Sari la conținut

INTERVIU. Vasile Boerean, „torționarul bun” de la Gherla. Cum l-a ajutat pe Nicolae Steinhardt să iasă teafăr din închisoarea comunistă

Unul dintre prizonieri este Nicolae Steinhardt, intelectual de marcă din perioada interbelică. Temnicerul care l-a ajutat să iasă teafăr din penitenciarul Gherla a povestit pentru Digi24 că nu ştia pe cine ocroteşte şi că nu a fost singurul pe care l-a ferit de chinuri inutile. Drept răsplată, Nicolae Steinhardt l-a făcut personaj pe gardianul bun, în memoriile lui, publicate sub titlul „Jurnalul fericirii”.

Nicolae Steinhardt a fost arestat în 1960, împreună cu Constantin Noica și prietenii lui, printre care Alexandru Paleologu, Vladimir Streinu sau Păstorel Teodoreanu. Securitatea i-a cerut să fie martorul acuzării împotriva amicilor lui, intelectuali consideraţi periculoşi de comunişti. A refuzat să ajute regimul şi a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică. La penitenciarul Gherla, a fost la un pas să piară, înfometat şi bolnav. Gardianul Vasile Boerean l-a ajutat atunci.

L-am dus în spălătorie să stea la soare, să mănânce. I-am spus: Prima dată mănânci tu și după aia eu. În două luni s-a făcut om”, își amintește Vasile Boerean, fost gardian la penitenciarul Gherla.

În cartea lui, „Jurnalul fericirii”, Nicolae Steinhardt, a vorbit cu recunoştinţă despre gardianul care l-a salvat de moarte.

Găsind prilejuri de a zâmbi îngăduitor, de a zvârli un chiștoc, de a rezolva o situație fără a recurge la măsuri disciplinare. Dovadă că, ordinele criminale, un om niţel abil și cumsecade le poate ocoli fără a-și ridica stăpânirea în cap”, scria Steinhardt.

Fostul gardian Vasile Boerean ştia că riscă să ajungă la rândul lui într-o celulă. Şi totuşi, încerca să fie blând cu deţinuţii politici. Unora le permitea să stea câteva minute în plus la plimbarea din curtea temniţei, inclusiv lui Nicolae Steinhardt. Şi închidea ochii la lucruri considerate intolerabile de regimul comunist.

La ora închiderii, ei povesteau religie, socoteli de-ale lor. Nu prea aveau voie, dar nu mă interesa. Când mai mergeam, așa, în control, să mai treacă timpul stăteam la vizită și mai povesteam cu ei. Nu aveau voie să stea culcați în pat ziua, dar îi lăsam. Stai, dom'le, acolo!”, povestește Vasile Boerean.

La câţiva ani după acest moment, Nicolae Steinhardt s-a retras la Mănăstirea Rohia din Maramureş, unde a devenit bibliotecar. În schimbul aranjării celor peste 40.000 de volume, cere să fie călugărit. De la Rohia a plecat spre tipar cartea lui, o lucrare unică, după cum spun criticii literari, care a redefinit conceptul de fericire.

Nicolae Steinhardt și-a trăit ultimii ani din viață într-o chilie modestă de la Mănăstirea Rohia, în calitate de călugăr. Tot aici a rescris „Jurnalul fericirii”, asta după ce în repetate rânduri Securitatea i-a confiscat manuscrisele.

Cine a fost Nicolae Steinhardt

Nicolae Steinhardt (1912-1989) a fost avocat, scriitor şi publicist, călugărit spre sfârşitul vieţii. Născut în familia unui antreprenor evreu, Nicolae Steinhardt s-a integrat încă din tinereţe intelectualităţii bucureştene, urmând cursurile liceului „Spiru Haret”, acolo unde a fost coleg cu Dinu Pillat, Constantin Noica, Mircea Eliade sau Arşavir Acterian.

În martie 1960 a fost arestat din cauză că făcea parte, ca vechi prieten, din „grupul Noica-Pillat”. Prin sentinţa Nr. 24/960 a Tribunalului Regiunii a II-a Militare Bucureşti, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică pentru „uneltire”, fiind eliberat, după o detenţie la Jilava şi Gherla, în august 1964, ca urmare a Decretului Nr. 411.

Fişa matricolă penală a lui Nicolae Steinhardt