Sari la conținut

Jurnal pentru copii | Povestea unei călătorii unice: Globetrotter la 4 ani

41 de ţări, două continente şi 28.000 de kilometri - într-o singură vară! Aşa se poate rezuma cea mai frumoasă vacanţă a lui Vladimir, un puşti de 4 ani. Părinţii lui, Mihai Barbu şi Oana Leulescu, au vrut să-i ofere copilului lor cea mai frumoasă experinţă: aceea de a cunoaşte lumea. Aşa că şi-au făcut bagajele şi au pornit la drum cu ...Zair, motocicleta lor cu ataş. 

Mihai Barbu, tatăl lui Vladimir : Mie Vladimir nu mi s-a parut niciodata plicitisit si spun asta pentru ca in 4 luni cat am fost plecat el nu a intrebat niciodata "cand mergem acasa?", sau "cat mai avem pana acasa?". El nu a rostit niciodata cuvantul acesta, poate pentru ca acasa pentru el, este acolo unde este cu mama si cu tata, ma gandesc. Gresesc? Nu. Vladimir, de exemplu, nu a spus niciodata "mi-e frig!", cand noi aveam toate hainele pe noi si tremuram.

Le-au spus tuturor că este o tură de proba, plecau să vadă cum se înteleg între ei trei, de fapt, între ei patru.

În faţă era un bagaj pe care aveau sabia lui Vladimir, sabia antizombi, pentru că au zis că nu ştii peste cine dai în Europa si au plecat cu o sabie antizombi la ei şi mai aveau pe scăriţa ataşului un rucsac pe care după prima săptămână nu l-au mai folosit pentru că aveau o sticlă de ulei care s-a vărsat...şi foarte important sfoara despre care toată lumea i-a întrebat pentru ce este, iar raspunsul nostru a fost: "nici noi nu vrem sa stim".

Cei trei calatori mergeau zilnic, aproape 200 de kilometri. Desi prima luna a vacantei a fost una cu vreme rea, pe Vladimir nu l-au deranjat nici frigul, nici mersul in motocicleta si nici dormitul in cort, de multe ori pe ploaie. Mai mult, parinitii spun despre baiatul lor ca este..."campion la dormit in toate pozitiile".

Cel mai mult, intr-o zi, au mers cu motocicleta 700 de kilometri.  

Pentru ca am fost plecati prea mult timp, am trebuit cumva sa facem asta la un buget mai redus: iar asta a insemnat cat mai mult cort si cat mai multa mancare gatita la cort. Iar o zi de-a noastra se desfasura foarte simplu: impachetatul de dimineata, care era cea mai grea parte a calatoriei cand te trezesti trebuie sa strangi tot, dupa care plecam, megream, si apoi incepeam sa ne cautam un loc de dormit care de cele mai multe ori era un camping spune Mihai Barbu.

Mergeam cu motocicleta si ...Si am vazut niste maimute pe drum. Si ce am facut? Le-am dat de mancare! Ce le-am dat? Ceapa, bomboane si ...Telina.

Înainte să plece în călătorie Mihai i-a explicat fiului său despre oraşe, ţări şi continente. Dar pentru că este încă mic, Vladimir a reţinut că merge să vadă maimuţe, cămile sau...reni. Întâlnirea care l-a bucurat cel mai mult a fost cea cu...Moş Crăciun, în Finlanda.

Dacă lui Vladimir i-au placut cel mai mult desertul, camilele, reni sau maimutele, cea mai frumoasa amintire a tatalui sau este cea de pe Coasta Dalmata, in Croatia. Drumul era absolut gol, era curba dupa curba, munte in stanga, mare in dreapta, soarele se pregatea sa apuna...Eram doar noi pe drumul acela si mergeam, eu ma minunam acolo in casca si deodata am incetinit si i-am spus Oanei ca daca momentul acesta ar ingheta, daca ar ramane soarele acolo si drumul ar ramane gol si benzina nu s-ar termina niciodata as merge asa un milion de km.

Noi avem un soi de topuri cumva, nu stiu dupa ce considerente. Pot spune ca tara in care e de locuit, dar noi nu am locui acolo este Danemarca, singura tara in care statul isi iubeste in asemenea hal cetatenii iar ei iubesc statul, eu asa ceva nu am vazut in viata mea. Singura tara in care am locui noi si nu ne asteptam la asta si nu avem ganduri oricum de plecat..dar daca ar fi sa plecam din Romania ar fi Spania, ne-am intalnit extraodrdinar acolo. Si per total, raspunsul e ..Maroc. Cel mai mult in Europa ne-a placut in...Maroc!

Această călătorie e cumva o cărămidă foarte trainică la fundaţia lui. Eu aşa cred...că o să se facă un om bun! PENTRU CĂ UN OM CARE VREA SĂ VADĂ LUMEA ESTE UN OM BUN! concluzionează tatăl lui Vladimir