Sari la conținut

Ce ne definește, ca nație? Răspunsuri surprinzătoare

Care este specificul nostru național și care ar trebui să fie brand-ul de țară? Trei experți în publicitate și comunicare ne dau răspunsul.

Decembrie, Ziua Națională. Indiferent de câți bani are în buzunar și câte griji pe cap, românul sărbătorește. Parade, defilări, discursuri, fasole cu sau fără ciolan, băutură și veselie.

„Noi suntem un popor foarte tânăr, extrem de mic, care are nevoie de foarte multă vorbă, pentru a-și demonstra sieși și celorlalți, că există. Noi, dacă închidem gura, nu mai e nimic! Cum poți să pui stavilă bucuriei unui popor mic, care se veselește perpetuu? Nu știu de ce-om fi noi atât de veseli, dar e bine că suntem veseli, asta înseamnă că nu ne dăm seama de realitate”, spune Lucian Georgescu, regizor și specialist în publicitate.

„Am o mare problemă, mai veche, cu sărbătorirea noastră de 1 Decembrie, cu zăngănitul ăsta al armelor, al tinichelelor, pe care nu-l înțeleg neam. Americanii, care au cea mai mare armată din lume, ei fac "cu mici și bere": cu burgeri, steak-uri, fanfare și distracție. Noi, care suntem vai steaua noastră, mai mulți generali decât soldați în armată, noi ieșim cu tancurile!”, spune Bogdan Naumovici, expert în comunicare.

„Când ești adult, probabil că ai mai puține plăceri la tancuri pe stradă. Eu întotdeauna am văzut asta drept ceva foarte util pentru copii, mai ales pentru băieței: întotdeauna au nevoie de ceva mare și care face scandal și-o să le placă mult”, spune Șerban Alexandrescu, director de creație.

La sfârșit de an, primăriile cumpără ornamente de sărbători. Mereu altele, tot mai ingenioase.

Dacă s-ar putea ca oramentele astea să fie și drăguțe, frumoase, de sezon, în acord cu evenimentul, cu atât mai bine. Dar am văzut, au umblat pe Facebook așa-zișii "chiloții" din Filiași! Și, sincer, râdem noi de ei, dar nici clopurile noastre de pe Magheru nu-s mult mai departe de chestia asta. Nu-s chiar chiloți, e-adevărat!”, spune Șerban Alexandrescu.

Dar ce, acum avem ii și clopuri? N-am știut! Pentru mine e noutate, n-am ajuns pe Magheru, încă. Ii și clopuri, frate!”, spune Bogdan Naumovici.

La ceas festiv, patriotism direct proporțional. Dar și o veșnică dilemă: până la urmă, ce ne definește, ca nație? Ce anume ne face altfel decât oricine din jurul nostru?

„Cioran spunea așa: Singurul lucru care definește poporul român este faptul că acesta nu ia nimic în serios. Eu cred că Cioran avea dreptate. Iar de aici poți să extrapolezi, apropo de festivism, veselie șamd. Românul nu ia în serios cele mai importante lucruri, pe care el declară sus și tare că le ia în serios: biserica, religia, familia”, spune Lucian Georgescu.

Indiferent de vremuri și sentințe, orice român cu dragoste de țară își dorește și un brand pe măsură, pentru patria lui. Un subiect delicat, cu multe necunoscute.

E discuția asta de nu știu câți ani, nu știe nimeni ce-i cu brand-ul ăsta de țară! Întâi trebuie să lămurești produsul: "Băi, ce e țara asta?". Și după aia vezi cum îl împachetezi, cum îi faci brand-ul, ce vrei să se știe despre țara asta... O țară care dă... am văzut o statistică, nu știu cât e de adevărată, că, după Siria, cei mai mulți plecați din țară erau români. O țară care dă forța ei de muncă pe-afară... Sunt multe lucruri rele despre România, care te-mpiedică să susții cu bună-credință și cu tot sufletul ce minunată e România”, spune Bogdan Naumovici.

În comunicare, noi aveam - nu știu dacă se mai folosește astăzi - o sintagmă old school, ca să zic așa, care se chema "USP". "Zi-mi care-i USP-ul tău". USP fiind prescurtarea de la "unique selling proposition". Care-i USP-ul românesc? Și, după aia, poți să vezi dacă USP-ul ăla îl transformi în viță de vie, în frunză, în oaie, în melc codobelc, în Miorița, în ce e”, spune Lucian Georgescu.

Până să ne rezolvăm celelalte probleme, măcar să ne alegem cu un simbol reprezentativ pentru spațiul în care trăim.

Într-o țară care și-ar fi rezolvat, între timp, toate problemele ei, da, oaia ar putea să fie acum un simbol. Dar aici e o problemă: momentan, țara e schizoidă la propriu, e ruptă în două, între o Românie mai micuță, dar mai modernă, care tânjește și tinde și se uită înspre Vest, și o Românie mai mare și mai blegomană, și care se uită mai mult în pământ. Unde-i umorul, în toată chestia asta? N-ai putea să lucrezi cu oaia, ca simbol, decât într-un "mascotism" asumat amuzant. Or problema e că cine ar duce amuzamantul, adică Românioara modernă, n-ar duce oaia. Și cine ar duce oaia n-ar duce amuzamentul. Toate lucrurile pe care scrie "național", într-un mod sau altul, "Băi, nu-ți poți bate joc de ele, băi!". Dar nu poți să faci nimic serios cu oaia: oaie cu sceptru, oaie mândră, oaie uitându-se în zare... nu se poate!”, spune Șerban Alexandrescu.

„Dar eu cred c-ar putea să fie Daea brand de țară, lasă oaia! Oaia e mută, tace și paște, dar Daea uite câte lucruri scoate! Eu pe-ăsta l-aș face brand de țară, e minunat!”, spune Bogdan Naumovici.

„Dacă mă-ntrebi pe mine, revenind la Cioran, mult mai mult decât oaia, frunza, natura, Dracula șamd, dacă ar fi să te duci, uitându-te la ce e-n jur, ar fi mai degrabă Manole. Pe de altă parte, ar veni cineva, un profesor, și mi-ar spune "Da, dragă, dar Manole e, până la urmă, un mit balcanic". Asta suntem, probabil, mai mult sau mai puțin”, spune Lucian Georgescu.

„Uite, "Grădina Maicii Domnului" mi se pare o chestie foarte mișto, că nu se poate verifica! Poți să zici orice! Ai văzut, ieri, știrea cu tâmpiții ăia 100 de oameni blocați în Bucegi, că s-au dus să vadă piramida energetică de deasupra Sfinxului? Aici cred că poți să faci brand-ul ușor, că e șmecherie: Grădina Maicii Domnului! Zi tu că nu! Știe cineva unde era Grădina Maicii Domnului?”, spune Bogdan Naumovici.

La 99 de ani de la Marea Unire, privim înainte cu speranță. Sau, după caz, cu pronostic rezervat.

Cât îl înjuram pe talentatul ăla de Iliescu, cu democrația lui originală! Și cât l-am înjurat și pe Brucan, cu 20 de ani, și uite că-s 28! Fesenismul ăsta transformat în PSD na, c-a domnit mai mult decât Ceaușescu! Evident că suntem alăturea cu drumul. Nici nu văd cum am putea fi pe drumul bun, că de la cap se-mpute! Deci până când n-o să existe forțe politice civilizate în România, care, și ele, au nevoie de-un electorat civilizat, care să candideze civilizat... Nu-i așa de simplu. Și de-aia nu-i văd ieșirea”, spune Bogdan Naumovici.

Pericolul mare al acestei țări este depopularea, este resursa umană extrem de rarefiată, la toate nivelurile, și faptul că educația este "călcâiul lui Ahile" al acestei țări. Suntem un popor needucat, care ne credem altceva decât ceea ce suntem, care refuză să privească realitatea în față. Suntem un popor care își vinde gogoși. Există oameni, în acest popor, care nu sunt așa. Dacă ei vor reuși să determine o masă critică pentru a schimba restul națiunii, rămâne de văzut”, spune Lucian Georgescu.

„Eu sunt relativ optimist. Niciodată forțele care determină schimbarea nu sunt precumpănitoare într-o societate, dar încet-încet-încet, o duc mai încolo, o târâie, o așază altfel. Trebuie să înveți că asta e o chestie care se întâmplă încet, dar sigur, că nu-i nimic pierdut, că noi recuperăm mult mai repede, oarecum galopant, cei 400 de ani pe care i-am pierdut, la un moment dat, în negura... E ok. Pe scurt, e ok”, spune Șerban Alexandrescu.