Sari la conținut

DEZBATERE. Profesor de matematică: "Eu nu ştiu să le spun elevilor mei de ce au învăţat ce au învăţat şi dacă vor lua 10 la ce o să le folosească"

Nu poţi analiza rezultatele la finalul anilor de şcoală fără să ţii seama de ce se întâmplă încă din clasa întâi cu elevii, care este parcursul lor, pentru a putea identifica momentul în care se pierd şi cauzele.

Referindu-se la cele două examene – Evaluarea Naţională şi Bacalaureatul – Oana Moraru afirmă că acestea nu sunt dificile, dar sunt pretenţioase. „Nu se adresează decât unui procent 30-50 la sută de copii, care sunt probabil susţinuţi de familie. Media ţării şi copiii din mediul rural nu au nicio şansă din start. Pot să spun că încă de la clasa întâi nu au şansă, ei au nevoie de programe de recuperare emoţională”.

Acestea sunt probleme care debutează de la clasele primare şi pe care sistemul nu le ia în seamă, târând aceşti copii ani de-a rândul. „Sunt convenabili ca nume în catalog, formării unor catedre, însă neavând programe diferenţiat, ei apar la astfel de examinări. Nu că ar fi greşit, dar pentru că suntem orbi la prezenţa lor şi nu îi vedem când trebuie”, afirmă consultantul educaţional.

În acest context, Adrian Enache, profesor de matematică, subliniază că există o discrepanţă inacceptabilă între şcoala de oraş şi cea de mediul rural.

„Vorbim de o discrepanţă colosală între calitatea educaţiei.
Una e să lucrezi cu un copil care provine dintr-o anume familie. Oare de ce inspectorii din minister îşi mută catedrele la liceele mari? De ce nu merg într-o astfel de şcoală? Să se filmeze, să se înregistreze: uitaţi cum trebuie să lucrăm cu aceşti copii?.

Dacă toţi ar lua 10 la examene am trăi mai bine? Ar avea mai multe şanse în viaţă? Mă îndoiesc. Examenele noastre nu sunt reprezentative. Copilului de la ţară ... la ce-i foloseşte ce învaţă în şcoală. Eu, ca profesor, nu ştiu ce să-i spun. Va fi proba la bacalaureat mâine la matematică, eu nu ştiu să le spun elevilor mei de ce au învăţat ce au învăţat, şi dacă vor lua 10 la ce o să le folosească. Noi jucăm după reguli capitaliste”.

Citiţi şi:

EXCLUSIV. Psiholog american: Fără teme. Niciun studiu nu a arătat că e nevoie ca elevii să înveţe în runda a doua, după o zi la şcoală

„În momentul de faţă avem un sistem aberant. Un copil de 14 ani trebuie să justifice apartenenţa unei specii la genul liric. E o chestiune de metalimbaj în condiţiile în care programa hotărăşte că obiectivele de bază sunt să folosească corect limba română şi să înţeleagă la nivel elementar texte la prima vedere. Noi dăm un singur fragment la prima vedere şi verificăm la nivel reproductiv: menţionaţi titlu, după care sărim la interpretarea simbolică. Culmea, aceşti itemi de la cls a opta se regăsesc aproape identic la bacalaureat. Sistemul nostru de evaluare este extrem de aiurit. Nu există ştiinţă în spatele evaluării în România”, adaugă Oana Moraru.

Potrivit acesteia, este problematic şi că în România nu există şcoli de medie: „Copiii care au peste 9,70 intră la trei mari licee, dar cei care au 9,30 – 8,50, care sunt buni, pică la licee de valoarea a doua sau a treia”.

Ar accepta părinţii ca elevii să nu aibă teme?

Adrian Enache, profesor de matematică: „Noi îi învăţăm să fie roboţei în şcoală. Părinţii nu ştiu ce vor, unii au mai fost în Occident... Eu încerc să explic că nu e nevoie de 100 de ecuaţii, ci să înţeleagă mecanismul. Asta e o mentalitate rămasă din epoca trecut”.

Ar funcţiona modelul de învăţământ finlandez în România?

Oana Moraru: „Noi nu suntem pregătiţi pentru felul ăsta de libertate. Nu avem profesori pregătiţi....profesorul din ţările nordice, chiar dacă aparent acordă libertate de mişcare, are în spate un program strict pentru ziua respectivă. Din urcatul în copac ştie să facă o oportunitate de învăţare. Profesorul român nu are în pedagogie această ştiinţă, cum faci din libertate o oportunitate”.

Dezbaterea integrală în materialul video