Sari la conținut

Povestea unui puști cu visuri mari. Andrei, 13 ani: „Ce ar fi dacă am spune hai să ridicăm ţara? Dacă nu politicienii, haideţi noi!”

Emisiunea „Jurnal pentru copii” de la Digi24 începe o serie de reportaje despre viitorul puştilor din România.

Care sunt sacrificiile pe care le fac olimpicii noştri? Cât trebuie să muncească un copil dintr-o familie defavorizată? Care sunt avantajele şi dezavantajele de a fi copil în România?

Primul erou al minicampaniei noastre este Andrei Vlad Şerban, un copil care vrea să devină medic militar și să salveze oamenii. Iubeşte România şi o respectă. Este ţara în care simte că are o şansă. A câştigat concursuri naţionale de biologie şi se pregăteşte pentru olimpiadă. Aceasta e, pe scurt, povestea unui puşti cu visuri mari.

Andrei: „Când voi fi mare, sincer, mi-e puțin frică”

În timp ce mulţi copii renunţă la şcoală, din cauza sărăciei, în România apar în fiecare an sute de campioni, puşti care fac sacrificii uriaşe pentru a ajunge în vârf. Unul dintre ei este Andrei, care la 13 ani visează să ajungă medic militar. De cinci ani merge la concursuri naţionale de anatomie şi biologie, pe care le câştigă aproape de fiecare dată. În urmă cu câteva luni a pierdut pe cineva drag. A fost momentul în care s-a decis că vrea să salveze oameni. Doar că până acum s-a lovit de un sistem de învăţământ învechit.

„Cei din Minister, cei de care noi depindem într-un fel, nu mai acordă atâta importanță şi (…) avem manuale foarte vechi. Înainte de anii 2000. Manualul de biologie...foarte vechi.... Da, este manualul după care eu învăţ şi s-ar presupune că trebuie să învăţ pentru Olimpiadă”, spune Andrei.

Uneori, Andrei este luat peste picior şi numit de colegii lui....tocilar. Dar asta nu l-a împiedicat să renunţe la visul lui, acela de a fi CEL MAI BUN!

„Foarte mulţi dintre copiii de astăzi, când află că eşti olimpic la matematică, la orice, fac mişto de ţine, te iau în batjocură ...lor nu le pasă... lor le pasă de ce telefoane au mai apărut....orice altceva în afară de şcoală”, constată Andrei.

Și alți elevi excepționali, ce-i drept, mai mari decât Andrei, observă că școala românească e bolnavă:

„Oricum este şi un sentiment general de revoltă faţă de şcoală. Mulţi elevi consideră că merg la şcoală fără sens”, spune unul dintre ei.

„Modelele care sunt prezentate la ora actuală nu încurajează şcoala. Nu încurajează educaţia. Şi din cauza această ei cred că pot reuşi şi fără şcoală, educaţie...”, declară un altul.

Ca orice alt copil, Andrei are multe pasiuni.

„Îmi place foarte mult să joc tenis de câmp, îmi place să fac sport în general...cât mai mult sport...”, spune Andrei.

Unul dintre cele mai frumoase momente din viaţa lui Andrei a fost cel în care campionul la raliu Vali Porcișteanu l-a luat în maşină sa, desprinsă parcă din viitor.

Andrei îşi doreşte să ajungă un OM mare şi să-i convingă pe copii că şcoala te ajută să creşti frumos.

„Îmi doresc, când voi fi mare, o Românie normală, în care celor care te conduc să le pese”

Statisticile spun că 41% dintre elevii români au acasă mai puţin de zece cărţi.

„În general, copiii care sunt analfabeţi... datorită părinţilor, pentru că poate nu au un loc de muncă, datorită politicienilor”, explică Andrei.

„Copilul în primul rând are dreptul la educaţie. Are dreptul să meargă la şcoală să se dezvolte”, spune psihologul Anca Boalcă.

„Problema învăţământului românesc nu este excelenţa...Acolo avem destule. Nu este nivelul mediu. Şi acolo avem destule. Ceea ce....acel mare procent submediocru pe care învăţământul îl produce sau nu îl produce pentru că nu are materia”, explică profesorul Radu Gologan.

Numai în 2013, în România, 40.000 de copii au renunţat la şcoală din cauza sărăciei sau a lipsei de educaţie a părinţilor. Psihologii cred că printre ei pot fi şi viitori campioni.

„De multe ori talentul unui copil sau anumite capacităţi sunt foarte bine ascunse şi trebuie cumva scoase la suprafaţă. Şi ies la suprafaţă lucrate cumva. Descoperite de cineva...”, spune psihologul Anca Boalcă.

Orice copil are un talent, iar rolul părinţilor şi al profesorilor este să-l descopere şi să-l pună în valoare. Este cazul Alexandrei şi al lui Eric, doi fraţi din Târgovişte care au ajuns campioni naţionali la... umor.

Eric şi Alexandra nu se gândesc deocamdată la ziua în care vor fi nevoiţi să se descurce în ţara lor.

Dar Andrei visează cu ochii deschişi la o altfel de Românie:

„Nu ştiu, poate pentru viitorii mei copii învăţământul să fie mult mai bun, manuale mai bune şi în primul rând să nu se alerge mereu după bani. Să faci un lucru pentru că îţi place, nu pentru că vrei bani. Când voi fi mare, sincer, îmi este puţin frică. Iar România în care îmi doresc să fiu mare, părerea mea, ar fi o Românie minunată. Nu una cu maşini zburătoare, ci una normală. O Românie în care mergi pe stradă, să nu vezi gunoaie pe stradă... Şi în primul rând celor care te conduc să le pese...”

Andrei este un campion care se mândreşte cu ţara lui şi - oricât de greu îi va fi - este hotărât să rămână în România.

„Trebuie cineva să stea să ajute ţara, să o ridice...Pentru că dacă am spune toţi că plecăm din ţară...unde am ajunge? Ce ar fi dacă am spune hai să ridicăm ţara! Dacă nu politicienii, haideţi noi!”