Sari la conținut

Din|interior. România, țara problemelor pe metru pătrat

Oficial, România este compusă din 3181 de comune şi oraşe. Puţină lume ştie însă că între primării există un adevărat război pentru delimitarea teritoriilor. Miza o constituie terenurile agricole care valorează sute de milioane de euro, dar şi taxele şi impozitele plătite, pentru aceste suprafeţe, de milioane de români. De 25 de ani, autoritatile... se bat pe graniţe.

„Există aproximativ 800 de conflicte între unităţile administrative teritoriale, comune cu comune sau judeţe cu judeţe care nu au reuşit să îşi stabilească, foarte clar, care este limita dintre cele două!”, atrage atenția conv.univ.dr. Bogdan Suditu, fost şef serviciu la Ministerul Dezvoltării Regionale.

Reporterii emisiunii „Din|interior” au descoperit situaţii de-a dreptul hilare. Avem sate care au fost înfiinţate, „din greşeală”, pe terenurile oraşelor vecine.

Românii care plătesc impozit la trei primării

De asemenea, există sate care aparţin de două comune, şi nu de una, cum este normal şi legal. Şi tot în România am întâlnit sate prin mijlocul cărora trece graniţa dintre două judeţe.

Din cauza haosului administrativ, oamenii sunt impozitaţi, simultan, de mai multe primării, fără să obţină niciun beneficiu. Au, în schimb, numai probleme.

„M-a amendat, prima dată, primăria Măgurele cu 700.000 de lei că nu plătisem impozitul pe teren. După aia, am venit la Cornetu mi-a dat şi primăria Cornetu iar 700.000 de lei amendă că a zis: domnu Dinu, nu aţi plătit! Anul trecut mi-a venit somaţie şi de la primăria Bragadiru să plătesc taxe şi impozite şi la Bragadiru. Şi am zis: domnu' primar, păi eu aparţin de trei primării şi, în fond, eu nu am curent electric!”, povestește Alexandru Dinu, localnic din satul Buda.

Dreptul de proprietate nu e respectat

Ca şi cum nu ar fi fost suficient, nici dreptul de proprietate nu este respectat. Prinşi în războiul dintre primării, localnicii nu-şi pot intabula proprietăţile. Şi nici lăsa moşteniri. Necazul lor nu se opreşte însă aici.

„Cu astfel de anomalii se creează o clasă, să spunem norocoasă sau privilegiată şi o categorie de localităţi care nu pot accesa fonduri europene. Este un domeniu în care lucrurile trebuie să fie clare!”, afirmă Radu Limpede, consultant pe fonduri europene.

Deşi plătesc mai multe impozite decât ar trebui, primăriile nu le asigură accesul la utilităţi precum apă potabilă, energie electrică, gaze şi canalizare. Aceasta pentru că primarii nu se înțeleg când vine vorba despre bani.

„Nu poţi să investeşti într-o zonă în care nu eşti pe deplin proprietar!”, spune Gheorghe Marin, secretar general la primăria Măgurele.

Toate aceste anomalii au drept cauză majoră faptul că teritoriul României este organizat, şi astăzi, în baza unui act din anul 1968. Este vorba de Legea nr.2 privind organizarea administrativă-teritorială a Republicii Socialiste România.

„Care este marea problemă a legii 2 din 1968? Nu exista o anexă grafică a acestei legi. Există un tabel cu toate comunele care se înființează la nivelul acelui an dar nu s-au mai emis si anexe grafice ale acelei legi”, explică Marius Ursu, director general al Agenţiei Naționale de Cadastru.

Impozitați de trei primării

La momentul adoptării Legii, statul era singurul proprietar funciar. Limitele dintre comune și orașe au fost stabilite arbitrar, în baza unor liste cu denumirile localităților și nu prin folosirea unor hărți detaliate care să țină cont de poziţia acestora.

„Ei bine, toate aceste greşeli care atunci se făceau pe un teren al statului, în momentul în care după 1990 s-au transferat, dacă vreţi, împreună cu regimul de proprietate în domeniul privat, au început să devină elemente de conflict între unităţile administrativ-teritoriale”, explică conf.univ.dr. Bogdan Suditu.

Satul Buda este situat la numai 18 kilometri de Bucureşti. Aici, 200 de localnici sunt obligaţi să plătească impozite pe terenuri la trei primării. Satul aparţine, din punct de vedere administrativ, de comuna Cornetu cu toate că a fost înfiinţat, "din greșeală", pe terenurile oraşelor vecine Bragadiru şi Măgurele.

„Ăsta e impozitul plătit la Măgurele şi ăsta e plătit la Cornetu! E mai mare ăsta fiindcă are şi casa şi maşinile. Cei de la Măgurele sunt mai darnici, mi-au luat numai pe teren!”, face haz de necaz Florin Aldea, localnic din Buda.

Problemele locuitorilor satului Buda au început în anul 1987. Atunci, Ceauşescu a ordonat demolarea micuţei localităţi de pe malul Argeşului pentru a face loc canalului Dunăre-Bucureşti. Pe vechea vatră a satului a fost construit lacul de acumulare Cornetu-Mihăileşti. Urmarea?

„Satul Buda a fost şters de pe faţa pământului. Cetăţenii respectivi s-au mutat la Cornetu, Bragadiru, respectiv Mihăileşti cu chirie la bloc”, afirmă Ioan Stanciu, viceprimarul din Cornetu.

Schimb de pământ

În anul 1990, Guvernul Petre Roman a decis să îi despăgubească pe locuitorii fostului sat Buda pentru abuzul făcut de comunişti. Guvernul a adoptat o hotărâre prin care a pus la dispoziţie, pentru refacerea gospodăriilor, un teren de 86 de hectare al IAS Bragadiru. Acest teren se afla însă pe teritoriul oraşelor Bragadiru şi Măgurele şi nu pe cel al comunei Cornetu de care a aparţinut satul Buda.

Cum Primăria Cornetu nu avea dreptul legal să emită titluri de proprietate pe un teren care nu îi aparținea, autorităţile au avut în plan un schimb de pământuri. Primăria Cornetu urma să elibereze titluri de proprietate, pentru refacerea gospodăriilor, pe terenul CAP-ului din localitate. Apoi, CAP-ul din Cornetu urma să primească, în compensaţie, teren agricol de la I.A.S Bragadiru.

Schimbul de terenuri nu a mai avut loc. Primăria Cornetu a retrocedat localnicilor terenurile deţinute de C.A.P în urma naţionalizării. Satul Buda, care trebuia înfiinţat pe terenurile CAP Cornetu a apărut în cele din urmă, direct pe terenurile I.A.S Bragadiru, adică pe teritoriul din componenţa oraşelor Bragadiru şi Măgurele.

Ca urmare a acestei situaţii aberante, primăriile din Cornetu, Bragadiru şi Măgurele îi taxează de trei ori pe locuitori. Fiecare are dreptatea lui...

„Un cetăţean din Buda, din actuala Buda, îşi plăteşte datoriile către stat la impozite şi taxe locale, la Cornetu”, spune Ion Stanciu.

„La primăria Cornetu nu ar trebui să plătească pentru că primăria Cornetu nu a deţinut niciodată terenul ăsta numai la Bragadiru şi la Măgurele!”, susține Gheorghe Marin.

„Atâta timp cât titlul de proprietate este emis de oraşul Bragadiru, noi suntem îndreptăţiţi să strângem impozitele şi taxele de la cei care locuiesc în aceste zone”, spune, la rândul său, Dumitru Epure, consilier la Primăria Bragadiru.

Impozitați de trei primării, utilități oferite de nimeni

Alexandru Dinu este unul dintre foştii locuitori ai satului Buda demolat de comuniști. Timp de 19 ani a locuit, la bloc, în comuna Cornetu. În anul 2006, a hotărât să se mute în noul sat Buda unde şi-a construit o casă. Nu ştia ce coşmar administrativ îl aştepta!

„Ei erau în litigiu fără să ştim noi, oamenii, când am venit noi să facem casele. De unde era să ştim noi că aici 88 de hectare, 100 de hectare, de aici până la aeroport, pământul ăsta se împarte între patru primării! Deci mai aparţinea şi de Clinceni, dar primarul de la Clinceni s-a lipsit, a zis: lasă-i pe ăştia trei că şi aşa e destul!”, povestește Alexandru Dinu.

Deși trei primării îi cer impozite, niciuna nu s-a preocupat să îi asigure accesul la utilităţi. Domnul Dinu şi familia se descurcă cum pot. Își luminează casă cu lanterne, lămpi cu gaz, lumânări și are un generator electric alimentat cu motorină.

Fără curent electric

În anul 2011, primăria Cornetu a vrut să îi branşeze la rețeaua locală de energie electrică. "Minunea" nu s-a produs însă niciodată. Stâlpii de curent, de pe strada sa, mai există, astăzi, doar în fotografii. De ce?

„În total erau zece stâlpi. După doi ani de zile, în 2013, a venit cu o macara cu maşini aceeaşi echipă care i-a băgat în urmă cu doi ani. Şi i-a scos! Că, vezi Doamne!, că satul ăsta e în litigiu şi cu Măgurele şi cu Bragadiru şi cu Cornetu şi nu are cine să plătească! Ce faceţi, domnu' inginer? Păi, dacă nu îmi plăteşte nimeni, nicio primărie? Şi a scos stâlpii!”, își amintește Alexandru Dinu.

Din cauza lipsei utilităţilor, zeci de case din satul Buda nu au mai fost terminate. Şi reţeaua de străzi a satului are probleme. Asfaltul se termină, brusc, în câmp. Trecerile de pietoni nu au trotuare.

Haos departe de forfota orașului

Pe o stradă vecină locuieşte, din anul 2010, Florin Aldea. Şi-a vândut apartamentul din Bucureşti în speranţa că va duce un trai liniştit la pensie, departe de forfota oraşului. Nu a fost însă deloc aşa. Cum nici strada sa nu avea curent electric, domnul Aldea a apelat la o soluţie disperată: „Ultimii cinci stâlpi sunt plătiţi de mine, din buzunarul meu, cu eforturi. (Reporter: Cât v-a costat să trageţi lumina până aici?) Aproape 300 de milioane la vremea aia”.

Florin Aldea a avut surpriza să constate că terenul pe care şi-a construit casa era intabulat, greşit, şi la primăria Bragadiru, dar și la cea din Măgurele. Cum autorizaţia de construcţie i-a eliberat-o primăria Cornetu, bărbatul primește decizii de plată a impozitului pe teren din trei părți.

Strada cu două denumiri

Elisabeta Angelescu locuieşte în satul Buda, pe o stradă, care are, paradoxal, două denumiri, Bujorului și Lujerului. Primul nume l-a stabilit primăria Cornetu, iar pe cel de-al doilea, oraşul Bragadiru. Strada sa, cu două nume, nu a fost asfaltată și nici racordată la utilităţi tocmai din cauză că se află pe un teren disputat de ambele primării.

Doamna Angelescu a primit decizii de plată a impozitelor „doar” din partea primăriilor Cornetu şi Bragadiru. Primăria Măgurele a păsuit-o, pe motiv că locuința sa este pe terenul din dreptul orașului Bragadiru. Revoltată de situaţia în care se află, femeia a hotărât să plătească impozite doar la primăria Cornetu, care i-a eliberat autorizația de construcție. Casa de Pensii i-a oprit însă din pensie sumele pe care le datora primăriei Bragadiru.

E nevoie de un referendum

Situaţia locuitorilor satului Buda ar putea fi rezolvată numai printr-un referendum. Demersul ar presupune însă ieşirea simultană la vot a locuitorilor din Bragadiru, Măgurele, Cornetu şi din Buda. Cum niciuna dintre localităţi nu este dispusă să cedeze din pământul său în favoarea celeilalte, sunt puţine şanse ca această problemă să fie rezolvată.

Primăriile oraşelor Bragadiru şi Măgurele au dat în judecată primăria Cornetu pentru că aceasta a intabulat străzile satului Buda situate pe terenurile celor două oraşe. Miza pentru aceste pământuri ar putea fi una uriaşă. Se zvonește că tocmai pe aici ar urma să fie construită viitoarea șosea de centură a Bucureștiului. Până când instanţa va decide cui aparține de fapt satul Buda, locuitorii acestei localităţi, de la marginea Capitalei, rămân triplu impozitați.

Absurdul, la el acasă

În satul Floreşti, din judeţul Vaslui, zeci de săteni s-au adunat pe uliţă să discute despre situaţia in care se află, una cu adevarat spectaculoasă, românească get beget. Localitatea lor şi satul vecin Dealul Secării aparţin, de mai bine de 24 de ani, de două comune. Administrativ, Floreștiul și Dealul Secării, cu o populaţie de peste 700 de locuitori, depind de comuna Alexandru Vlahuță. După Legea nr.2/1968 privind organizarea teritoriului satele fac parte din comuna Poieneşti.

Din pricina acestei încurcături, nici aici oamenii nu pot să îşi intabuleze proprietăţile. Mai mult, nu au dreptul să acceseze fonduri europene pentru agricultură, principala lor sursă de trai.

Absurdul este la el acasă în judeţul Vaslui. În baza legii din 1968, Floreştiul a fost transformat din comună în sat. Apoi, a fost alipit comunei Poieneşti. În anul 1989, comuniştii au desfiinţat prin lege și comuna Poieneşti. Urmarea? Satul Floreşti a ajuns într-un final în componenţa comunei Alexandru Vlahuţă. Din acest motiv, Primăria Poieneşti a predat registrele agricole și de stare civilă primăriei Alexandru Vlahuţă.

„În '90, ca urmare a aplicării Legii 18 a fondului funciar, Oficiul de Cadastru Vaslui actualizează harta de cadastru a comunei Alexandru Vlahuţă şi alipeşte teritoriul localităţii Floreşti la comuna Alexandru Vlahuţă pentru a fi eliberatele actele de propritate ale cetăţenilor pe comuna Alexandru Vlahuţă”, spune primarul Dănuţ Cojocaru.

Până aici, toate bune, frumoase, şi... logice. Blocajul a apărut însă în anul 1990, atunci când comuna Poieneşti a fost reînfiinţată, prin lege, în graniţele stabilite în anul 1968. În interiorul acestor granițe se afla și satul Florești. Parlamentarii au omis însă că acest sat apartinea deja de comuna Alexandru Vlahuţă.

Miza? Pământul!

De mai bine de 24 de ani, primăriile Poienești și Alexandru Vlahuță sunt în război. Miza o reprezintă cele peste 2700 de hectare de teren ale Floreștiului care valorează peste 5 milioane de euro, impozitele pe proprietăţi și banii alocați de la bugetul de stat pentru localnici.

Sătenii plătesc taxe și impozite la primăria Alexandru Vlahuță. Banii alocați de Guvernul, pentru satul lor, sunt însă repartizați comunei Poienești, după cum susţine Dănuţ Cojocaru, primarul din Alexandru Vlahuţă. Gheorghe Poede, primarul Poieneştiului, este de altă părăre: „La Alexandru Vlahuţă s-au alocat dublu faţă de câţi bani s-a alocat la Poieneşti”.

Din cauza acestei încurcături, cei care au de suferit sunt oamenii. Pentru a le elibera orice autorizaţie, autorităţile județene le cer locuitorilor din Floreşti şi Dealul Secării documente emise de primăria Poieneşti, de care aparţin conform Legii nr. 2 din 1968. Dar primăria Poieneşti nu le poate elibera niciun document din cauză că a predat arhiva primăriei Alexandru Vlahuţă.

Primarul comunei Alexandru Vlahuță, Dănuţ Cojocaru, susţine că nu poate înapoia arhiva primăriei Poieneşti pentru că dreptatea este de partea sa.

„Toate bunurile ce aparţin domeniului public ale satului Floreşti, şcoala, cămin cultural, străzi, fântâni, mânăstire, figurează înscrise în domeniul public al comunei Alexandru Vlahuţă! Domeniu care este publicat în Monitorul Oficial 663/2001” afirmă Dănuţ Cojocaru.

Localnicii sunt exasperaţi și nu mai înţeleg pe ce lume trăiesc. De curând, Sandu Bejenaru s-a întors în Floreștiul natal să înceapă o afacere. Demersurile sale pentru înregistrarea firmei s-au dovedit a fi o adevărată aventură.

Sat doar cu județ, fără comună

„Fiind trimis de Registrul Comerţului la Bârlad, Bârladul m-a trimis la Vaslui. Vaslui spune că satul Floreşti aparţine de comuna Alexandru Vlahuţă, comună care se află pe raza de deservire a trezoreriei Bârlad. Când mă duceam la Bârlad spuneau că satul Floreşti aparţine de comuna Poieneşti care are apartenenţa de trezoreria Vaslui”, povestește Sandu Bejenaru.

Săteanul a apelat la o soluție de compromis: „În final documentele au rămas pe comuna Poieneşti deşi buletinul este pe comuna Alexandru Vlahuţă. Când am făcut ştampila, ca să împac şi pe unu şi pe celălalt, am scris localitatea Floreşti, judeţul Vaslui, fără comună!”.

Sandu Bejenaru a primit autorizație de funcţionare, de la Autoritatea Sanitar-Veterinară Vaslui cu menţiunea că firma sa aparţine de comuna Poieneşti. Paradoxal, aceeaşi autoritate i-a emis vecinei sale, Dafina Plăcintă, o autorizaţie în care scrie că firma acesteia aparţine de această dată de comuna Alexandru Vlahuţă.

Si asta nu este totul. Sătenii care vor să devină fermieri nu pot să cumpere terenuri şi nici să acceseze fonduri europene, deoarece nu pot dovedi că deţin acte de proprietate.

Referendum pentru lămurirea situației

În anul 2005, pentru lămurirea situaţiei, s-a organizat un referendum. Sătenii din Floreşti au votat, în procent de 97% să aparţină de comuna Alexandru Vlahuţă.

Referendumul nu a fost însă validat din cauză că locuitorii din Poieneşti nu s-au prezentat în număr suficient de mare la vot. De fapt, mulţi dintre ei nu au aflat, nici până astăzi, că a avut loc o consultare populară.

În anul 2013, deputatul de Vaslui, Ana Birchall, în colegiul căreia se află comuna Alexandru Vlahuță, a pregătit un proiect de lege pentru deblocarea situației. Proiectul de act normativ, depus în Parlament, îşi propunea să modifice Legea nr.2 din 1968 în care satele Florești și Dealul Secării aparțin de comuna Poienești.

Însă, proiectul de lege nu poate intra în vigoare fără un nou referendum. Spre deosebire de cel din anul 2005, de aceasta dată este suficient să iasă la vot doar 30% din alegători. Şi acest demers pare în zadar.

Primarul din Poieneşti se opune organizării unui nou referendum, iar fără voia sa consultarea populară nu poate avea loc.

Până când cei doi primari nu vor ajunge la o înțelegere, situația celor peste 700 de săteni rămâne în aer.

Neînţelegeri din Ardeal

Și locuitorii unor sate din Ardeal trăiesc ca-n secolul XIX-lea din cauza neînţelegerilor dintre primari.

De exemplu, prin mijlocul localităţii Frăsinei, un cătun din zona munților Apuseni, trece graniţa dintre judeţele Alba şi Hunedoara. Din cauza acestei împărțeli, o parte a sătenilor plătesc taxe și impozite mai mari la orașul Cugir, în județul Alba. Ceilalți sunt impozitați, mai puțin, de comuna Romos din județul Hunedoara. Deși aparțin, în acte, de județe diferite, problemele oamenilor sunt aceleași.

„Nu ni se pare corect! Ar fi putut să ne lase, să fie ori de Hunedoara, ori de Alba, măcar să fim toţi la un loc. Noi nu putem beneficia de curent, lumină nu avem acum!”, spune hunedoreanul Ioaneş Pavel.

Primarii din localitățile Romos și din Cugir se acuză însă reciproc.

Comuniștii au desfiinţat satul Frăsinei în anul 1968. Cele 54 de gospodării au fost alipite localitatilor vecine, Ciungii Romoşelului, ce aparţine de comuna Romos, şi Frăţeni, care ţine de oraşul Cugir.

Desfiinţată prin lege de comunişti, în realitate însă, localitatea Frăsinei încă există. Oamenii nu şi-au părăsit gospodăriile şi au continuat să se ocupe de creşterea animalelor.

Din banii pe care îi câştigă, prin vânzarea produselor lactate, unii dintre ei și-au cumpărat panouri solare pentru a obține curent electric.

Împărțirea gospodăriilor între județele Alba şi Hunedoara aduce un alt paradox. Sătenii cu buletine de Alba primesc subvenții mai mari pentru creșterea animalelor. Motivul? Sunt încadrați de Agenţia de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură în categoria zonelor montane defavorizate. Spre deosebire de vecinii lor, cu buletine de Hunedoara, care primesc subvenţii mai mici.

Satul din două județe

Destule situaţii aberante sunt şi în Oltenia. Granița dintre judeţele Dolj şi Gorj a fost stabilită prin mijlocul unei străzi din satul Ţânţăreni, singura strada de altfel neasfaltată. Asta deoarece autorităţile din cele două judeţe nu s-au înţeles cine să plătească lucrările.

În loc să schimbe legea, autorităţile s-au limitat să aducă modificări unui act întocmit arbitrar de comunişti care nu mai corespunde deloc realităţii.

Legea nr. 2 din 1968 privind împărţirea administrativ-teritorială a Republicii Socialiste România, acelaşi titlu poartă şi astăzi, a fost modificată în prezent de 150 de ori. Dar cu toate acestea, deşi a suferit 150 de amendări, nimeni nu îndrăzneşte să o analizeze critic şi dacă vreţi să o înlocuiască”, spune conf.univ.dr. Bogdan Suditu, fost şef serviciu Ministerul Dezvoltării Regionale.

În anul 2012, Agenţia Naţională pentru Cadastru, din cadrul ministerului, a realizat programul "Reluat". Prin intermediul acestuia, primarii erau invitaţi să semneze protocoale de delimitare a graniţelor dintre localităţi.

„Nu la toate comunele s-a putut ajunge la un consens, drept pentru care o parte din acestea încă sunt în litigii, în instanţe, în judecată”, spune Marius Ursu, directorul general al Agenției Naționale de Cadastru.

Peste 100 de primari au refuzat să semneze actele. În loc să se înţeleagă, primăriile s-au dat în judecată. Până când România va avea o nouă lege de organizare administrativă, singura cale legală de a stopa războiul dintre primării rămâne referendumul. Şi cum organizarea consultării populare ţine de edili, puţin probabil ca situaţia să se deblocheze. Consecinţa? Mii de români sunt captivii unui sistem administrativ învechit şi aberant care în loc să îi sprijine ştie doar să-i poarte pe drumuri şi să le ceară bani.