Sari la conținut

TEZAUR. Traian Vuia, pionierul aviației mondiale

Au trecut 108 ani de când un avocat din Lugoj, pentru care zborul era un vis copleșitor, a reușit să se desprindă de la sol și să zboare câțiva metri cu un aparat mai greu decât aerul. Numele lui a intrat in istorie: Traian Vuia.

Dacă aș fi fost pe câmpul de la Montesson în timpul testului, probabil că nu aș fi putut să trec pe sub avion, pentru că el s-a ridicat doar un metru. Avionul a zburat 12 metri la înălțimea de un metru și a demonstat că poți să decolezi cu mijloace propii de zbor: elice, aripi și roți. De ce roți? Pentru că trebuie să mai și aterizezi. Acest avion este primul care a demonstat că se poate acest lucru”, spune Sorin Dinea, expert în aviație.

Traian Vuia a încercat de mai multe ori să obține brevete pentru aparatele de zbor pe care le-a gândit, schițat și creat în întregime. În anul 1903, înainte ca frații Wright să reușească un zbor scurt în SUA, Vuia prezenta proiectul automobilului zburător comisiei speciale de aviație din cadrul Academiei Franceze. Răspunsul comisiei stârnește zâmbete acum: „Problema zborului cu un aparat care cântărește mai mult decât aerul nu poate fi rezolvată și nu este decât o utopie”.

El a reușit să facă această demonsțratie cum că se poate, iar după demonstrație și după ce a fost anunțată și publicată au mai avut loc și alte tentative și reușite de zbor. După aceste reușite, lucrurile nu au mai stat ca înainte”, mai spune Sorin Dinea.

De la "liliacul" inventatorului român și până la supersonicele de astăzi au fost aduse nenumărate îmbunătățiri aparatelor de zbor. Totuși, motorul, elicea și roțile, pe care Traian Vuia a avut inspirația să le pună împreună sunt folosite și acum la construcția avioanelor.

Vuia a reușit să aducă acest angrenaj la stadiul de motor portabil, care să permită unui aparat mai greu decât aerul să se ridice”, subliniază expertul în aviație.

Motorul care funcționa cu o butelie de dioxid de carbon a fost re-creat de Vuia, cu sprijnul unui colaborator de încredere. Trebuiă sa fie extrem de ușor și să reziste cât mai mult. Maximum pe care l-a atins a fost de trei minute. Însă aceste trei minute aveau să intre în istorie și să demonstreze gânditorilor din Academia franceză și întregii lumi că utopiile pot deveni realitate, oricât de straniu ar părea.