Sari la conținut

CTP, despre tricourile cu Corneliu Zelea Codreanu și cu Che Guevara

Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24, a explicat de ce comunismul e mult mai periculos decât nazismul, discuția având loc în contextul atacurilor de la Barcelona și Charlottesville (SUA).  

Extremistul Matthew Heimbach, unul dintre organizatorii marșului rasist pentru supremația albilor de  Charlottesville, a apărut la un tribunal pentru a-și susține un prieten acuzat oficial de crimă. Heimbach a purtat un tricou negru având pe el imprimată figura lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul Legiunii Arhanghelului Mihail din perioada interbelică.

Claudiu Pândaru: Credeți că mulți tineri din România știu cine e Corneliu Zelea Codreanu?

Cristian Tudor Popescu: Nu. Au auzit, dar nu știu exact ce a făcut.

Ce i-ați explica unui tânăr că a însemnat Corneliu Zelea Codreanu pentru România? Și Mișcarea Legionară?

CTP: Corneliu Zelea Codreanu este, înainte de orice, un asasin. Un asasin. Așa cum sunt și acești indivizi (autorii atacurilor cu mașini – n.r.), numai că a omorât, totuși un bărbat și o autoritate, nu femei și copii. Este asasinul prefectului Manciu. L-a împușcat fără niciun fel de problemă. Ăsta este actul cu care s-a lansat în politică dl Zelea Codreanu. Ce altceva mai putem discuta? Ce ar mai trebui spus după asta în legătură cu acest personaj al istorei noastre?

Florin Negruțiu: Să vă spun eu un lucru: mulți tineri poartă tricouri cu chipul unui alt asasin (Che Guevara), iar aceste tricouri sunt perfect „cool” în modă, în tendințe, atât în mediile americane, cât și în România. Nu sunt două măsuri aici?

CTP: Ba da!

Sunt două regimuri la fel de criminale?

CTP: Sigur că da. Nazismul și comunismul sunt regimuri la fel de criminale, dar ele nu au fost tratate niciodată la fel. De ce? Pentru că nazismul, spre deosebire de comunism, este o caricatură de ideologie. E o însăilare, cu niște terorii rasiste, supremația rasei, nu prevede o grămadă de lucruri legate de organizarea socială, are doar principiul Fuhrer-ului și-atât. Deci, este o ideologie precară, o ideologie primitivă, bazată exclusiv pe fascinația unor lideri, în vreme ce comunismul e mult mai periculos, mult mai subtil, este o ideologie articulată, articulată în decenii, începând de departe, ne putem duce până la Tommaso Campanello, la Cetatea Soarelui, cu germenii comunismului.

Deci, comunismul este elaborat, se referă la toate aspectele vieții omului în societate, încearcă să le controleze pe toate, oferă un model uman pentru oricare situație și în ultimă instanță, comunismul spune: dacă te vei reeduca, atunci e-n regulă. Cum au fost reeducați burghezii și exploatatorii și alții – reeducați prin lichidare – asta-i altceva. Dar măcar teoretic, el presupune posibilitatea salvării „păcătoșilor”: dacă vă pocăiți, puteți intra... Nazismul nu a prevăzut așa ceva pentru evrei. Evreii erau vinovați pentru că sunt evrei, cum spunea, de altfel, Nae Ionescu, dacă e să intrăm acum în tipul ăsta de ideologie. Nu aveți nicio șansă să fiți în vreun fel recuperați și veți fi exterminați. Deci a fost o ideologie mult mai primitivă și lipsită de această subtilitate mult mai parșivă a comunismului, care a avut niște idealuri, a avut niște oameni de cultură care au aderat și au produs niște opere impresionante – poeți, scriitori, pictori uriași ai sec XX, cineaști, au fost comuniști declarați, de marcă. La naziști n-am auzit așa ceva....

Aici este de ce Che Guevara are acest statut: datorită sau din cauza capacității acestei iluzii, foarte bine fabricată, datorită capacității de seducție a comunismului. În cazul fascismului, e mult mai redusă.

Claudiu Pândaru:  Și unui tânăr care poartă un tricou cu Che Guevara, ce i-ați spune, dle Popescu?

CTP: L-aș întreba cine e insul ăla de pe tricou. Ia interesează-te tu ce a făcut omul ăsta! C-a făcut de toate: a împușcat oameni, a fost el la rândul lui executat cu o cruzime ieșită din comun. A mai făcut ceva Che Guevara, ce povestea Gabriel Garcia Marquez. Che Guevara a fost făcut ministrul economiei, după ce au câștigat revoluționarii în Cuba. Ne apucăm să construim socialismul și pe Che Guevara l-au făcut ministrul economiei. Avea treabă Guevara cu economia cum am eu cu mitropolia! Omul căuta pe unde să mai facă o gherilă, ceva, niște partizani – și a și plecat în Bolivia, pentru că el avea nevoie de o revoluție permanentă. Dar până atunci, a avut o problemă ca ministru al economiei: domnule, ce facem cu cele un milion de sticle de Coca-cola pe care le-au lăsat americanii în Havana atunci când a fost cucerită de revoluționari? Să le distrugem, sunt simbolul imperialismului! Dar cineva a venit cu o idee și ăsta a fost de acord: hai, domnule, să facem Coca-cola cubaneză! Să punem în sticlele alea de Coca-cola americană, să punem Coca-cola cubaneză! Și la televiziunea din Cuba îi este adusă pe tavă domnului ministru o sticluță de cola și ăsta spune: me gusta de mierda! Nu mai e nevoie să traducem...Și s-a cărat în Bolivia să mai organizeze o gherilă și-acolo...

Interviul integral îl puteți urmări aici.