Sari la conținut

Super-problemele copiilor supradotați

Sunt superdeştepţi şi supertimizi în acelaşi timp. Este paradoxul care îi caracterizează pe majoritatea copiilor supradotaţi. În plus, nici şcoala, nici societatea nu îi ajută pe copiii geniali să îşi valorifice potenţialul. Ba dimpotrivă. Cercetările arată că cei mai mulţi dintre ei se pierd în sistemul de învăţământ actual.

Copiii supradotati sunt cei de la care familia, şcoala şi societatea au aşteptări uriaşe. Însă, majoritatea dintre ei nu se apreciază la adevărata valoare. Și, cu toate că excelează într-un anumit domeniu, sunt corigenți în relația cu cei de-o seamă. De vină sunt mai mulți factori, dar și școala poartă o responsabilitate pentru faptul că mulți copii geniali nu-și găsesc locul.

Monica Gheorghiu - project manager Centrul Gifted Education: „Copilul supradotat nu este neapărat premiant, olimpic, să se înţeleagă. Astea-s mari prejudecăţi româneşti. Mulţi copii deja ajung la comportamente nocive pentru că nu primesc niciun fel de stimuli la şcolile obişnuite şi asta îi face să devină uneori agresivi sau antisociali, deci să facă pe clovnii, să îi supere pe ceilalţi, să-şi enerveze profesorii pentru că realmente nu găsesc niciun stimul, nicio provocare, iar ei au nevoie de altceva.”

Florin Colceag - expert în educaţia copiilor: „Fiecare copil are un punct al lui de performanţă. Un punct al lui care-l diferenţiază de ceilalţi şi care-i dă vârful de lance pentru viitorul propriu. Dacă pe ăla îl încurajezi şi el se dezvoltă pe direcţia pe care este mai capabil... el capătă curaj. Şi dacă capătă curaj şi stimă de sine, el se dezvoltă plenar, începe să fie performant în toate direcţiile.”

Copiii care fac performanţă la şcoală sau cei care sunt remarcaţi de profesori ajung la centrele de excelenţă. Există astfel de locuri în aproape fiecare judeţ şi toate se află sub umbrela inspectoratelor şcolare judeţene. Însă, ce fac copiii aici este asemănător cu pregătirea pentru olimpiadă, adică elevii pot face performanţă la matematică, fizică sau istorie. Nu se lucrează deloc pe partea emoţională, unde copiii supradotaţi au cele mai mari blocaje.

Monica Gheorghiu - project manager Centrul Gifted Education: „Un IQ mare înseamnă că ai vârsta biologică de 8 ani, poate ai intelect de 13 și inteligența emoțională de 4.”

Diana Mirea - learning facilitator: „Poate fi foarte retras, nu se poate integra într-un grup, sau, din contră, să fie liderul grupului şi să manipuleze pe toată lumea.”

Monica Gheorghiu - project manager Centrul Gifted Education: „Sunt enorm de multe dificultăţi prin care ei trec. Deci, sunt copii care ajung la eticheta de ADHD, ADD, ajung la psihiatru, ajung la pastile, realmente ajung să aibă traume, să fie scoşi din sistem sau, dacă nu, mutaţi la alte şcoli. Ca să ai IQ 149 nu te ajută nimic. Deci, de la IQ 120 în sus niciun punct în plus nu este un avantaj social. Acest dezechilibru îi face pe ei să aibă acest IQ ca o povară, nu ca un ajutor, până nu primesc mediul lor de dezvoltare.”

Un mediu adecvat pentru copiii supradotaţi înseamnă un sistem de educaţie alternativă. Din anul 2007, există şi o lege în acest sens, însă, în ultimii 10 ani, nu a fost pusa in aplicare. În România există doar câteva centre dedicate copiilor supradotaţi. Toate se afla în Bucureşti şi sunt private.

Monica Gheorghiu - project manager Centrul Gifted Education: „Avem un program academic care se desfăşoară în fiecare sâmbătă, uneori şi în timpul săptămânii, în funcţie de grupă. Scopul este să lucrăm pe această asincronie în dezvoltare, deci acest dezechilibru între IQ şi EQ. În momentul în care acest lucru este atins şi este atins prin toate cursurile, ei pot trece pe faza avansata de dezvoltare. Deci, ei trec prin managementul învăţării, învaţă să aibă strategii de învăţare, copilul face contact cu emoţiile, dar şi cu înţelegerea conceptuală.”

IQ-ul unui om obişnuit este între 90 şi 120. La centrele pentru copii supradotaţi ajung cei care, în urma testului de inteligenţă, au demonstrat că au IQ peste 130. Radu şi Eva fac parte din noua generaţie. Ei vor începe cursurile la toamnă.

Mamă: „Cel mare trece acum în clasa a treia, fetiţa trece în clasa întâi şi am început să caut ce aş putea face atunci când un copil se plictiseşte la şcoală. Fiind oarecum în această situaţie cu băiatul, am adus-o la testare şi pe fetiţă, care a trecut şi ea testul foarte bine şi mă bucur că s-a întâmplat aşa pentru că nu aş vrea să aibă şi ea aceleaşi experienţe, dacă se poate, din timp.”

Urania Cremene - specialist parenting: „Sunt o serie de specialişti care pot lucra cu astfel de copii, sunt oameni care reuşesc să scoată potenţialul din ei, sunt oameni care ne ajută pe noi, părinţii, să înţelegem ce fel de copil avem acasă, care sunt abilităţile lui înnăscute, care ar cam fi calea pe care să meargă. Pentru că, pînă la urmă, dacă încercăm să băgăm un vârf într-o medie şi de multe ori asta se întâmplă, nu facem decât să ucidem acest potenţial al copilului.”

Înainte de a începe cursurile, copii participă la un teambuilding, unde au ocazia să se cunoască şi să se obişnuiască unii cu ceilalţi.

Diana Mirea - learning facilitator: „În primul rând au experienţa unui grup de acelaşi fel cu ei, ceea ce pentru ei e foarte important, să vadă că nu sunt ei oaia neagră din grup.”

Mamă: „Eu vreau să am copiii fericiţi şi de câte ori am venit aici, la fiecare etapă, din partea lor am avut un feedback bun şi chiar au plecat încântaţi ca după un joc zdravăn cu cei mai buni prieteni ai lor, cu care au râs şi s-au simţit bine. Şi atunci, pentru mine a fost practic un răspuns din partea lor că aici trebuie să venim.”

Statisticile arată că România are în jur de 200.000 de copii supradotaţi, cel mai mare număr din Europa. Doar 1% dintre ei au trecut, în ultimii şapte ani, printr-un program educaţional creat special pentru nevoile lor. Iar cercetările arată că, dacă nu îşi ating potenţialul, cei mai mulţi îşi ratează si viata socială. Mai exact, 97% dintre ei.

Monica Gheorghiu - project manager Centrul Gifted Education: „Ca şi cum ai un armăsar pur sânge şi-l hrăneşti ca pe un măgar şi de asemenea îl pui să îţi tragă o căruţă şi îl mai şi biciuieşti şi îi mai spui şi: dar de ce nu îţi place chestia asta? Când el de fapt are altă viaţă de dus şi are nevoie de un alt mediu şi un alt scop în viaţă.”