Sari la conținut

Alina Cojocaru, pentru NYT: Sunt tristă pentru viitorul baletului din România

Lumea baletului, se află, fără îndoială, într-o perioadă dificilă, chiar și în spatele scenei. (Un exemplu extrem este atacul, din 2013, cu acid asupra directorului artistic al Teatrului Balșoi din Rusia). Opera din București a fost scena unor conflicte, în primăvara lui 2016,  între dirijorii Vlad Conta și Tiberiu Soare, numiți, pe rând, la conducerea instituției, și balerinul Johan Kobborg, care avea atribuții de coordonare a Companiei de balet. Tensiunile s-au accentuat, ducând la un vid de putere la ONB și la demisia ministrului Culturii. Alina Cojocaru și Johan Kobborg au fost prinși în acest scandal.

alina cojocaru si iohan kobborg

Alina Cojocaru și Johan Kobborg reprezintă unul dintre cele mai puternice cupluri ale baletului din ultimii douăzeci de ani. Ei se află la New York în această perioadă, interpretând piesa „Marguerite și Armand”, în coregrafia lui Sir Frederick Ashton, inspirată din romanul lui Alexandre Dumas, „Dama cu camelii”, potrivit New York Times.

Alina Cojocaru, una dintre cele mai apreciate balerine la nivel mondial, a părăsit Royal Ballet, în iunie 2013, alăturându-se English National Ballet. A revenit pe scena Operei Naționale București în decembrie 2014, când a dansat în premiera națională a baletului „La Sylphide”, în coregrafia lui Johan Kobborg. Acest capitol nu a durat mult, iar în urma conflictului din primăvara acestui an, cei doi au rupt legătura cu Opera Națională a României.

Înaintea unei repetiții, Alina Cojocaru și Johan Kobborg au vorbit pe scurt cu The New York Times despre conflictul recent din România și despre planurile lor.

Care este relația voastră cu Opera Națională din București?

J. Kobborg: Niciuna. Sunt un agent liber, pe jumătate pensionat. De fapt, poți să spun că aștept, pentru că ultimul lucru pe care l-am auzit în întâlnirile din iulie a fost că managementul urma să mă contacteze pentru o propunere. Dar văd că au angajat deja pe altcineva (italianul Renato Zanella). Prin urmare, cred că asta e tot.

Cum a început problema ?

J. Kobborg: Într-o vineri din aprilie, directorul general, George Călin, a fost dat afară. Apoi, luni, un director interimar, Tiberiu-Ionuț Soare, a ocupat postul, iar marți, el a șters numele meu de pe site. Nu poți să forțezi pe nimeni să te placă sau să te aprecieze. Așa că într-un fel, amândoi suntem ok cu situația.

A. Cojocaru: Eu nu sunt sigură că sunt ok. Ei nu au crezut că cineva ar putea fi acolo pentru a contribui la o dezvoltare, nu au crezut că noi eram acolo să-i ajutăm.

De ce credeți că ați fost alungați din companie?

A. Cojocaru: Am fost prinși la mijlocul unei lupte pentru putere între managementul dinainte și noul management al operei.

J. Kobborg: Din aprilie s-au schimbat patru directori. Trei dintre ei au fost dați afară, la fel și ministrul Culturii. Unele persoane nu au dorit să renunțe la noi, unele persoane au crezut că ei pot să facă totul să meargă.

Au fost proteste?

A. Cojocaru: Dansatorii au decis să spună că nu este în regulă ceea ce se întâmplă și au decis să iasă în stradă ca să-și arate susținerea. Alți contra protestatari strigau „ plecați afară din țară”.

Care sunt o parte dintre schimbările pe care le-ați instituit în companie?

 J. Kobborg: Când am venit eu, orarul săptămânal era scris de mână doar în România. Una dintre primele schimbări a fost să avem programul săptămânal printat în română și în engleză. De asemenea, am organizat audiții și am angajat aproape 40 de străini, incluzând români care trăiesc în afara țării.

Am adăugat clasamente precum solist, principal, etc. Și am pregătit noi piese de balet, incluzând „Concerto DSCH” a lui Alexei Ratmansky, „Theme and Variations” a lui George Balanchine și „In the Middle, Somewhat Elevated” a lui William Forsythe.

Care sunt planurile voastre pe mai departe?

J. Kobborg: Câteodată viața ți se arată într-un mod foarte puternic încât ai nevoie de un timeout. Am nevoie de o perioadă departe de balet. Nu sunt nerăbdător să încep ceva nou.

A. Cojocaru: Sunt membră a English National Ballet și invitată la Baletul din Hamburg. Acestea sunt cele două companii pentru care lucrez.

Ce te-a marcat personal cel mai mult în urma acestor evenimente?

A. Cojocaru: Încă nu pot să cred că liderii țării mele au permis să se ajungă aici. Sunt tristă pentru viitorul baletului din România. Ar putea dura zece ani până când va depăși această situație, dar voi continua să lupt pentru țara mea.