Sari la conținut

REPORTAJ. Ungaria, pe picior de război cu imigranții

E groaznic, absolut groaznic ce lasă în urmă. Aici sunt resturi noi, sunt lăsate de noaptea trecută”, spune o localnică.

Zona pare să semene cu un safari. Totuşi, nu sunt din savana africană, ci din pusta maghiară. Câmpurile pustii şi pâlcurile de vegetaţie sunt camuflajul perfect pentru imigranţii care vor să treacă neobservaţi din Serbia în Ungaria. Îngrijoraţi de valul de străini, locuitorii din Roszke au format propriile patrule. La cei 70 de ani ai săi, Iren Friedrich nu a ezitat să ia parte la căutări. Ştie acest peisaj sălbatic mai bine ca oricine şi s-a dovedit a fi un ghid extrem de preţios pentru echipa Digi24.

Iren Friedrich, localnică din Roszke: Aici există multe cărări, toate făcute de traficanţii de persoane. Proprietarul terenului a murit acum 4 sau 5 ani. Când vin traficanţii intră cu maşinile. Vedeţi aici intrările? Aici se adăpostesc când plouă. De aceea e acolo folia de plastic.

 

Conform autorităţilor maghiare, doar de la începutul anului 50.000 de persoane au intrat ilegal pe teritoriul Ungariei. Dar dacă planurile Guvernului se concretizează, prin locurile acestea va fi peste câteva luni un gard ce va bloca trecerea imigranţilor ilegali.

Clădirile și tractoarele din imagini sunt deja pe teritoriul sârb. Aici planifică Guvernul ungar construirea unui gard înalt de patru metri pentru a opri afluxul imigranților în Ungaria. Există totuși voci care consideră că acest gard ar fi inutil pentru că imigranții îl vor ocoli, de exemplu prin România”, transmite Balazs Barabas, corespondent Digi24 în Ungaria.

Deocamdată, mii de oameni ajung aici, după ce străbat vestul peninsulei balcanice. Cea mai importantă rută porneşte din Grecia şi traversează Macedonia şi Serbia, state non-UE, înainte de a intra în Ungaria. Tot din Grecia pleacă o rută ocolitoare, care trece prin Albania şi Muntenegru, aici se bifurcă spre Croaţia sau Serbia, pentru ca la final să aibă aceeaşi destinaţie - graniţa de sud a Ungariei. În fine, o a treia rută pleacă din Bulgaria, traversează Serbia şi îi aduce pe imigranţi pe acelaşi sector de graniţă sârbo-maghiară, lung de 175 de kilometri.

 

Iren Friedrich, localnică din Roszke: Migranţii vin pe aici, pleacă de la o benzinărie din Serbia, puţin mai departe de punctul de trecere a frontierei, cam la 200 de metri sunt poteci şi mai mari pentru imigranţi. Ştiu dinainte, vin maşini de la Novi Sad, din Subotica, din Belgrad. Vin la început doi oameni, adună banii în saci de plastic, spun localnicii. După aceea aduc şi imigranţii, se opresc aici. Şi nu sunt unul, doi, sunt 10, 20, câteodată peste 100. Când traficanţii le fac semn, pornesc, se calcă în picioare, aruncă haine, sticle, mâncare, genţi, mai încolo sunt zeci de rucsacuri. Se ştie că dacă au rucsacuri sunt imigranţi.

Pentru imigranţi, Roszke este doar o escală. Petrec noaptea ori se adăpostesc pe timp de vreme rea printre ruinele caselor abandonate ori în tufişuri, de teamă să nu fie prinşi de poliţie şi expulzaţi. Pentru traficanţii de carne vie, toţi aceşti oameni sunt doar o marfă. Despre compasiune faţă de suferinţa lor nici nu se pune problema.

Iren Friedrich, localnică din Roszke: Odată trei maşini plecau foarte aproape una de alta, ultima a lovit un imigrant. Tocmai se însera, urlau toţi, voiau să-l lase acolo, până la urmă l-au aruncat peste ceilalţi. Au înghesuit vreo șapte-opt într-o maşină. Este inuman ce se întâmplă.

Szelpal Jozsef, localnic: Trebuie opriţi cumva să vină pe aici, dar nu ştiu cum ar putea fi opriţi. Acolo, la ei ar trebui opriţi, dar am impresia că Uniunea Europeană nu vrea acest lucru şi nici nu are puterea să o facă. Când spun putere mă gândesc şi la bani.

Bani, putere, voinţă politică. Sunt elemente care îi depăşesc pe localnicii din Roszke, la fel ca pe toţi ceilalţi locuitori din apropierea frontierei dintre Ungaria şi Serbia. Oamenii aşteaptă acum o soluţie de la Budapesta.