Sari la conținut

Cum sunt crescuți copiii în diferite colțuri ale lumii. Trei modele de educație 

Africa:„Nu există libertate până la 25 de ani”

În Africa, părinţii sunt autoritari, iar copiii trebuie să se supună. Mai mult, până la vârsta de 25 de ani, aceştia nu ies din cuvântul părinţilor. În unele triburi africane, de exemplu, dacă un băiat vrea să devină independent şi să plece din casa părintească, trebuie să se lupte cu un leu. Numai aşa îşi obţine independenţa şi demonstrează că nu mai are nevoie de protecţia familiei.

Peter Rong s-a născut în Sudan, într-o familie cu șapte fraţi. Deşi a venit în Romania de la vârsta de 19 ani, consideră că doar educaţia strictă a părinţilor l-a ajutat să se descurce oriunde şi să devină un om matur şi responsabil.

„Nu este libertate până la 25 de ani. Poţi să fii major, poti să gândeşti bine, poţi să îţi fi şi întemeiat o familie, dar până la vârsta de 25 de ani eşti sub acoperirea familiei. Aici, în Europa văd libertate multă, la noi, acolo, nu avem libertatea asta. Nu am crescut cu disciplina asta. Dacă ai greşit este un pic de bătaie, cu băţul la fund. SȘ atunci când simt că te doare, îţi spun „nu mai faci ce ai făcut astăzi!". Acesta este modul în care am crescut, ascultând de părinţi”, a spus Peter Rong.

În familiile tradiţionale din Africa nu veţi întâlni un copil care să îi spună părintelui „nu vreau”. Dacă se împotriveşte, consecinţele vor fi greu de suportat.

„Acolo nu avem libertatea asta. Dacă spune că nu vrea, atunci i se spune :„ia-ţi viaţa în mâini şi pleacă din casa mea". Acasă este un loc de protecţie. Când te duci pe stradă nu este protecţie şi atunci ești de acord să stai”, a adăugat Peter Rong.

De asemenea, în cultura africană băieţii sunt crescuţi diferit faţă de fete. De la cele mai mici vârste, băieţii trebuie să îi urmeze doar pe taţi, iar fetele doar pe mame. Este o ruşine pentru un băiat să stea pe lângă mama lui.

„Băieţii stau numai cu taţii lor. Merg la munca de câmp împreună sau la vânătoare de animale, să omoare animale şi să aducă acasă carne. Iar fetele merg cu mama lor să adune lemn pentru mancare. Acolo nu este gaz să găteşti acasă. Și în oraş, la fel: noi, băieţii, avem camerele noastre şi fetele au camerele lor. Nu le amestecăm.Dacă un băiat creşte împreună cu mama, după poate să imite vocea mamei şi gesturile mamei. Şi în cultura noastra nu este bine. Băieţii se cresc cu taţii şi mama are grijă de fete”, a spus Peter Rong.

Fetele şi băieţii stau împreună în familie, doar la masă. Dacă vin musafiri, atunci femeile mănâncă separat de bărbaţi.

„De la intrarea în casă, atât în Africa cât şi în ţările arabe, exista parte de femeie şi parte de bărbaţi. Este un fel de despărţire acolo: femeile să fie la locul lor, bărbaţii la locul lor”, a spus Peter Rong.

Din cauza sărăciei, africanii ştiu că singura lor şansă spre o viaţa mai bună este şcoala. Copiii care merg la şcoală se consideră norocoşi şi încearcă să aibă rezultate cât mai bune.

„Unii dintre acești copiii au ajuns preşedinți, care să conducă Africa. Educația acolo schimbă totul, iar copiii iau şcoala în serios. Educaţia este un fel de luptă pentru sărăcie în Africa”, a adăugat tânărul.

În cultura arabă, tatăl este rege în casă

Arghavan Zărenescu s-a născut în Iran. Astăzi locuieşte în România şi este medic. Chiar dacă a crescut într-o familie modernă, păstrează aceleaşi valori specifice culturii arabe: respectul pentru tată şi pentru cei mai în vârstă din familie.

„Nu este o relaţie de prietenie, este o relaţie de frică şi respect faţă de părinţi şi de cei mai în vârstă. De exemplu, când ne aşezăm la masă trebuia să se aseze întâi tatăl. Nu mănânci până nu se aşează la masă tatăl, bunicii şi cine este mai in vârstă. Și primul cuvânt tot timpul îl au bărbaţii”, a spus Arghavan Zarnescu.

Și în cultura arabă fetele sunt crescute diferit faţă de băieţi. Mai mult, familiile preferă să aibă băieţi, tocmai pentru că aceştia se cresc mai uşor. Arabii consideră că tatăl este rege în casă şi toţi ceilalţi trebuie să i se supună. Rolul femeii este acela de a avea grijă de gospodarie şi de copii.

„Fetiţele după vârsta de nouă ani trebuie să înceapă să poarte batic. Este obligatoriu la şcoală. Şcolile sunt separate : băieţi de fete. Fata nu are voie să iasă neînsoţită din casă, trebuia tot timpul ca fratele tău să fie cu tine, dacă aveai un frate. Dacă nu, trebuia să stai acasă obligat”, a povestit femeia.

De asemenea, fetele sunt crescute pentru a fi viitoare mame şi soţii model. De la cele mai mici vârste, ele încep să aibă grijă de casă şi să se supună fraţilor şi bărbaţilor din familie. Băieţii în schimb, pot ieşi afară sau cu prietenii, ori de câte ori doresc.

„Nu are pur şi simplu dreptul să zică nimic, să facă nimic. Mai ales în casă, dacă are fraţi mai mari deja toată familia hotărăşte pentru ea: ce o să devină, ce va face, destinul ei cum ar veni. Şi nu numai de părinţi şi de fraţi mai mari, unchi, bunici. Au fost cazuri în care femeia dacă nu putea să aibă copil, era motiv de divorţ pentru bărbat. Şi femeile sunt crescute cu gândirea asta: asta sunt eu, pentru asta sunt făcută şi asta este identitatea mea şi rolul meu în viaţă. Au fost cazuri în familii foarte tradiţionale şi foarte religioase în care fata se întâlnea cu soţul ei la nuntă direct”, a povestit Arghavan Zarnescu.

Suedia, prima țară din lume care a interzis violența împotriva copiilor

La polul opus, în ţările scandinave, părinţii sunt cei care îşi respectă mai mult copiii. Aici violenţa fizică şi verbală adresate minorului sunt total interzise. De altfel, Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis prin lege orice formă de violenţă fizică asupra copilului, în anul 1979. Modelul Suediei a fost urmat în 1983 de Finlanda şi în 1987 de Norvegia.

Asa Apelkvist s-a născut în Suedia şi în prezent este profesoară de limba suedeză, la Universitatea din Bucureşti. A ales să locuiască în România şi iubeşte ţara şi obiceiurile noastre. Însă nu consideră ca „bătaia este ruptă din rai" şi nici că „unde dă mama creşte".

„Chiar este interzis. Nu este deloc acceptabil. Nu am primit niciodată o palmă. Mergeam pe stradă şi am văzut o mamă că îşi bătea copilul rău de tot. Și m-am întors şi m-am uitat la ea că nu este bine, am avut o pivire de dezaprobatoare şi s-a uitat la mine şi mi-a spus „ce ai? Nu am dreptul să îmi bat copilul?". Și am vrut să îi spun „nu, nu ai dreptul. Este interzis”, a povestit Asa Apelkvist.

Chiar dacă temperaturile sunt mult mai scăzute decât în restul continentului, în tările scandinave părinţii nu îşi înfofolesc copiii şi nu îi feresc de frig. Mai mult, la şcoală este obligatoriu ca elevii să stea zilnic afară, indiferent dacă ninge sau plouă.

„La noi este o vorbă, „nu există vreme urâtă, există doar haine proaste". În Suedia ies foarte des şi iarna pentru că microbii sunt mai împrăşitiaţi într-o cameră caldă, decât afară, în aer liber”, a spus Asa Apelkvist.

„Mi mi se pare că aici, în România, părinţii au mare grijă să nu răcească copiii. Când eram în clasa întâi, nu ne lăsa să ieşim afară şi noi voiam să iesim să ne jucam cu zăpadă, dar nu ne lăsau...ziceau că răcim”, a povestit și fiica femeii.

Chiar dacă şcoala finlandeză are cel mai apreciat sistem de învăţământ din Europa, copiii nu sunt suprasolicitaţi să înveţe. Aceştia au mai puţine teme, o programa nu atât de stufoasă ca cea din România şi mai mult timp de joacă.

„Asta ştiu sigur, că nu se fac temele! Se stă mai mult la şcoală ca să înţeleagă copiii și nu este atât de mare presiunea pe ei”, a spus fiica Asei Apelkvist.

„Şcoala este de la opt dimineaţa până la 3, 3:30 si pe urmă avem after school-uri. Numai ca aici after school-urile sunt câteva de stat, dar majoritatea sunt private. În Suedia toate sunt de stat şi copiii sunt lăsaţi să facă temele acolo, sub supravegherea unei învăţatoare şi au tot ajutorul de acolo. Deci părinții sunt mai relaxați din punctul acesta de vedere”, a spus Asa Apelkvist.

De asemenea, în Suedia peste 80 la sută din tinerii care au împlinit 18 ani, nu mai locuiesc cu părinţii. Statul oferă un fel de împrumut acestora pentru a studia la facultate şi a se întreţine singuri.

„Este vorba de bani luaţi ca un împrumut pentru studii şi nu se plăteşte totul înapoi. Trebuie să plătească după ce are un job. Plăteşte în funcţie de cât a câştigat anul trecut şi procentul este foarte mic. Din cauza aceasta pot tinerii să se mute din casa părinţilor şi să studieze în altă parte”, a explicat Asa Apelkvist.

Asa iubeşte România pentru că aici oamenii sunt mai prietenoşi si mai calzi. Consideră că, indiferent de ţară şi cultură, copiii sunt viitorul planetei şi doar educația îi poate transforma în adulţi responsabili.

Citiți și:
Cel mai eficient sistem de educaţie din lume
Cum se face educația la alții? Modelul spartan aplicat de japonezi