Sari la conținut

Reportaj Digi24 |Transformarea Chinei: Economia statului este controlată parţial, dar nu este taxată excesiv

După opt ani petrecuţi în România, Yang Peng s-a întors în China. A găsit un mediu de afaceri complet diferit faţă de cel din România, unde birocraţia este principala piedică. La 7.000 de kilometri distanţă, înregistrarea unei firme cu un singur obiect de activitate poate costa mai puţin de 20 de dolari şi durează două zile.

„La Beijing e foarte scump, aici este oraşul internaţional. Pentru un birou de 100 de metri pătraţi chiria costă cam 40.000 de euro pe an. Pentru angajaţi, salariul e cam 1.000 de euro pe lună pentru un tânăr care a terminat facultatea”, spune Yang Peng, om de afaceri.

A înregistrat afacerea în oraşul Tianjin, la 120 de kilometri de Beijing. Plăteşte un TVA de 17% pe an, iar reţeaua de autostrăzi îl ajută în afacerea de distribuţie a vinurilor. Multă vreme, statul nu a permis înfiinţarea business-urilor private în marile oraşe.

Efectele unei ieşiri complete a statului din economie ar provoca furtuni, China nu îşi permite aceste furtuni care se reflectă efectiv în fenomenul social. În România avem probleme de ordin social, gândiţi-vă ce ar însemna la economia Chinei”, explică Dan Tomozei, jurnalist român stabilit în China.

Chinezii sunt renumiţi prin modul lor inovativ de a face afaceri din orice. În piaţa Tiananmen, unde te întâmpină portretul revoluţionarului chinez Mao Zedong, aşezat deasupra arcadelor vechii porţi de acces în Palatul Imperial, un tânăr chinez are un atelier de caligrafie. Pentru 20 de yuani, echivalentul a 12 lei, el scrie numele turiştilor în limba chineză. Desenele cu peisaje tradiţionale costă de patru ori mai mult. Ştie că trebuie să achite lunar o chirie foarte mare.

La doar două minute de mers pe jos vezi, de fapt, ce înseamnă micile afaceri. Foarte puţini chinezi ştiu engleză, aşa că negocierea pentru cel mai bun preţ se desfăşoară cu ajutorul semnelor sau al unui calculator.

În cazul produselor scumpe, poţi obţine chiar o reducere consistentă. După o negociere de 10 minute, o eșarfă care costă 100 de yuani a fost vândută cu 50 de yuani. Suma este echivalentul a 31 de lei şi arată proporţiile celei mai mari industrii manufacturiere din lume. O eşarfă costă cât o masă de prânz la un restaurant tradiţional din centru.

După ce economia s-a bazat pe exporturi ieftine, Guvernul de la Beijing a dorit ca motorul economiei să devină consumul intern. Au fost ridicate sute de blocuri pentru a încuraja construcţiile.

Boomul imobiliar a fost temperat acum trei ani și jumătate, când au fost impuse impozite pentru cei care dețineau foarte multe proprietăți, inclusiv în Beijing. Taxele sunt foarte mari, pentru a doilea apartament plăteşti dublu. Orașele fantomă există, chiar și la 30 de kilometri de Beijing, sunt orașe fantomă cu o notă ironică, pentru că sunt investiții private, nu ale statului. China derulează proiecte sociale de mutare a populațiilor din zonele de nord sărace”, mai spune jurnalistul Dan Tomozei.

Autorităţile au compensat prin susţinerea vânzărilor peste graniţă. Spre exemplu, deprecierea din vară a yuanului a fost o gură de oxigen pentru exportatori. China are prognozată anul acesta o creştere de 7%, dar este cea mai mică din ultimii 25 de ani. Oficialii spun doar că cifrele nu sunt bătute în cuie.

Pasarelele de oţel, şoselele suspendate şi blocurile de sticlă delimitează şi mai bine diferenţele dintre cele două clase sociale. Transformarea vine însă cu un preţ: poluarea maşinilor care tranzitează Beijingul.

Noxele emise de cele aproape 10 milioane de masini înmatriculate în Beijing creează un efect de smog. Clădiri înalte de 20 de metri abia se mai disting.

Guvernul chinez plănuieşte ca în următorii ani să lase în Beijing doar maşini electrice, ecologice şi biciclete. Deja maşinile de curăţenie sunt electrice. În plus, reţeaua de metrou, care are acum 467 de kilometri, va fi extinsă cu aproape 50%.