consumului de droguri este în continuă creştere, reporterii Din|Interior au vrut să afle care este amploarea fenomenului şi în celelalte mari oraşe ale ţării: Timişoara, Cluj, Iaşi şi Constanţa.

„Sunt întâlnite tot mai multe cazuri de minori, vârsta acestora a scăzut undeva pe la 12 ani”, spune un ofițer antidrog din Timișoara.

„În primele şase luni ale acestui an au început să revină drogurile de mare risc ecstasy, metaamfetamină, amfetamină”, spune un coleg din Cluj.

„Drogul cel mai consumat este cannabisul. Este frecvent în rândul tinerilor adulţi, 15-35 de ani, mulţi fără ocupație”, este situația din Iași.

„Sunt anumite categorii de tineri cu vârste cuprinse între 17 şi 28 de ani care au venituri mici sau nu au deloc. Aceştia în marea lor majoritate sunt consumatori de substanţe cu efecte psihoactive”, spune un ofițer din Constanța.

În anul 2013, 43 de români au murit de supradoză. Drogurile vândute pe străzi, mai ales heroina şi cocaina, sunt de proastă calitate. Consumatorii îşi pun viaţa în pericol fără să ştie ce îşi administrează de fapt.

„Praf de cărămidă sau var de pe pereţi ca substituient pentru cocaină”, spune Aura Licsandru, expert al Laboratorului de testare a drogurilor din IGPR.

În ceea ce priveşte substanţele etnobotanice, după închiderea magazinelor de vise în anul 2011, comerţul cu „legale” s-a mutat pe Internet. Însă nici în mediul online nu ştii ce cumperi de fapt. Dealerii îţi trimit, prin curier, pachete cu pastile pentru ţânţari, semn că aceste substanțe s-au rărit pe piaţă. Retrase din comerţ, etnobotanicele s-au dovedit a fi adevărate bombe cu ceas pentru sănătate.

„Din păcate, apariţia drogurilor legale a dus la creşterea de şapte ori a incidenţei infecţiei HIV”, spune Adrian Abagiu, doctor la Institutul de Boli Infecţioase Matei Balş.

„Dacă vorbim la un consum de heroină zilnic de trei, patru injectări, în timpul consumului de etnobotanice se poate ajunge până la 30 de injectări pe zi”, spune Bogdan Suciu, lucrător social la ONG-ul Carusel.

Creşterea numărului de injectări cu „legale", chiar şi de zece ori faţă de heroină, a provocat o criză acută a seringilor. În lipsa lor, consumatorii de droguri injectabile şi-au pasat ustensilele de la unul la altul. Anul trecut, au fost înregistrate aproape 800 de cazuri noi de infecţie cu HIV, din care o treime în Bucureşti. Autoritatile admit existenta problemei.

„Au crescut foarte mult aceste apariţii ale bolilor infecţioase, mă refer în primul rând la virusul HIV Sida, apoi la hepatitele B şi C şi la tuberculoze”, spune Sorin Oprea.

Anul acesta, Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie a dat publicităţii un raport în care se arată că România şi Grecia sunt singurele state europene în care virusul s-a extins, în urma consumului de stupefiante. Raportul arată că dacă în anul 2010, România şi Grecia contribuiau cu 2% la numărul total de noi îmbolnăviri în Europa, în anul 2012 ponderea a crescut la 37%.

Şi, tot în anul 2012, pentru a opri răspândirea virusului HIV, Agenţia Naţională Antidrog a cumpărat, în baza unei licitaţii, 800.000 de seringi. Ustensilele au costat 100.000 de euro şi au fost distribuite consumatorilor de droguri injectabile în schimbul predării celor folosite. Programul de schimb de seringi, aplicat cu succes în Europă, a fost, în cazul României, un eşec. De ce?

„Acul este în medie la 9 seringi din 10 cu 1 mm mai scurt, este bont şi pistonul în timp ce îl manevrez se blochează”, spune Adrian Abagiu.

Consumatorii de droguri au refuzat să folosească seringile pentru că erau, spun ei, de proastă calitate.

„Odată ce te-ai înţepat ți-a rămas în mână, faci gâlme, îţi rămâne acu în mână, se scoate greu, nu tragi bine, deci nu sunt bune astea, e acu mai subţire, trage sânge, astea se înfundă”, spune un consumator de droguri.

„Aş folosi de cinci ori aceeaşi seringă decât asta, deci chiar acum mi-am făcut mai devreme în picior aici, mi-a dat sângele, cred că am folosit cinci seringi şi tot degeaba”, spune el.

În replică, directorul Agenţiei Naţionale Antidrog, chestorul Sorin Oprea, susţine că produsele pe care le-a cumpărat respectă standardele de calitate.

„Singura problemă este aceea că unii dintre consumatorii de droguri au folosit alte tipuri de substanţe. Au trecut de pe heroină pe substanţe etnobotanice care unele dintre ele sunt mai vâscoase, iar acul respectiv se înfundă”, spune el.

În prezent, peste 400.000 de seringi cumpărate de stat au fost retrase de pe piaţă. Acum zac în depozite.

Singurii care mai luptă împotriva râspândirii virusului HIV, prin programe de schimb de seringi, sunt câteva ONG-uri din Bucureşti, printre care ARAS, adică Asociaţia Română Antisida, şi Carusel. De mai bine de 14 ani, membrii ARAS îşi desfăşoară activitatea în stradă, în cartierele rău-famate ale Capitalei.

„Am împărțit milioane de seringi şi am şi recuperat dacă nu milioane, măcar sute de mii de seringi”, spune Cristina Fierbânţeanu, coordonator ARAS.

Ora 21.30. La sediul ARAS, Radu Popescu şi colegul său Tase pregătesc laboratorul mobil, o ambulanţă SMURD, pentru o nouă misiune pe străzile din Bucureşti. Au acceptat să îi filmăm cum le acordă ajutor consumatorilor de droguri.

„Mergem să facem harm reduction, reducerea riscurilor asociate consumului de droguri, adică schimb de seringi, testare rapidă pentru HIV, distribuţie de prezervative, consiliere în stradă”, spune Dan Popescu, şef de echipă.

Prima oprire a echipajului - Gara de Nord. În scurt timp, în jurul ambulanţei, se strâng „clienţii”, adică consumatorii de droguri injectabile, majoritatea oameni ai străzii.

Membrii ARAS le împart pachete cu seringi, în schimbul predării celor consumate şi fac teste de sânge. Pentru consumatorii de droguri, Dan şi colegii lui sunt singurii care îi ajută.

„Sunt oameni prietenoşi, deci nu sunt nişte oameni care să te respingă sau să distanţeze omu”, spune un consumator de droguri.

„Mă bucur de o relaţie sinceră. Îţi spune ce nevoi are, cum se simte, care îi sunt problemele, cu cine s-a certat”, spune Dan Popescu.

„Marea majoritate a pierdut deja totul. Şi-au pierdut demnitatea, şi-au pierdut prietenii, şi-au pierdut interesul pentru propria lor persoană”, spune un alt membru ARAS, Tase.

După două ore lucru la Gară, cei doi voluntari pornesc spre cartierul Grozăveşti, o altă zonă cu un consum ridicat. De-a lungul celor 14 ani de teren, Dan povesteşte că a trecut prin situaţii limită.

„S-a fluturat cuţitul. M-a ameninţat că îmi taie roţile de la maşină, s-a tras după noi în Ferentari cu pistolul cu bile”, spune el.

În Ferentari, un alt cartier rău-famat, Asociaţia Carusel a deschis, în anul 2012, centrul de schimb de seringi, Caracuda.

„În 2012, din mai până în decembrie când am deschis am avut patru sute de clienţi unici, iar în 2013, 600”, spune Andreea Mihai, asistent social la ONG-ul Carusel.

Bogdan Suciu, unul dintre lucrătorii de la centrul Caracuda, povesteşte cât de greu i-a fost lui şi colegilor săi, să le câştige încrederea celor din Ferentari.

„La început sunt foarte reci, nu prea stau de vorbă şi deja cunoscându-ne de doi ani de zile, pe unii i-am redirecţionat către formele de tratament”, spune el.

Pentru „clienții” lor, viaţa este doar o fugă continuă după bani, pentru a-şi asigura doza zilnică de heroină.

Dacă pentru consumatorii de droguri din libertate există un sprijin din partea ARAS şi Carusel, cu totul altfel stau lucrurile în închisori. De mai bine de doi ani, Administraţia Naţională a Penitenciarelor a sistat programele de schimb de seringi adresate consumatorilor de droguri închiși.

„Nu au mai existat solicitări din partea deţinuţilor de intrare în programul schimb de seringi”, arată Administraţia Naţională a Penitenciarelor

Instituţia a distribuit peste 40.000 de seringi cu scopul de a preveni răspândirea virusului HIV în penitenciare. Însă, după sistarea programului, numărul celor infectaţi s-a dublat, de la 194 de persoane în anul 2012, la 321 în anul 2013.

Vio” a fost condamnat la zece ani de închisoare pentru trafic de heroină. De mai bine de cinci ani este închis la penitenciarul Jilava. A acceptat să discutăm despre consumul de droguri din închisori şi despre experienţa sa ca traficant.

„Produci într-o zi cam cât salariul tatălui într-o lună, te încântă, faci ce vrei, dar după aia inevitabilul se întâmplă. Ori ajungi prin spitale, din cauza consumului, ori ajungi în penitenciar, ori ajungi la cimitir”, spune el.

În timp ce în închisorile românești nu mai sunt programe de prevenire a infectiei cu HIV, în celelalte state europene autoritatile au strategii pe termen lung.

„Elveţia, de exemplu, a început programe de tratament în penitenciar, programe de schimb de seringi în penitenciare, programe de substituţie cu heroină injectabilă în comunitate”, spune Valentin Simionov, coordonatorul reţelei de ONG-uri RHRN.

În industria drogurilor, estimată, în întreaga lume, la aproape 400 de miliarde de dolari, România a devenit un pion important. În timp ce anchetatorii români au reuşit să îl ţină în şah pe însuși Regele cocainei, Evelin Banev, consumul de droguri a crescut, la fel și infecțiile cu HIV. În lipsa unor programe de prevenire, mai multi minori se droghează, iar autoritățile preferă să închidă ochii în fața acestui fenomen care pune în pericol, de fapt, securitatea țării.