ROMÂNIA DIN INTERIOR. Cât de frate mai este românul cu pădurea

Data publicării:
18 2011paduri-34112

În anul 1974, 12% dintre pădurile țării erau virgine. Astăzi, procentul a scăzut sub 3%. Dar și așa, în comparație cu europenii care și-au distrus pădurile, noi avem un patrimoniu natural impresionant.

Suntem printre puținii norocoși ai Europei care au reușit să conserve cea mai mare suprafață de pădure naturală de pe bătrânul continent.

Deși ne mândrim cu cea mai întinsă suprafață de pădure virgină din Europa, doar 18% are statutul de arie protejată. Restul nu are nicio formă de protecție.

Cercetătorii Magor Csibi, Costel Bucur și WWF România au reușit să pună sub protecție cea mai întinsă pădure de brad din Europa. În zona Maramureșului, la Strâmbu - Băiuț au fost salvate câteva mii de hectare de pădure.

La câteva mii de kilometri distanță, în sud-vestul țării, cea mai mare rezervație de fag din Europa a supraviețuit neatinsă în ultimii o sută de ani dintr-un singur motiv: sălbaticia este atât de mare încât oamenii nu au putut să facă drumuri de acces.

Pădurea de molid de la Giumalău face parte din cea mai veche rezervație forestieră din România. În anul 1775, în momentul alipirii Bucovinei la imperiul austro ungar, două treimi din provincie erau acoperite de păduri. Zece ani mai târziu, împăratul Franz Joseph a semnat actul care punea bazele primului cod silvic românesc. Documentul prin care pădurea de la Giumalău a fost pusă sub protecție se află și acum în arhiva centrului de cercetare.

Ideea că padurile virgine reprezintă o resursă unică și irecuperabilă a intrat recent în managementul silvic. Înainte de anii 70 lemnul era văzut doar ca o resursă naturală regenerabilă.

În fiecare an, la nivel mondial, se taie în jur de 3 miliarde și jumătate de metri cubi de lemn, dintre care aproape 80% sunt folosiți pentru încălzire.

La fiecare zece ani însă, lumea constată că lemnul este tot mai puțin și costă tot mai mult.

În România primele tăieri forestiere masive s-au făcut în vremea ...romanilor

Pe teritoriul actual al țării noastre, în perioada de dinaintea istoriei umane, cam 70-75 % din teritoriu era acoperit cu păduri.

Exporturile înseamnă bani: a fost prima lecție pe care au învățat-o țările romane după pacea cu turcii, din 1829. Atunci a început al doilea val masiv de tăieri în pădurile României. Modelul economic austro-ungar a provocat cele mai mari pagube în materie de resurse naturale.

„Datorită unor schimbări de tehnologie au apărut căile ferate forestiere la început, apoi drumurile forestiere, au început să apară camioanele, s-au modernizat exploatările forestiere și multe păduri s-au tăiat”, spune cercetătorul Daniel Turcu.

La începutul anilor '90 lumea și-a schimbat viziunea asupra resurselor naturale de pe Terra.

Convenția de la Rio, din anul 1992, a stabilit că biodiversitatea este o resursă strategică pentru întreaga planetă și că toate statele au obligația să conserve puținul care a mai rămas: pădurea virgină. Așa se face că pădurea a intrat în vizorul protecționiștilor iar procesul de conservare a început să dea rezultate.

Într-o pădure virgină intervenția omului este absolut nulă

Toate procesele din interiorul ei se petrec în ritmul lor natural. Arborii putreziți rămân nemișcați de zeci și sute de ani, martori tăcuți ai trecerii implacabile a timpului. 2.000 de specii de insecte trăiesc numai în structura lemnului putred.

„Într-o pădure naturală găsim practic o multitudine de specii la toate nivelele piramidei trofice: de la descompunători, primari, secundari - cei care, dacă vreți, fărâmițează lemnul; până la a fi din nou înghițit de către sol, până la celelalte viețuitoare care se hrănesc cu larvele acestor insecte - și aici vorbim despre o sumedenie de specii de păsări care sunt specifice zonei biogeografice în care ne aflăm, apoi foarte multe specii de ciuperci care își iau seva din lemn mort și din solul îmbogățit cu lemn mort care a reintrat în circuitul natural. Pe urmă vorbim de mamiferele mici: șoareci de pădure, diverse specii, specii de amfibieni care în astfel de trunchiuri au suficientă umiditate pentru a se adăposti în zilele toride”, explică Costel Bucur, de la organizația WWF.

Cu alte cuvinte existența ursului, a căprioarei sau a vulturului pleșuv se datorează morții și putregaiului din arbori.

Așa se face că lemnul mort este păstrat și studiat în pădurile virgine ca fiind singurul păstrător al câtorva specii de insecte care întregesc lanțul dezvoltării într-un sistem pe care natura l-a perfecționat singură.

Cu alte cuvinte, într-o pădure virgină cu arbori putrezi, invazia insectelor nu contează și asta pentru că natura și-a format propriul său echilibru: păsările se hrănesc cu gândaci de scoarță. În pădurile de cultură ciocănitorile nu își fac cuib pentru că nu ar avea ce să mănânce, motiv pentru care arborii rămân vulnerabili în fața unui atac al insectelor.

Europenii care nu mai au demult păduri virgine sunt nevoiți să reproducă artificial putregaiul.

Propuse în 2012 pentru titlul de monument UNESCO

Pădurea virgină a adus în România foarte mulți cercetători străini pasionați și fascinați de bogăția noastră. Și turiști.

Guillaume trăiește în Câmpulung Moldovenesc de aproape 10 ani și se consideră deja de-al locului. A venit în România, după ce a cercetat pădurile din Finlanda și Canada, acolo unde a început cel mai amplu și modern proiect de cartografiere a pădurilor. În România a adăugat ceva preocupărilor sale. Rezerva de carbon din păduri.

Din anii 70, de când lumea a început să conștientizeze problema încălzirii globale, au fost cercetători care au susținut că arborii, tocmai grație faptului că se hrănesc cu bioxid de carbon, ar putea crește mai mari, mai repede. Cercetările din ultima vreme au arătat însă contrariul. Studiile au fost făcute în păduri naturale singurele locuri unde copacii pot trăi până la câteva sute de ani. Exact în acest lucru stă valoarea pădurii virgine.

Practic, arborii seculari din Giumalău sau Cheile Nerei sunt cobai ai cercetătorilor de acum. În ultimii șase ani Daniel Turcu și echipa lui au străbătut rezervația Izvoarele Nerei în căutarea confirmării unei bănuieli vechi din lumea științifică europeană.

Am descoperit arbori de 400 de ani. Nu e chiar o descoperire epocală, se bănuia acest lucru. Însă se știa cu siguranță că fagul poate ajunge până la 350 de ani. Iată că am descoperit că pot trăi și mai mult. Ce am descoperit? Ca ei pot rezista mult timp dominați adică sub coronamentul pădurii mature și pot rezista mai mulet perioade succesive. Adică poate sta umbrit 60, 70, 100 de ani, să prindă un pic de lumină și așa mai departe până la patru perioade din astea de umbrire am observat. Nu credeam că flexibilitatea speciei este chiar atât de pronunțată”, declară Daniel Turcu.

Pădurea, rezultatul unei lupte permanente pentru supraviețuire

Bătălia aprigă se dă pentru lumină. Fiecare specie s-a adaptat ca să câștige cursa.

În pădurea de brad și de molid, la Strâmbu - Băiuț sau la Giumalău, unde umiditatea solului este în permanentă creștere, o sămânță căzută pe pământ ar putrezi în câteva zile. Natura și-a găsit însă popriile soluții.

Soluțiile naturii s-au dovedit a fi cele mai bune. Distrugerea pădurilor aduce cu sine dezastre în lanț.

Un petec de pădure seculara ar putea fi exemplul că încă se mai poate face ceva. Între Retezat și Semenic se află cea mai recentă rezervație de pădure naturală din România. A fost creată prin eforturile unui inginer și a câtorva silvicultori responsabili: FranK Walter și echipa de la Rusca Montană.

Pădurile virgine încă mai vorbesc despre miracolul naturii. Despre oxigen, despre viață. Despre o resursă unică și fără preț.

Reportajul integral în materialul video.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri