Sari la conținut

Reportaj Digi24. Viața la Polul Nord. Locul în care este ilegal să mori sau să naști

Cea mai nordică localitate din lume, poleită de frumuseţea aurorei boreale, îngheţată la minus 20 de grade Celsius, are multe legi bizare: să nu mori şi să nu naşti acolo. Reporterii Digi24 au filmat acolo şi vă arată viaţa pe banchiză.

Svalbard este un loc al extremelor. Un loc unde liniştea nu apasă, ci vindecă, în care albul este cel mai alb. Unde peisajele îţi taie răsuflarea, dar pericolul e mereu după colţ. La 78 de grade latitudine nordică, insulele Svalbard, cu capitala Longyearbyen, reprezintă cel mai nordic teritoriu locuibil din lume. 3.000 de urşi polari şi 2.000 de oameni numesc acest loc „acasă”. Printre ei şi-a găsit locul şi o tânără româncă. Raluca a venit doar ca să vadă cum e un astfel de loc, dar a rămas să lucreze acolo, ca ghid turistic.

Absolut totul se schimbă în fiecare zi. În fiecare zi e altceva. E altă lumină, un alt peisaj. Lumina de la soare pe care o vezi acum nu o să fie şi mâine aici. Lumina de la aurore e incredibilă. Vezi atât de multe culori pe cer! De la verde, la roşu, la violet, galben. De asta am venit aici, să experimentez un an arctic”, spune Raluca Tanascu.

Nu i-a fost uşor să se obişnuiască. Nici reporterului...

„Este miezul nopţii, dar soarele este încă pe cer şi nici nu va coborî mai mult de atât. Va răsări peste aproximativ o oră. Opt luni pe an este permanent lumină, în Svalbard, iar iarna este întuneric 24 de ore din 24”, relatează Ştefana Todică, reporter Digi24.

La ora 1, când am ajuns eu, prin mai, răsărea soarele”, spune Raluca Tanascu.

Iar traiul de acolo nu seamănă cu nimic din ce ştie o lume întreagă. Svalbard este singurul loc în care este ilegal să mori sau să faci un copil. Oamenii bolnavi şi femeile însărcinate sunt trimişi în Norvegia, ţara care administrează arhipelagul. Cei care se prăpădesc sunt repatriaţi.

Nu sunt ilogice legile de aici. Faptul că nu ai voie să mori e din cauza faptului că nu au unde să te îngroape. Având în vedere permafrostul sub care stăm, efectiv nu au cum să te îngroape. Iar partea cu născutul este din cauza lipsei de facilităţi. Nu au condiţii necesare în caz de urgenţe”, spune Raluca Tanascu.

Cum nimeni nu se naşte acolo, locuitorii provin din toate colţurile lumii. Sunt, în total, 46 de naţionalităţi, dar toţi vorbesc engleză. Cei mai mulţi lucrează în turism, principala ramură a economiei de acolo. Mary Ann este printre cei mai cunoscuţi oameni de pe insulă. A venit aici acum mai bine de două decenii şi este proprietara celui mai popular hotel din arhipelag, unde o cameră costă cam 150 de euro pe noapte.

Iubesc să fiu aici. Şi am venit să stau aici doar pentru un an sau doi, apoi lucrurile s-au întâmplat... Am văzut această clădire. Eram cu o altă femeie de serviciu, am luat prânzul şi i-am zis: cât mi-ar plăcea sa am locul ăsta, am nişte idei”, povestește ea.

Idei pe care le-a pus în practică de-a lungul timpului. De la o clădire mică, Mary Ann a extins hotelul, adăugând încăpere după încăpere. Acum arată ca un tren. Dar nu asta atrage atenţia, ci felul în care este decorat. În fiecare colţ sunt părţi din istoria Svalbard-ului. De exemplu, minele de exploatare a cărbunelui, care s-au închis de curând. Preferatul lui Mary Ann este un autobuz, care iese, aparent fără explicaţii, din peretele casei.

„Acest autobuz e un autobuz de mină. Era folosit în mina 7 şi când mi l-a dat mie cadou compania l-au adus cu vaporul din Sveagruva până în Longyearbyen. Şi eu l-am transformat într-un autobuz de fumat. Oamenii care vor să fumeze se duc în autobuz”, spune ea.

Mary Ann munceşte în fiecare zi de dimineaţa până seara, pentru turiştii care stau la ea. În cea mai mare parte a timpului, găteşte. O adevărată provocare, cu un singur supermarket în oraş, aprovizionat tocmai din Norvegia.

Ajungi la situaţia în care ai o mulţime de oameni şi chiar rămâni fără provizii. Atunci, trebuie să fii creativ. Să te gândeşti cum să faci, fără un ingredient sau altul”, spune Mary Ann.

În ciuda greutăţilor, Mary Ann molipseşte pe toată lumea cu optimismul ei. Zâmbetul nu îi dispare niciodată.

E foarte sănătos să râzi. E sănătos să fii fericit”, spune ea.

Nici nu e greu, când unul dintre locuitorii celui mai nordic teritoriu din lume este Moş Crăciun. Wiggo este un norvegian care trăieşte acolo de trei ani. Este taximetrist de meserie şi Moş Crăciun în timpul liber.

„Poate nu în fiecare zi, dar o dată la trei zile sunt 100% sigur... şi un lucru amuzant că nu copiii zic că: aaa, arăţi ca Moş Crăciun. Dacă e o mamă şi un copil, mama spune”, povestește el.

Liniştea din Svalbard este tulburată foarte rar de dezastre. În decembrie a avut loc un fenomen care se întâmplă o dată la 100 de ani. O avalanşă a distrus 10 case şi a ucis doi oameni.

Despre viaţa în Svalbard, cu bune şi rele, BBC Earth a facut o serie documentară cu 10 episoade. Producţia a costat două milioane de lire. Echipele de filmare au locuit în arhipelag mai bine de opt luni, iar provocările tehnice au fost uriaşe.

Cameramanii trebuie să aibă mănuşi speciale, electrice, pentru că trebuie să fie capabili să îşi folosească degetele. Bateriile se termină foarte repede. Dacă filmezi în interior şi apoi în exterior, camera îngheaţă. Aşa că au nevoie două camere mereu, una pentru interior şi una pentru exterior”, spune Wendy Rattray, producător executiv.

Seria documentară se numeşte Svalbard: Viata pe Muchie de Cuțit și va fi difuzată pe BBC Earth, de mâine, la ora 23. O pledoarie pentru o viaţă interesantă, într-o lume necunoscută, dar fascinantă.

Nu trebuie să îţi fie frică. Trăieşti şi mori. Asta e viaţa pe care o ştim”, spune Mary Ann.